Arhitectură și povești - Centrul Istoric Oradea

TIPĂREȘTE

Concediul de la sfârșitul lunii august a inclus un scurt popas în orașul Oradea pentru a „verifica” veștile bune privind centrului istoric al orașului, atât de promovat în ultimii ani. Am fost plăcut impresionați de acest prim contact turistic și ne-am propus să revenim cândva pentru mai multe zile.

Am lăsat bagajele și autoturismul la unitatea de cazare care avea să ne fie gazdă pentru o noapte – Casa M (vezi impresii) și am pornit la pas să vedem centrul vechi al orașului de pe Crișul Repede. Am colindat pe străzi și prin piețe timp de vreo 5 ore observând frumoasa arhitectură, atât la lumina zilei, cât și noaptea luminată de fascicule electrice.

Nu am să descriu pas cu pas lunga noastră plimbare, informații istorice și descrieri amănunțite se găsesc pe Internet, sugestii și detalii aflați de pe animatul site web visitoradea.com, iar poveștile din spatele monumentelor le puteți citi aici: oradeaheritage.ro/patrimoniu-oradea. Traseul prin zona centrală a urbei este intuitiv, monumentele istorice și arhitectonice ușor de găsit, în timpul verii urmezi de fapt șirul de vizitatori care se perindă permanent pe străzi.

Am pornit spre centru pe str. Mihai Eminescu, prilej de a lua contact cu primele clădiri grandioase, cu fațade restaurate și frumos ornamentate, care azi sunt sediu pentru diverse instituții: Camera de Comerț și Industrie Bihor, Regia Autonomă a Pădurilor – Direcția Silvică Bihor, Inspectoratul Școlar Județean Bihor, Cercul Militar Oradea. Curând ajungem într-o intersecție și pătrundem pe pietonalul Calea Republicii, dar nu înainte de a privi cu nesaț la palatele impunătoare care mărginesc toate cele patru colțuri ale răspântiei, Palatul Moskovits-Miksa, Palatul Stern și Palatul Apollo fiind reprezentative.

De altfel, în Oradea vom tot întâlni clădiri emblematice, monumentale, care poartă numele de „palate” . Aceste clădiri de patrimoniu se integrează cu succes în curentele culturale și arhitecturale europene stârnind admirație de peste o sută de ani. Monumentale construcții de altădată realizate în stil eclectic, Art-Nouveau/Secession, fascinează turiștii de azi prin elemente artistice unice, prin cromatică și decorațiuni.

Mergem mai departe pe pietonal, numai cu ochii pe sus, dar vedem și statuia lui Aurel Lazăr, turla înaltă a Bisericii Ursulinelor și palatul cu influențe gotice Rimanóczy Kálmán senior. E greu să le reții numele, pe moment citești tăblițele informative și te bucuri de priveliștile colorate.

Cu privirea agățată de clădirea cu rol comercial Casa Poinar pătrundem în Piața Regele Ferdinand, o esplanadă cu vedere la râu, înconjurată de aceleași construcții valoroase: Teatrul Regina Maria (a cărei statuie este prezentă în piața reamenajată estetic în ultimii ani), Hotel Transilvania și Palatul Sztarill (din 1930 Astoria Hotel).

Faleza râului Crișul Repede a fost amenajată pentru plimbări pietonale (încă se lucra pe o porțiune), iar de pe podul Sf. Ladislau vedem Palatul Primăriei Oradea (clădire administrativă inaugurată în 1904), Biserica Romano-Catolică Sf. Laszlo și Sinagoga Neologă Sion. Întrucât ne-am plimbat destul de mult printre bijuteriile arhitecturale ale urbei orădene am ratat urcarea în turnul Primăriei, programul de vizitare încheindu-se la ora 18.00.

Piața Unirii e punctul central de atracție, loc de adunare și socializare pentru turiști și localnici, zonă cu restaurante și terase. Palatul Vulturul Negru, finalizat în forma actuală în 1908, ocupă o latură a pieței și impresionează prin pasajul vitrat și stilul decorativ floral. Statuia Regelui Ferdinand înfrumusețează piața amenajată estetic cu fântâni arteziene, iar Biserica Greco-Catolică Sf. Nicolae și Catedrala ortodoxă Adormirea Maicii Domnului (Biserica cu Lună) închid cumva Piața Unirii. Am mai admirat Palatul Episcopal Greco-Catolic, Liceul Greco-Catolic Iuliu Maniu, Palatul Moskovitz Adolf și Fii, precum și pietonalul plin de terase și baruri de pe str. Vasile Alecsandri (care se termină în parcul 1 Decembrie).

Am poposit în centrul istoric până la lăsarea serii pentru a admira clădirile iluminate și a simți pulsul orașului care parcă a devenit mai intens odată cu venirea întunericului. Forfota a crescut, priveliștile erau minunate, adulți și copii mișunau peste tot.

Concluzii. Mi-a plăcut centrul istoric al municipiului Oradea, lucrările de amenajare și restaurare continuă, turistic orașului îi merge foarte bine. A doua zi dimineață am mers la Cetatea Oradea pentru a vizita Muzeul orașului (vezi impresii), alt obiectiv interesant. Recomand o vizită la Oradea, fie ea mai scurtă sau mai lungă, orașul e deosebit și oferă multiple posibilități de recreere și petrecere a timpului liber.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 959 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI