Craiova - frumusetea ascunsa a Olteniei

TIPĂREȘTE

Recunosc cinstit Craiova a fost unul dintre orasele prin care de obicei doar treceam si atat, nu i-am acordat credit prea mult, pentru ca oricand putea fi: “La Craiova pot oricand sa ajung!” asa ca amanam. Acum insa pentru ca eram hotarata sa vad Targul de Craciun despre care am povestit aici vezi impresii ne-am zis ca si orasul merita sa il descoperim si am avut parte de surprize minunate, prima a fost cazarea vezi impresii urmata de Parcul Romanescu vezi impresii, Centrul Cultural “Constantin Brancoveanu” vezi impresii, Muzeul de Istorie vezi impresii, despre locurile de luat masa iarasi pot spune ca am avut experiente interesante vezi impresii si vezi impresii, acum imi ramane doar sa va povestesc cate ceva despre cele vazute prin oras. Si cu fiecare cladire mai mult sau mai putin impresionanta, fiecare particica din oras pe care am apucat sa o vad mi-a aratat ce oras minunat este Craiova. Orasul merita vazut atat seara cat si ziua, cu avantajele si dezavantajele alegerii. Noi am vazut orasul in ambele ipostaze si acum pot spune ca fiind perioada Sabatorilor de Iarna luminile ii dadeau un farmec aparte. Articolul de mai jos a fost scris pe parcursul mai multor zile in care pe baza pozelor pe unde am trecut si eu, ulterior am incercat sa citesc mai mult si sa va povestesc si voua, si am aflat lucruri atat de interesante incat sper sa treceti peste lungimea articolului si imi doresc sa va placa si sa va atraga orasul. Fara a avea neaparat o ordine cronologica a celor vazute, am sa incep cu putin istorie pentru ca tot v-am plimbat prin Muzeul de Istorie, de Craiova sunt legate nume istorice precum: Neagoe Basarab, Matei Basarab, Constantin Brancoveanu, Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, Constantin Brancusi, si v-am adus astfel la prima cladirea impresionanta pe care am vazut-o:

Muzeul de Arta (fostul Palat Mihail) si unde a fost gazduit in perioada 19 septembrie – 9 octombrie 1939 regele Carol I impreuna cu familia sa., muzeul din pacate nu am putut sa il vizitam, asa ca ramane pentru o data viitoare.

English Park, un mic parculet din inima orasului, impanzit de copaci exotici care acum erau impodobiti cu multe globuri galbene. Tot aici exista la intrarea in parc si un mic chiosc de informare care acum era inchis. Si tot in parc, pe o platforma era montata sania lui Mos craciun, si ceva decoratatiuni care seara luminau foarte frumos.

Si ajungem in zona numita in preajma Sarbatorilor de iarna, kilometrul zero al orasului, acolo unde este organizat Targul de Craciun care pune in umbra una dintre cele mai importante cladiri din oras care adaposteste:

Palatul Administrativ Craiova, o cladire pe care la interior am vazut-o doar in poze si este spectaculoasa, dar la fel este si exteriorul ei. Cladirea a fost construita in stil neoromanesc, in secolul XX, dupa planurile arhitectului ion Mincu si este sediul Prefecturii dar si al Consiliului Judetean Dolj. Chiar daca acum cladirea era impodobita precum un cadou de Craciun cu multe instalatii luminoase, cu funde mari rosii, acestea nu ascundeau decoratiunile acestei cladiri, balcoanele frumos decorate dar si arcadele pline de detalii arhitectonice specifice stilului.

In zona unde se afla in aceasta perioada Targul de Craciun este o fantana muzicala, un loc foarte cautat vara si fata in fata cu Palatul Administrativ, se afla statuia lui Mihai Viteazul. Si ajungem in aceasta zona la un alt obiectiv impresionant,

Biserica Sfanta Treime, una dintre bisericile emblematice ale Craiovei fiind ctitorita de Dumitrana Stirbei, vaduva lui Constantin Stirbei, in perioada 1765-1768, avand grija si dupa aceea de aceasta biserica pentru care in 1782 a comandat un policandru cu 24 de sfesnice si angajeaza chiar si zugav sa o zugraveasca. In 1790 aduce un clopot iar in 1811 in curtea bisericii sunt ridicate mai multe chilii la dorinta lasata prin testament de Barbu Stirbei. A fost martora evenimentelor din 1821, a trecut (nu fara urme) prin cutremurul din 1838, in fata ei s-a dansat Hora Unirii, asa incat se poate spune ca este martorul mut al istoriei. Mai trebuie mentionat ca in curtea bisericii se afla statuia lui Stirbei Voda “domn stapanitor pe toata Tara Romaneasca” statuie dezvelita la data de 8 decembrie 1912, fiind primul monument public din Craiova. Si pentru ca frumusetea acestei biserici sa “te ia de ochi” , de cativa ani are si iluminat nocturn ceea ce mi-a asigurat o poza minunata (zic eu).

Muzeul de Stiintele Naturii

Plimbarea pe strazile Craiovei te face sa vezi, sau sa iti scape diverse case mai mult sau mai putin frumoase, unde se gasesc acum diferite institutii si una dintre acestea, chiar peste drum (aproximativ) de statuia lui Mihai Viteazul este Palatul Ramuri construit in 1920 in acelasi stil neo-romanesc, cu decoratiuni pe fatade, elemente etnografice sub cornisa precum si elemntele tipice de decorare a balconului si care a fost sediul Editurii si Tipografiei Ramuri, in prezent este sediul Sectiei de stiintele Naturii a Muzeului Olteniei.

De fapt daca te afli pe acelasi trotuar nu sesizezi frumusetea cladirii, cladirea o vezi mult mai bine daca te afli peste drum, insa pe acelasi trotuar iti atrage privirea un panou interactiv ce prezinta din exponatele muzeului dar sunt si jocuri puzzle in care este inclus si timpul in care ai rezolvat jocul, asa incat in special este atractiv pentru copii, dar recunosc cinstit ca imi cam ardea si mie sa ma joc ????. Daca ajungi in dreptul cladirii, vezi montata o placuta pe care scrie: “In acest imobil, Palatul “Ramuri” , unde a fost sediul revistei “Ramuri-Drum Drept” , si-a desfasurat activitatea Nicolae Iorga (1871-1940), istoric, publicist si om politic, director al revistei” .

Nu parasim zona, ba chiar ne intoarcem in zona unde se afla biserica Sf. Treime, la intersectia strazilor Ioan Maiorescu si Mihai Viteazul, acolo unde se afla:

Liceul Carol I, o cladire ce a cunoscut faima odata si care la lumina noptii si a fulgilor de nea ascunde paragina pe care o vezi ziua. Cladirea dateaza de la sfarsit de secol XIX (1894-1895) si este considerata a fi a doua cea mai veche institutie scolara secundara din Romania. De fapt aici exista o scoala inca cu 70 de ani in urma cand aici functiona Scoala Centrala de la Craiova care era a doua scoala nationala medie din Principate dupa Colegiul Sf. Sava din Bucuresti. Din cele citite pe net, se pare ca atat scoala cat si biserica Sf. Treime au fost imortalizate in tabloul lui Theodor Aman intitulat “Hora Unirii la Craiova” .

Tot aceasta scoala a fost si loc de intrunire a revolutionarilor pasoptisti pentru ca ulterior, sa o regasim transformata in cazarma si bucatarie pentru turci (trupele lui Hussein Pasa) si care isi incalzeau mancarea folosind mobilerul si cartile scolii. A trecut prin mai multe perioade mai bune sau mai rele pentru ca in 1864 sa devina Liceul din Craiova iar in 1885 prin inalt decret regal sa primeasca numele de Liceul Carol 1, liceul fiind vizitat in primavara lui 1891 de regale Carol insotit de Principele Mostenitor Ferdinand.

In perioada 1894-1895 se construieste actuala cladire a liceului, o cladire ce a devenit in curand remarcata la exterior, insa la fel de bogat inzestrata si la interior, avand si scena si banci in amfiteatru care astazi sunt sala de spectacol a Operei Romane (desi din exterior cladirea se vede cam parasita). A mai trecut prin diverse etape, i s-a mai adaugat un etaj, a fost spital spital in perioada Primului Razboi Mondial iar sala de sport a fost depozit de faina, s-a numit o perioada “Nicolae Balcescu” , dar din 1997 revine la numele de Carol I.

A avut si elevi de faima, si ca sa mentionez doar cativa dintre ei am sa spun: Theodor Aman, Corneliu Baba, Dimitrie Gerota, Traian Lalescu, Nicolae Titulescu si multi altii. Noi am trecut pe langa acest liceu impreuna cu prietenii nostri si erau mandri ca au invatat acolo (de fapt el, ea la alt liceu despre care am sa povestesc imediat) dar si copiii lor, si daca stam sa ne gandim bine, si noi suntem mandri daca noi sau copiii nostri au invatat la un liceu de renume.

In seara cand am trecut prima data pe acolo, afara era o vreme cu usoara fulguiala, luminile de pe stalpi dadeau acea lumina calda si totul parea ca o poveste, chiar si statuia lui Carol I parca arata altfel. Ziua vezi insa stadiul in care a ajuns aceasta cladire desi se pare ca este in planuri de refacere si nu ar fi rau pentru ca arata impresionant. As mai vrea sa mentionez ca langa acest liceu, o cladire mica care a apartinut tot de colegiul Carol I, a fost locuinta (in perioada 1832-1871) a doctorului Petre Baron, om de cultura si patrior bulgar, dar un mare prieten al poporului roman, drept dovada fiind placuta amplasata pe cladire. Revenind la Colegiul Carol I, pentru ca acesta era un liceu de baieti, in apropierea lui se gaseste si liceul de fete (asa era demult) care acum se numeste:

Colegiul National Elena Cuza (inainte se numea Scoala Otetelisanu) imobil construit in 1867, aici a functionat prima scoala centrala de fete din Tara Romaneasca. De fapt scoala (sub o alta forma) a fost infiintata in 1835 de doi boieri olteni: vornicul Iordache Otetelisanu si paharnicul Constantin Lazaro sub denumirea de Pensionatul de fete Lazaro-Otetelisanu si sustinut cu bani provenind de la Biserica Sf. Ilie, ulterior si cu bani proveniti de la Biserica Madona Dudu.

Scoala a trecut prin diverse transformari, evolutii, insa a fost sustinuta in continuare de familia Otetelisanu, insa la 3 august 1948 intra in proprietatea statului, I se va schimba si numele pentru ca acest nume sub care il regasim astazi “Colegiul National Elena Cuza” sa ii fie atribuit in 1998.

Dintre personalitatile care au trecut prin aceasta scoala se regasesc actritele Aristizza Romanescu dar si Agatha Barsescu.

Si nu parasim inca zona pentru ca in fata acestui colegiu sa se afle bustul celui ce a dat numele strazii, Ioan Maiorescu, personalitate marcanta a educatiei romanesti. El s-a implicat direct in elaborarea Legii Instructiunii Publice din 1864 prin care se prevedeau urmatoarele: “învățătura primară este gratuită și obligatorie pentru fiecare romând. Școli primare se vor înființa în toate comunele” . Cel ce i-a continuat activitatea si munca pentru educatia romanilor a fost fiul sau, Titu Maiorescu.

Am spus ca in afara imobilelor cae insa arata bine, au fost refacute si isi duc existenta peste veacuri in continuare, exista insa si immobile pe care astazi le vedem in stare de paragina, si cine stie, daca nu se va intampla nimic, poate ca in cativa ani nu vor mai exista. Unul dintre aceste imobilele care mi-au atras atentia (prin geamurile de la ferestre) a fost:

Cafeneaua Putureanu, un imobil care odata era Hanul Putureanu si care este situat pe strada Matei Basarab nr 9. Ca istorie, hanul Putureanu a fost infiintat de comerciantul Nita Putureanu la inceputul anilor 1880, si continea cladirea in sine, o magazie, un grajd, o pravalie, camera pentru oaspeti (numarul lor crestea pe masura ce crestea si afacerea) exact ceea ce inseamna un han. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial pivnita hanului a folosit drept adapost, pentru ca mai apoi in 1945 in cateva apartamente ale hanului sa fie gazduiti ofiteri ai Armatei Rosii.

In 1950 hanul trece in proprietatea statului astfel incat din proprietari, membri familiei Putureanu devin chiriasi, ulterior urmasii reusesc sa reintre in posesia hanului in 1996, insa din lipsa de fonduri nu s-a investit deloc in cladire, s-a incercat (firav) o cofetarie, din care au ramas doar geamurile (ele m-au atras, pentru ca altfel, o sa vdeti in poze, cladirea arata jalnic), insa datorita pericolului pe care il reprezenta cladirea, orice activitate aici a fost oprita. Se pare ca in 2019 Hanul Putureanu a fost pus in vanzare pe site-ul Artmark Historical Estate cu un pret de pornire de 690000 euro (estimare 800000 – 1000000) insa dupa miscarea din jurul lui… … lipsa, nu cred ca a fost vreun doritor.

Sa mentionam putin si:

Centrul Vechi Craiova, care este unul minunat si am inteles ca este considerat unul dintre cele mai frumoase din tara. Acum nu se poate spune ca ii puteai observa frumusetea foarte mult datorita decoratiunilor de Craciun care furau privirile, insa e frumos sa te plimbi pe stradute, sa admiri casele, ferestrele, decoratiunile. Zona istorica este pietonala asa ca puteti admira fara sa va ganditi ca trebuie sa va feriti de masini, doar sa fiti atenti pe unde calcati. In aceasta zona acum in perioada Sarbatorilor ferestrele, usile, tot ce se putea impodobi era sclipitor si cu multe lumina seara. In aceasta zona gasiti si bancute, magazine mici si cochete, multe restaurante micute sau mici bistrouri, multe dintre aceste locuri avand oferte bune de pranz dar datorita spatiului limitat nu ne-am putut opri pe acolo.

Atmosfera era placuta chiar si pe lumina, simteai in aer ceva festiv si vedeai cupluri tinere sau mai putin tinere, familii cu copii, se vedea ca sunt totusi zile libere.

Zona pare desprinsa din secolul XX (inceput de secol) si spun asta prin prisma elementelor decorative, banci dar si a personaje pe care le intalnesti in zona, un batran ce sta pe o banca, o duduita ce sta pe un scaun alaturi fiind un alt scaun liber ca o invitatie la o sueta, un baietel ce imparte ziare, o alta duduita iesita la plimbare, ai senzatia ca te-ai intors in urma cu 100 de ani, si daca povestim despre toate acestea trebuie sa mentionam si arta stradala, care este destul de extinsa in Craiova, noi din pacate am descoperit doar o mica parte (insa minunata) a acestei forme de manifestare artistica in care au fost implicati elevi ai liceului de arta (decorarea tablourilor electrice) dar si artisti cunoscuti in acest domeniu. Intamplarea a facut ca inainte cu cateva zile de a ajunge la Craiova, sa vad un material cu acest subiect si sa constat ca nu este agreata chiar de toata lumea, si sunt de acord in ceea ce priveste graffiti de calitate indoielnica, dar aici vorbim despre ceva cu adevarat frumos, care iti da o stare aparte.

Ulterior am citit cate ceva despre acest proiect si artistii participanti, atat din Romania cat si din strainatate si proiectul a inclus vizite la fata locurlui, dar si discutii cu locuitorii acelor zone, asa ca acum se gasesc in multe zone din oras lucruri atat de frumoase. Eu am identificat doar cateva si o sa le vedeti in poze, chiar sunt frumoase si dau o frumusete aparte locului.

Una dintre lucrarile pe care le-am vazut este realizata de artistii Andrei Tonita si Bianca Stancu fiind o scena tip “La belle epoque” , cu domni si doamne la plimbare, cu identificarea lor in urma cu cel putin 100 de ani cam de cand dateaza si multe dintre cladirile din zona.

Si nu as vrea sa scap Pasajul Lipscani, care la cat de ingust este iti poate scapa, s-a incercat cumva amenajarea lui, insa ceea ce te frapeaza aici este acoperisul, vitralii minunate, pline de culoare, o sa le regasiti in poze. Ne mutem putin cu zona si povestim despre:

Muzeul Olteniei, insa foarte putin si doar ca si cladire, care dateaza din 1926, o vedeti insa cel mai bine de pe trotuarul de peste drum, unde aveam sa mergem dupa vizita la muzeu si asta deoarece aici se gaseste una dintre cele mai vechi biserici din oras:

Biserica Madona Dudu, numita si catedrala Maicii Domnului, a fost ridicata in 1750 – 1756 si poarta aceste nume dupa icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului care - spune legenda - ar fi fost gasita intr-un dud aflat pe locul unde a fost construit ulterior altarul. Biserica a mai fost refacuta in 1844 dupa ce fusese distrusa de cutremurul de la 1831, dar si acum era in refacere. Pictura bisericii este semnata de Gheorghe Tatarascu.

De aici urmatoarea oprire a fost:

Catedrala Sf Dumitru, pe care prima data am vazut-o (doar la exterior) in prima seara cand ne-am facut plimbarea prin oras dar si ulterior, pe timp de zi. Sfantul Dumitru este considerat protectorul orasului Craiova si apare si pe blazonul orasului. Catedrala a fost ridicata pe locul unei biserici mai vechi sfarsit de secol XV, si este considerata a fi opera lui Matei Basarab dupa cum este scris pe pisania din 1652. Actuala catedrala a fost inaltata in 1889 pe locul fostei biserici care fusese distrusa la cutremurul din 1840. Picturile interioare au fost realizate intre anii 1907-1933.

Biserica a fost sfintita in data de 26 octombrie 1933, cu ocazia hramului Sf. Dumitru, la slujba participand episcopul Vartolomei al Ramnicului – Noul Severin, dar si regele Carol al II-lea si Printul Nicolae. Cu aceasta ocazie s-a fixat in zidul bisericii o placa comemorativa.

In prezent biserica este locul unde se gasesc moastele Sf Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, ale Sfintilor Serghie si Vah, sfetnici ai Imparatului Maximian si martiri ai lui Cristos, si ale Sfintei Mucenite Tatiana Diaconita.

Ambele biserici le-am vizitat in aceeasi cam la ora pranzului, se afla la cateva minute distanta una de cealalta si probabil datorita momentului, cred ca am intalnit doar vreo 2-3 pesoane, asa ca am ptut sa le admir lejer. In aceeasi zona in care se gaseste aceasta catedrala se gaseste si:

Casa Baniei, este cea mai veche constructie civila din Craiova, cu o semnificatie aparte deoarece a fost ridicata de Constantin Brancoveanu (1699) pe locul unei case mai vechi ce fusese resedinta lui Mihai Viteazul. Asadar se vad elementele de stil Brancovenesc, o casa cu doua nivele, arcade sustinute de stalpi. Pentru ca este o cladire impresionanta, mentionez ca aici au functionat de-a lungul timpului administratia austriaca, tribunalul Craiovei, ba chiar si un liceu, insa din 1967 aici se afla expozitiile Sectiei de Etnografie a Muzeului Olteniei. Din pacate nu am reusit sa vad si muzeul, insa aici se gaseste un adevarat tezaur folcloric reprezentativ pentru Oltenia si nu numai.

De asemenea si aici, afara, se afla acele panouri interactive unde sunt prezentate diverse obiecte cu explicatiile de rigoare, dar si jocuri tip puzzle si chiar am vazut o mamica cu copilul care se distra, in felul acesta si invatand cate ceva.

O alta cladire impresionanata pe langa care am trecut este:

Banca Nationala a Romaniei, sucursala Dolj, a functionat de la inceputul activitatii ei in martie 1881 intr-un imobil inchiriat, pentru ca activitatea in sediul in care se afla acum sa inceapa in februarie 1889. Binenteles, in toti acesti ani care au trecut de atunci, au existat date si momente importante, introducerea luminii electrice in 1900, lucrari de consolidare in anii ’30, ’50 si cel mai recent 2015-2018 (casa este luminata asa incat vezi cate ceva din elementele de constructie, insa se vede si ca este refacuta de curand). Activitatea acestei banci a functionat aici in toata aceasta perioada, cu doua exceptii insa, in Primul Razboi Mondial cand a fost evacuata intai la Bucuresti apoi la Iasi, si in cel de-al Doilea Razboi Mondial cand a fost evacuata la Bucuresti.

Inainte de a pleca la Craiova citisem cate ceva despre obiectivele din oras si unul dintre lucrurile citite fusese despre fantanile vechi din oras, asa ca imi doream sa le si vad. Una dintre ele se afla in Gradina Botanica – Fantana Jianu, construita la 1800, asa ca era clar ca nu o sa ajung la ea, urmatoarea era Fantana Popova (pe strada Fantana Popova), cunoscuta și sub numele de Fantana Basarabestilor si care se presupune ca dateaza din 1613. Aceasta fantana se afla in zona Parcului Romanescu, insa atunci cand ne-am plimbat prin parc am uitat de ea, mi-am adus aminte de ea doar cand un grup de trei familii (mai in etate) ne-au intrebat daca stim unde este aceasta fantana cand noi ieseam din parc, si am putut doar sa le arat pe tableta cam in ce zona ar trebui sa mearga.

Am reusit insa sav ad cea de-a treia fantana, Fantana Purcarului construita la 1818 si care se afla pe strada Matei Basarab, rolul ei fiind de loc de popas pentru carutasii ce-si adapau animalele este o fantana care acum nu mai este functionala, insa este refacuta pentru ca face parte din istoria orasului, si spre cunostinta celor ce trec pe langa ea, are un panou informativ unde este prezentata istoria ei.

La prag de seara si plimbare am trecut si pe langa:

Biblioteca Judeteana „Alexandru si Aristia Aman” este parte a fundatiei cu acelasi nume ce a fost inaugurata la data de 21 decembrie 1908, in prezenta lui Spiru Haret care la acel moment conducea Ministerul Instructiei Publice si al Cultelor, dupa dorinta lasata prin testament de Alexandru şi Aristia Aman care si-au lasat casele detinute de ei pentru ca aici sa se amenajeze o biblioteca, o pinacoteca si un muzeu.

Alexandru Aman era fratele pictorului Theodor Aman iar ca mostenire dupa moarte (Alexandru Aman a murit la 14 septembrie 1884 iar Aristia la 14 mai 1901) testamentul lui spunea: „Pentru cultura poporului din oraşul meu natal Craiova, îi leg biblioteca mea, precum şi toată colecţia mea de tablouri originale ale familiei mele, obiecte de artă şi toate mobilele. Cu asta să se înfiinţeze o bibliotecă liberă tuturor şi un muzeu pentru răspândirea cultului de folos în sine… Voiesc ca în casele mele din acest oraş, cu tot locul şi dependinţele lor din Kogălniceanu, Primăria Craiova să înfiinţeze şi să întreţină pentru totdeauna, o bibliotecă şi un muzeu cu o galerie de tablouri…” .

Biblioteca s-a bucurat de un real interes din partea locuitorilor dar si al celor ce au condus aceasta institutie, unul dintre directori a fost si Elena Farago (din pacate nici casa ei nu am ajuns sa o vedem desi am trecut prin zona) si numarul de carti a fost crescut in continuare fie prin donatii fie prin achizitii. Una dintre donatii a fost facuta si de Nicolae Romanescu care a donat 4000 de volume, unele fiind exemplare rare. Mai trebuie mentionat un aspect interesant, biblioteca Aman este singura institutie cu acest profil din Oltenia si printre foarte putinele din tara care a semnat un parteneriat de colaborare cu Ambasada Statelor Unite din Bucuresti.

Seara obisnuiam sa ne mai plimbam pe strazile Craiovei, intr-una dintre seri chiar cu prietenii nostri dupa ce am iesit de la restaurant, asa ca ei ne-au mai spus una alta despre cladirile importante din oras. Una dintre cladirile pe langa care am trecut, desi era seara se vedea ca este o cladire impresionanta care a reprezentat ceva odata, acum era sediu de banca, asa ca voi vorbi despre:

Cladirea Unicredit

Terenul pe care este construit acest imobil a fost cumparat de magistratul Constantin Valimarescu de la Banca Nationala a Romaniei, iar casa a fost construita in perioada 1892-1893 dupa planurile arhitectului care a mai proiectat in Romania Ateneul Roman, Palatul BNR din Bucuresti, Palatul Dimitrie Ghika din Comanesti si multe altele. Avand in vedere numele proprietarului, craiovenii mai in varsta cunosc aceasta casa ca fiind “Casa Valimarescu” . In perioada comunismului aici a functionat ASCAR (Asistenta Cardiacilor) apoi cladirea a fost repartizata Muzeului de Arta aici functionand Sectia Colectii, pentru ca dupa 1989 cladirea sa fie retrocedata urmasilor vechilor proprietari pentru ca azi sa gasim aici sediul Unicredit Tiriac Bank

Am mai trecut si pe langa Filarmonica Oltenia, fondata in 1904 si reorganizata in 1947, dar si pe langa Teatrul Marin Sorescu, in perioada in care eram noi acolo se desfasura Festivalul International Adrian Paunescu, si pe 2 decembrie era spectacol sustinut de Horatiu Malaele si Nicu Alifantis, iar langa acest teatru este si un mic parc de distractii, acum era impodobit ca de sarbatoare, cred ca este acolo si in afara sarbatorilor.

Cam asta a fost ceea ce am reusit sa vedem la plimbarea noastra prin Craiova, un oras pe care l-am descoperit cu mare drag si pe care va invit sa il vedeti, noi ne-am propus sa ajungem si vara si sa vedem ceea ce acum nu a mai incaput in program.

Pana atunci insa va invit sa vedeti pozele si sper sa fie o buna invitatie pentru a vedea orasul.

---

VIZUALIZĂRI: 2559 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI