GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Sadu — la poalele Götzenbergului de altădată
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
La care Ghiță:- Mersi de info, mai durează un pic la mine, prima dată munca, pe urmă distracția...
Ghiță Ciobanul e la stână, vine soacra în vizită. Se face vreme rea, începe să fulgere, tună. Deodată fulgeră într-un tufiș la care Ghiță: - No nii...
Mai fulgeră o dată direct în soacră... La care Ghiță Ciobanu...: - No așe mă...
Nu vreau să fac concurență cu utilizatorul AFA yersinia pestis (cel cu 3 bancuri/articol, început, mijloc și sfârșit) dar la mine de această dată bancul (dacă tot este articolul nr.100 despre România) este la pachet cu alt banc așa ca la început de articol. Și nici soacra nu m-a supărat (doar așa un pic cum este normal)
Alt weekend cu familia, alt peisaj, alt grătar, altă întrebare... despre zonă bineînțeles, din nou aproape de casă, banii s-au dus pe... apa Chinei (colegii AFA știu de ce), așa că ne mulțumim cu împrejurimile Sibiului foarte bogate în peisaje frumoase și de ce nu... puțină (sau mai multă) istorie...
N-am mai fost în Grecia de doi ani, dar au venit grecii la Sadu, monede grecești din secolul XVI s-au descoperit în zonă, se pare că le-a plăcut zona Gura Văii Sadului deoarece așa se numește în acest punct de unde încep Munții Cibinului și Lotrului din Carpații Meridionali.
În ultima săptămână chiar înainte să vină vremea rea și frigul am mai reușit să mai facem o ieșire de această dată fără grătar dar savurând pizza cumpărată într-o zonă între Sadu și Răul Sadului.
Drumul folosit a fost DJ106C, la ieșire din Sibiu folosind Calea Cisnădiei, ajungând și traversând orașul Cisnădie. Despre orașul lucrului bine făcut am scris aici.
În centrul Cisnădiei se va urmări indicatorul spre localitatea Sadu, iar drumul folosit va fi tot DJ106C. După un urcuș susținut și traversarea unei păduri ajungem în Tocile, un sat de vacanță folosit predominant de cei care au cumpărat/au avut un teren și au și construit de la o căbănuță până la o vilă în funcție de buzunarul fiecăruia. În această zonă sînt multe locuri de cazare.
După Tocile se va trece prin Valea Morii, tot așa o destinație de weekend sau de vacanță cu peisaje minunate și vedere spre munți. Și aici găsim cazare din belșug.
Intrând în comuna Sadu vom ajunge la intersecția cu DJ105G care ne conduce în centru. Dacă circulâm drept înainte ajungem în Tălmaciu. Tot drumul până aici este de 20 km, dar circulând încă 14 km pe DJ105G vedem și Râul Sadului. În scurt timp de la intersecția lângă care putem admira monumentul eroilor din Sadu, ne-am oprit în centrul civic în care sînt suficiente locuri de parcare, ce vom găsi aici? Primăria comunei Sadu cu 2300 locuitori, podul peste râul cu același nume, o biserică mai nouă și două biserici istorice, din care una din lemn.
Biserica din piatră Adormirea Maicii Domnului
Biserica posibil clădită în 1719 din piatră și cărămidă, deoarece nu găsim o dată exactă despre construcție, se află lângă drumul care duce la Râul Sadului. Lăcașul de cult în formă de navă și turn clopotniță este centrul de interes și monumentul istoric al comunei construită pe un teren mai ridicat. Bulbul dublu în formă de ceapă de pe turn îmi place ca formă și sînt familiarizat cu acest tip de acoperiș în Transilvania găsind multe de acest fel. Elementele arhitecturale folosite sînt combinate cu cele în stil bizantin, dar și din Țara Românească. Biserica înconjurată cu zid de piatră are o dimensiune de 20x9 m iar înălțimea maximă este de 25 m. Și tot v-am povestit în articolele trecute de existența unor biserici pe același loc, se pare că și aici a fost un lăcaș de cult mai mic înainte. Citez o informație găsită despre vechea biserică:
Existenţa primei biserici se poate lega de presupusa primă atestare documentară a localităţii, descoperită într-o corespondenţă aflată în arhiva Vaticanului, dintre un anume Nicolaus Lath şi regele Ungariei din 1358 Ludovic I, prin care, între altele, primul solicita suveranului îngăduinţa de a construi, pe cheltuială proprie, Biserica Tuturor Sfinţilor din Sadu.
În interior găsim picturi vechi, mai ales în partea centrală dar sincer să fiu mi-au plăcut și cele noi.
Accesul în curtea și grădina încăpătoare a bisericii se poate face pe 3 porți, poarta centrală nordică fiind din zidărie și grilaj de fier forjat înălțată și frumos pictată.
Biserica din lemn Adormirea Maicii Domnului
Nu știu de ce biserica veche de lemn din Sadu a fost mutată de pe locul original. Acolo se află acum noua biserică ortodoxă construită după 1990. În prezent biserica de lemn care datează de la sfârșitul secolului XVIII se află aproape de primărie și piața centrală în imediata apropiere a râului Sadu. Bisericuța mică de lemn este prevăzută asemenea multor biserici construite din acest material din navă dreptunghiulară, turn clopotniță folosind în partea inferioară bârne de brad iar în cea superioară ca să fie mai ușoară scânduri. Acoperișul este bineînțeles din țiglă. Nepictată în interior găsim totuși un altar și câteva icoane valoroase.
Biserica Sfânta Treime din Sadu
În acest loc în care se afla înainte biserica de lemn descrisă mai sus în 1996 a fost depusă piatra de temelie a noii biserici finalizată și sfințită în 2009. Prea multe nu am aflat desprea această biserică doar că se poate vizita și se poate lua parte la slujbele religioase.
Hermannstädter Elektrizitätswerke A. G. se numea strămoșul Transelectrica, în 1895 s-a hotărât construcția uzinei electrice în Sadu folosind râul Sadu pentru a învârti rotoarele uriașelor generatoare electrice și în același timp determinând locuitorii Sibiului și Cisnădiei să renunțe la lampa de petrol. Așa au renunțat și bunicii mei la lumânări, lămpașuri cu petrol și alte obiecte posibil de incendiat casa și au trecut la invenția lui Thomas Edison becul electric.
Și dacă tot am început o istorie personală despre acest loc un unchi chiar a lucrat o perioadă în această uzină în anii 30. Radioul folosit de ai mei în anii 30 și băgând din când în când în priză și acum (Philips cu 5 lămpi cât un dulăpior și doar unde medii) demonstrează faptul că voltajul a rămas neschimbat adică 220 V.
Acum uzina este un muzeu și recomand vizita chiar dacă este puțin complicat este posibil intrarea unor grupuri organizate fără costuri.
În trecut am vizitat muzeul și încă îmi aduc aminte de imensele generatoare de curent din interior. Acum doar am zărit complexul de clădiri și am aruncat o privire încolo în drum spre Râul Sadului. Un articol interesant și frumos scris în cotidianul sibianTribuna am găsit aici și doresc să împărtățesc neapărat aceste rânduri cititorilor:
Să deschizi lumina, să deschizi televizorul, să petreci câteva ore în fața calculatorului… sunt gesturi care ne-au intrat în reflex si le facem ca și cum am avea o practica de sute de ani. Și totuși nu e chiar asa… nu ne bucurăm de electricitate de prea mult timp. Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră aţi fost într-o hidrocentrală şi mai ales în una care funcţionează neîntrerupt de mai bine de 110 ani, aşa că vă invităm noi azi să vizitaţi una… cea de la Sadu, care produce energie electrică din 1896, pe când era prima hidrocentrală din România şi a treia din lume, utilizând tehnologia de transport la distanţă a energiei electrice. Mulţumim conducerii Hidroelectrica Sibiu, directorului Mircea Dordea, pentru sprijinul acordat în realizarea materialului. O caruta trece pe un drum de tara si se opreste la râu.
E un peisaj rupt parca din alt secol, iar cladirea ce troneaza în mijloc te face sa te gândesti la un mic conac de la tara. Sunt rondouri pentru flori în faţa clădirii, o fântână arteziană care nu funcţionează momentan... Surprinzător pentru cel care vine aici pentru prima oară şi află că în această clădire funcţionează o hidrocentrală. Nu ştiu câte hidrocentrale se pot vizita, dar aici la Sadu I este posibil. Să o numeşti muzeu în funcţiune, nu pare corect, pentru că aici se produce energie electrică, aşa că Sadu I rămâne prima hidrocentrală din ţară, o hidrocentrală care funcţionează zi de zi din 1896. Sunt câţiva oameni îmbrăcaţi în salopete care trebăluiesc prin preajma clădirii, iar în curând suntem "preluaţi" de maistrul Ioan Dăncăneţ, cel care ne va fi ghid în vizita noastră la Sadu I. "Trebuie să începem de aici - ne spune maistrul Dăncăneţ, conducându-ne în faţa unei plăci de pe faţada clădirii. E placa originală de la punerea în funcţiune a centralei şi aici sunt trecute numele întemeietorilor. Uzina a fost construită după planurile unui inginer celebru, Oskar von Miller, cel care a pus pentru prima dată la punct tehnologia de transport la distanţă a energiei electrice, în Germania, în 1881. În 1895 a început construcţia hidrocentralei de la Sadu I, iar în 1896 când s-a dat în funcţiune era a treia din lume care utiliza această tehnică. În 1907 s-a realizat prima interconexiune din ţară, între Sadu I şi Sadu II, iar de aici a început să ia naştere o parte din sistemul energetic". Până să intrăm în uzina propriu-zisă, dăm o tură prin muzeul amenajat deasupra sălii maşinilor. Pe o uşă laterală se intră în muzeul de la etaj, iar casa scărilor te face din nou să te întrebi dacă ai intrat într-o hidrocentrală. Tavanul e cu decoruri: "Aşa era modelul original şi l-am refăcut", ni se spune. La etaj, unde se găseşte acum muzeul, erau înainte locuinţe pentru cei care lucrau în hidrocentrală. Acum, aici se face întoarcerea în timp, spre începuturi.
Muzeul a fost amenajat cu prilejul aniversării a 100 de ani a hidrocentralei Sadu I. Începuturi Sala Cronos - aşa se numeşte prima încăpere a muzeului de la Sadu I pentru că aici începe, prin fotografii vechi, prin planşe originale şi exponate, călătoria în timp. Pe câteva panouri sunt reproduse imagini de pe şantierul din 1895-1896, imagini cu inginerul von Miller, fotografii de la sfârşitul secolului al XIX-lea cu Sadu I, cu sala maşinilor, cu peisajul înconjurător. Imaginile te poartă apoi în timp spre Sadu II, Sadu V, spre electrificarea zonei, dar ca un magnet te atrag fotografiile în care Oskar von Miller apare alături de Henry Ford sau Thomas Edison, aşa că te întrebi cum a ajuns inginerul german să construiască hidrocentrale în România.
Povestea e simplă şi ţine de iniţiativa câtorva oameni: în 1890, Casa Generală de Economii din Sibiu a donat 1.000 de florini pentru ca o comisie de consilieri municipali să meargă în Germania şi să viziteze Expoziţia Electrotehnică Internaţională de la Frankfurt. Doi ani mai târziu, Oskar von Miller venea la Sibiu să studieze condiţiile pentru construirea unei hidrocentrale. În iunie 1893, proiectul pentru Sadu I era gata, iar construcţia a început doi ani mai târziu. Lucrările s-au încheiat în 16 decembrie 1896.
Prima sală a muzeului mai are însă câteva curiozităţi. O centrală telefonică veche, care făcea legătura între toate punctele de exploatare din zonă. Pe tabloul de comandă al centralei poţi încă citi înscrisul de pe câteva etichete: Tălmaciu, Sadu-Ciunget. Un receptor vechi, negru aşteaptă parcă un semnal, lângă el o variantă mai veche a căştilor de azi. Timpul a îngălbenit etichetele şi a dus vopseaua de pe scaunul centralistului, a stricat o maşină de scris din apropiere, a oprit ceasurile ce acoperă unul din pereţi. Fiecare ceas s-a oprit la altă oră. "Unii spun că mai bine le-am repara să meargă în continuare, dar noi ne-am gândit că e mai bine să le lăsăm aşa, la timpul când s-au oprit ele", spune maistrul Dăncăneţ. Aparate de măsură ce nu mai funcţionează le ţin isonul ceasurilor în încremenirea lor. Îşi merită odihna... unele numără mai mulţi ani decât trăieşte în mod obişnuit un om.
Din atelier în biroul proiectantului
Când ajungi în cea de-a doua încăpere, nici nu ştii unde să te uiţi sau unde să poposeşti mai întâi: în biroul proiectantului, în cel al directorului, în atelier sau în faţa panoului de verificare... toate se regăsesc aici şi toate au izul vremurilor trecute. O pereche de galoşi de înaltă tensiune aşteaptă cuminţi lângă un scaun a cărui culoare albastră este amestecată cu pete negre. Pe masa din lemn înnegrit tronează o menghină, o maşină de găurit, câteva chei. Ai impresia că din clipă în clipă cineva va intra şi va începe să lucreze, dar aici nu suntem decât noi, curioşii cu aparat de fotografiat şi carnet pentru notiţe. Pe peretele din faţa mesei stau atârnate o pereche de schiuri; un alt perete are un tapet original: panoul de verificare, de pe care te privesc tot felul de cadrane şi ceasuri.
Vizavi e biroul proiectantului. Aici totul e dominat de albastrul hârtiei pentru proiectare care se răspândeşte în valuri pe masă, pe stativ. Totul se defineşte prin linii drepte şi curbe care delimitează schema centralei în care ne aflăm. Sunt calcule peste calcule, desene peste desene. De la proiectare, faci câţiva paşi înapoi şi ajungi în biroul directorului: o lampă veche, un telefon şi mai vechi, o ştampilă ce se leagănă uşor, câteva diplome pe pereţi şi multe registre şi hârtii în dulapul din spatele biroului. Fotografiile şi hârtiile nu au scăpat din ghearele timpului care le-a dat o culoare gălbuie. În ultima sală afli cum se produce energie electrică şi care e drumul de la baraj la reţelele de distribuţie, iar dacă pereţii sunt tapetaţi cu fotografii ale acestui drum, mobilierul e unul care face deliciul colecţionarilor: un televizor Cosmo, un aparat vechi de radio, lămpi vechi reglabile… dar toate astea nu fac decât să fii şi mai curios să ajungi în sala maşinilor.
Agregate de un veac
Suntem în sala maşinilor. Podeaua vibrează, iar pe măsură ce te apropii de cele trei agregate imense ce tronează în mijlocul încăperii lungi de mulţi metri, simţi cimentul sub picioare cum te scutură şi mai tare. Sunt trei agregate, toate de mari dimensiuni, cu un diametru de câţiva metri şi cu înălţimi ce depăşesc doi metri. Asta e ceea ce se vede la suprafaţă, dar maşinăriile se alungesc în subsol, iar prin decupajul din podea ele se arată mari, negre, înconjurate de fire de apă.
Dacă vă aşteptaţi să vedeţi o mulţime de mecanisme şi de şuruburi, nici o şansă: toate sunt ascunse sub carapacea neagră, din care ies conducte groase şi un cilindru ce se învârte cu viteză ameţitoare. „Prima generaţie de agregate s-a schimbat în 1901 şi, pe rând, s-au înlocuit cu cele pe care le vedeţi, care funcţionează şi produc energie şi astăzi: primul grup hidroelectric a fost montat în 1901, al doilea - în 1905, iar al treilea - în 1925”. Toate sunt producţia uzinei Ganz &Co din Budapesta.
Si în timp ce cercetezi agregatele, privirea îti cade pe un panou unde se gasesc câteva chei… iar uimirea nu întârzie sa-ti deschida ochii larg. În nici un caz nu te astepti ca panoul cu chei de diferite marimi (dar toate mari) sa fie sculptat. Esti într-adevăr într-o hidrocentrală care a rămas cam aceeaşi de mai bine de un veac încoace. Lemn sculptat te aştepţi să vezi pe peretele unei bucătării, mai degrabă, dar nu aici... într-o hidrocentrală. Însă dacă ai dubii asupra locului unde te afli e suficient să-ţi ridici privirea şi tot orizontul îţi e dominat de un pod mare rulant, ce traversează încăperea în lăţime, de cablurile groase şi de lanţurile la fel de groase. E un pod rulant, cu sarcină maximă de 7,5 tone. Se plimbă peste toată hala şi este folosit la ridicarea utilajelor.
Cam asta e sala maşinilor în care agregate şi panouri sculptate pentru chei dau un aer de început de secol XX. Doar la panoul de comandă, lucrurile se schimbă puţin, pentru că printre ceasuri zăreşti şi un ecran mic cu display electronic. E parte integrantă a sistemului modern de monitorizare a funcţionării hidroagregatelor.
Feronerie la hidrocentrală
Si exteriorul cladirii, pe care-l studiem acum mai pe îndelete, îti rezerva câteva surprize, asa cum spuneam, iar printre ele - cutia pentru unelte, suspendata pe un perete. Nimic neobisnuit veti zice! Dar fierul din care este realizata e lipsit de suduri bădărane, e o mică operă de feronerie şi seamănă mai degrabă cu balustradele din centrul istoric al Sibiului. Şi cum la Sadu I se produce energie electrică zi de zi, din peisaj nu lipsesc oamenii, câţiva dintre ei fiind afară, într-o scurtă pauză. Pe un telefon mobil ne sunt arătate fotografii de la reparaţiile uneia dintre cele trei maşini. Rotorul puţin ridicat, rotorul complet demontat „pluteşte” deasupra celorlalte maşini, prins în ghearele mari ale podului rulant. „Nu a fost reparat aici, nu se putea, e prea mare”, ne spune unul dintre muncitori. Cei mai puţin îndrăzneţi ciulesc urechile pentru a auzi discuţia, dar zgomotul e destul de puternic, Cu siguranţă însă, muncind aici de ani şi ani, oamenii s-au obişnuit cu el.
O tăbliţă te avertizează că la intrarea în sala maşinilor trebuie să ai căşti de protecţie, dar şi aici, afară, zgomotul trece prin ferestrele deschise şi acoperă cuvintele. Nu e un zgomot extraordinar de tare, dar are un zumzet continuu, sâcâitor. Din când în când, o sonerie îi întrerupe monotonia. Nu e vreo alarmă, ci o sonerie montată pentru a-i avertiza când sună telefonul. „În zgomotul ăsta nu ai cum să-l auzi altfel”. Cam aşa e la Sadu I printre maşini şi oameni, cam aşa e în prima hidrocentrală din ţară, dar cel mai bine e să o vizitaţi într-o zi. Hidrocentrala Sadu I în date tehnice - Putere instalată 1680 KW - Energie produsă 5,722 GWh/an - Debit de apă instalat 6,8 metri cubi/secundă - Cădere 33 metri
Casa memorială Ioan Piuariu Molnar
Ioan Piariu Molnar (1749-1815) a fost medic, profesor, filolog și traducător. În afară de aceste profesii a reușit să înfiinșeze o primă publicație medicală, o premieră în acest domeniu atunci. În memoria lui s-a montat o placă pe clădirea unde s-a născut în Sadu, în plimbările noastre prin ulițele Sadului putem să observăm această casă. Ca să ajungem acolo după centrul civic n-o mai luăm spre biserica de piatră Adormirea Măicii Domnului, la prima intersecție o luăm la dreapta. Circulând mai departe trecem peste podul râului Sadu și ajungem la fostele uzine, actual muzeu.
Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial
Intersecția drumurilor 105G și 106C formează un triunghi pe care se află cimitirul ortodox. Tot acolo putem vizita monumentul eroilor români din primul război mondial. Memorialul este interesant și datorită faptului că sînt expuse armament folosit pe atunci, în cazul nostru tunuri.
Râu Sadului
Este satul de munte cu 570 de locuitori aflat la o altitudine de 610 m între munți și la care ajungem după parcuregerea celor 14 km de drum asfaltat din Sadu. Istoria ne spune că în mijlocul secolului XVIII mai multe familii din Rășinari (tot mărginimea Sibiului) s-au stabilit definitiv aici. Ocupațiile principale au fost specifice zonei: agricultură, pomicultură, oierit, exploatare forestieră, mai târziu locuri de muncă la hidrocentrala V Sadu (1955), iar în prezent pe lîngă toate acestea turismul ocupă un loc destul de bine poziționat. În excursia de acum am ajuns până la Râu Sadului dar în trecut am făcut o excursie în sus și am văzut această hidrocentrală. A fost în luna lui gerar la un frig de crapă pietrele. Voi atașa foto și de la această excursie, este interesant.
Biserica Sfinții Mihail și Gavril din Râu Sadului
Merită vizitată, este o biserică istorică construită în 1848. Din 1768 până în 1848 a existat o biserică de lemn pe acest loc dar acum este din piatră și cărămidă. Într-o curte mai retras de stradă se mai vede o biserică clădire modernă, se numește biserica creștină după evanghelie. Lângă cei 14 km de drum splendide în peisaje din Sadu și până aici nu lipsesc cabanele private și pensiunile turistice.
Pentru cei care iubesc drumețiile
Vehicul 4x4, motorcicletă, bicicletă sau pe jos, zona este ideală pentru deplasări montane. Lacul Negovanu este de acumulare, alimentează hidrocentrala Sadu V despre care am pomenit mai sus.
Barajul Gâtul Berbecului este alt loc splendid construit de om, se află la o înălțime de 1154 m.
Până la Păltiniș - o stațiune montană despre care am scris aici - se poate ajunge pe niște trasee montane diferite variante una pe jos (Stâna Capra, Oncești 4,5 ore marcaj bulină albastră) și una cu vehiculele menționate (Gâtul Berbecului)
La cabana și vârful Prejba unde am fost în trecut plecând din Tălmăcel se poate ajunge și din Râu Sadului durata este tot de cca. 4,5 ore iar marcajul este triunghi albastru.
Cazare în zona Sadului
Cazare se găsește din abundență în această zonă frumoasă, ca de obicei voi enumera câteva din saiturile de specialitate (dar am și văzut câteva mai ales care se află aproape de drum) Cele mai multe nu se găsesc în Sadu și se află mai mult în împrejurimi cum ar fi traseul între Sadu și Râu Sadului, Valea Morii și Tocile. Pensiunea Masa Verde cu un cost de 100 ron/dublă se află pe traseul Râul Sadului. Casa Valea Morii și Vila Maria se află în Valea Morii, vila din urmă costă 800 ron/integral/14 locuri/noapte. Trandafirul (80 ron), Holzhaus (145 ron), Luca (170 ron plus MD), Tocile, Vlada, Sadu se află la Tocile, locul descris la începutul articolului. Locuri de luat masa am văzut câteva atât în centrul Sadului cât și pe drum.
Recomand vizita în zonă atât pentru excursie cât și pentru un sejur.
Rog WM să atașeze, mulțumesc.
https://www.youtube.com/watch?v=ZL4vJPi4-0s
Trimis de AZE in 13.10.17 22:09:49
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în MĂRGINIMEA SIBIULUI.
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (AZE); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
-
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
Rog așteptați...
Felicitări pentru suta!
Dar trebuie sa ai in vedere si expresia "Ce mai e suta in ziua de azi! ", asa ca asteptam mia. ????
@AZE:
Foarte frumos articol, felicitări și pentru sută, la mai multe!
Gâtul Berbecului, am râs când am citit numele, îmi amintește mereu o pâțane care spune că la munte să nu întrebi un localnic cât e de mers până la un punct anume, el zice cam 100 m și de fapt e 1 km! Asta am pățit noi înaint de 89, un drum de 2 ore l-am făcut în 6, am ajuns la corturi la 11 noaptea! ????????
Cu soacra, eu cred că vrei să-l iei la puncte pe Constantin Tănase, știi că el făcea bancuri despre soacră, ea era în primul rând de spectatori și-l aplauda cel mai tare. Doar el a zis că soacra o vrea ca pe o bere bună.
La mai multe articole si plimbari frumoase!
@AZE:
Felicitari pentru articolul 100! La mai multe!
Foarte valoros acest articol scris de tine despre zona Sadului. Sunt locuri prin care si eu vreau sa ajung. Interesanta posibilitatea (improbabila) de a vizita Elektrizitaetswerke. Eu am vizitat anul acesta Muzeul similar de la hidrocentrala Portile de Fier I, pe care l-am gasit foarte interesant si despre care am scris. Evident ca dimensiunile hidrocentralei de la Sadu sunt altele, dar asemenea vizite ghidate sunt lectii deschise pentru mici si mari.
Zona asta mai vreau sa o abordez si ca acces pentru Muntii Cindrel, unii putinii masivi muntosi din Romania fata de care am datorii...
Superbe imaginile pozate de iarna. Ba nu numai ele. Toate!
Felicitari! Excelent minighidul acesta! ????
@AZE: Ca de obicei un superb documentar despre marginimea Sibiului, scris de un impatimit al drumetiilor. Sper ca abonamentul facut la articolele scrise de dvs, sa nu pateasca asa ca alte abonamente. Eu sunt impatimit de natura, de munte in special, iar atunci cand am citit un articol despre munte, ca un facut urmatoarele articole au fost despre restaurante si hoteluri, lucruri care pe mine nu ma intereseaza, sau despre deplasari in Strainezia, care de asemenea nu prea ma intereseaza.
Felicitari pentru articolul cu numarul 100 si sper sa mai citesc inca o suta, daca se poate toate despre natura, despre munti in special. Stiu ca este mai greu de descris un peisaj care te lasa masca decat o farfurie cu ciorba, in care poti numara bucatile de cartof, ardei sau pastarnac, etc. Nici eu nu prea imi gasesc cuvintele in fata unor frumuseti ale naturii, dar incerc sa ma descurc si mai ales las pozele sa vorbeasca, asa cun numai ele pot vorbi.
Numai bine si calatorii placute!
@AZE: Iar ne scrii despre zona Sibiului foarte accesibilă ție și ghid pentru noi, cei care vrem să ne plimbăm prin zonă.
Eu citeam articolul și soțul urmărea traseul pe Google, a reținut traseul pentru o plimbare prin zonă.
Felicitări pentru "sută" și la mai multe.
Călătorii frumoase pe mai departe ca să ajungi la două sute ????
Toate cele bune.
@dalumian: Mulțumesc
Dar hai să fim mai realiști, nu sună mai bine două sute decât o mie? Pentru că am de gând să mai vizitez multe în România așa că o să ajung repede la două sute de articole scrise despre țara mea.
Dar o mie?? Cam mult mai trebuie o viață sau două (sau nouă vieți cât are pisica-eu de ex. nu am 9 vieți dar am 9 pisici în acest moment) pentru a vizita în România pentru 1000 de articole...
@elviramvio: Mulțumesc
În legătură cu durata deplasării pe munte întotdeauna trebuie să ne luăm după textul de pe indicatoarele turistice de pe potecile de munte.
Acolo întotdeauna au pus o rezervă de timp, au calculat (media) viteza deplasării de la cel mai slab până la cel mai bun cățărător.
Dar unde ai pățit-o cu durata înainte de 89? Cu 6 ore în loc de 2 ore? La Gâtul Berbecului cumva?
Și ție multe călătorii în continuare îți doresc
@Dan&Ema: Mulțumesc
Munții Cindrel nu sînt cei mai spectaculoși munți din Carpații Meridionali dar sînt mai accesibili.
De asta nu trebuie să ne mirăm atunci când pe traseul de creastă întâlnim pe lângă alții cu rucsacul pe spate și cu bocancii în picioare și bolizi 4x4, motoare enduro sau o grămadă de cicliști. Ei nu pot ajunge în schimb în munții Făgăraș.
Și totuși munții Cindrel în sine îți oferă spectacolul pe care ți-l dorești, peisajele așa cum știm sînt de vis, ce ne mai trebuie doar chef de câțârare și asta fără prea mult efort fizic.
Hidrocentrala de la Sadu așa cum am povestit în articol pentru mine are o semnificație deosebită având în vedere că un unchi a lucrat acolo în perioada interbelică. Iar cât despre o minihidrocentrală, pe când eram copil și eram cu cortul pe Valea Moașei (vezi articolul Sebeșul de Jos și Sebeșul de Sus) am montat un dinam de bicicletă prevăzut cu elice lângă apă și aveam lumină în cort de la un bec de 3,5 V, suficient pentru un cort, am fost impresionat atunci în perioada în care nu se găseau de cumpărat baterii!!!
Cât despre peisajele de iarnă din valea Sadului mă bucur că ți-au plăcut.Fotografiile au fost făcute în iernile trecute la un frig de minus 18 grade,soare cu dinți,am ținut neapărat să atașez aceste poze articolului.În zonă se poate și schia,iar anotimpul rece se apropie.
@liviu49: Mulțumesc
Stai liniștit în cazul meu nu găsești restaurante în articole despre munte, și asta mai mult din cauza costurilor, prefer să îmi duc mâncarea și s-o consum acolo, decât s-o comand acolo.
Nu că nu mi-ar place dar mai facem puțină economie bani care rămân pentru benzina și așa scumpită de azi înainte.
Nu m-am născut nici eu poet așa că las de multe ori pozele să vorbească de multe ori este greu de descris un peisaj frumos.
Cât despre suta încerc să mai scriu încă o sută despre România. Așa cum este dar este țara mea!!!
@ANILU: Mulțumesc
Mă bucur că ai fost realistă și mi-ai urat la două sute.
Este foarte realizabil în condițiile în care avem o țară frumoasă, am vazut doar o parte din ea, avem un permis de conducere și un vehicul aferent, ceva bani de drum (mai mult pentru benzină până la urmă ne putem caza și la cort, de ex camping sălbatic zero costuri-subsemnatul făcând asta mulți ani)
Cât despre excursia voastră în Valea Sadului cu o mașină veți ajunge departe chiar dacă drumul nu este chiar parfum. Sper să nu ningă încă altfel condițiile vor fi mai aspre.
@AZE: Cum, doar 100? Eiii, prima sută-i greu de făcut, restul vin de la sine!
Ca de obicei, frumoase locuri descrii, frumoase peisaje pozezi!
Interesant articolul despre Sadu V!
@AZE: Sa incepem cu felicitarile (masa si dansul le oferi tu 
), mai ales cand este vorba de Romania meritele sunt cu atat mai mari. Despre articol nu pot sune decat ca mi s-a parut perfect pentru o asa aniversare, multe informatii de interes si poze superbe.
Si in ceea ce priveste glumele facute prin ecouri pe seama distantelor am si eu una, eram la Predeal si mergeam spre una dintre vile, era iarna si noi si imbracati bine dar si cu bagaje, intalnim un locanic pe care il intrebam cat mai avem pana la destinatie, si ne spune:"Aa, panta asta si inca una" , simplu nu-i asa?
Felicitari, votat cu mare drag.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Mar.2024 Mănăstirea Orlat - surprinzător de liniștitor — scris în 03.04.24 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Oct.2023 Muzeul etnografic din Tilișca — scris în 05.10.23 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ
- Oct.2023 Tilișca, o altă perlă a munților Cindrel — scris în 03.10.23 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ
- Apr.2021 Cetatea dacică de la Tilișca — scris în 19.10.21 de zlatna din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Dec.2018 Schitul Înălțarea Domnului — scris în 28.12.18 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ
- Dec.2018 Alte locuri de lângă Sibiu — scris în 14.12.18 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ
- Nov.2018 Bungard — sau în grădina cu pomi — scris în 12.11.18 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată