Maglavit - credință și legendă

TIPĂREȘTE

De la Calafat, de la Pensiunea "La Tase" unde am fost găzduiți o noapte, drumul nostru continua spre Orșova. După numai 11 km am intrat în Maglavit - satul cu aură de legendă. Pentru că o vizită la Mănăstirea Maglavit și la locurile care atrăgeau mulțimi de oameni în perioada interbelică presupunea doar o abatere de 2 km de la drumul nostru, puteam - oare - să trecem impasibili mai departe? Pentru că, cine știe când mai ajungeam pe acolo? Am făcut un scurt popas la răscrucea de drumuri, acolo unde sătenii au înălțat o troiță și au amplasat câteva bănci pentru pelerinii osteniți, apoi am continuat până la mănăstire. Drumul bun, umbrit de arbori mari, de luncă, sfârșește chiar în poarta sfântului lăcaș.

Mănăstirea Maglavit

Situată în satul Maglavit, pe Str. Petrache Lupu, nr. 33, mănăstirea este un lăcaș de maici. Înălțată pe locul numit "La Buturugi", loc în care lui Petrache Lupu - un tânăr cioban - i s-a arătat Dumnezeu, biserica mănăstirii are două zile de hram: Izvorul Tămăduirii (prima vineri după Paști) și Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie).

La 14 septembrie 1935, în timpul unei procesiuni la care au luat parte 100.000 de oameni, Petrache Lupu a pus prima piatră de temelie. S-a hotărât ca hramul bisericii să fie "Dumnezeu-Tatăl și Sfânta Fecioară Maria", hram care a fost schimbat în 1998 în Izvorul Tămăduirii și Nașterea Maicii Domnului.

Lucrările de construcție a sfântului lăcaș au înaintat greu astfel că până la sfârșitul războiului doar zidurile erau ridicate. Abandonate în perioada comunistă, lucrările au fost reluate după 1990. Documentația pe care am procurat-o de la mănăstire - "Maglavit 1935. Dumnezeu vorbește oamenilor prin Petrache Lupu" lucrare semnată de Prof. Dumitru Gelu, editată la Craiova în 2017 - prezintă în detaliu minunile de la Maglavit, precum și situația lăcașului în ultimii ani. Am citit această lucrare și mă voi folosi de ea în redactarea acestui articol. Am aflat că între alții, un om străin de acele locuri dar pătruns de credința în Dumnezeu - George Becali - a fost unul dintre sponsorii principali ai mănăstirii asigurând partea financiară pentru finalizarea bisericii.

Împrejmuită cu un gard solid, de cărămidă, biserica este ascunsă într-o pădure deasă, de stejar. Turla pătratică, foarte înaltă, așezată în colțul nord-vestic al lăcașului, este marcată de patru cruci albastre, fiecare amplasată pe câte o latură. Lângă scările de la intrare, în partea stângă, se află mormântul lui Petrache Lupu - "Omul lui Dumnezeu", iar în spatele bisericii, pe locul în care Dumnezeu i s-a arătat alesului său, a fost înălțată o cruce din lemn.

Când am fost noi acolo, într-o zi de lucru, măicuțele roboteau la curățenie, iar o echipă de constructori lucra la pavaj. Aleile erau marcate și se montau plăcile. În afara zonelor înierbate, toată curtea era pământ răscolit și mormane de materiale. La intrarea în biserică era un afiș care-i invita pe vizitatori să se șteargă bine pe picioare de preșul din fața ușii.

Interiorul bisericii este curat, larg, luminos și pictat în întregime. Catapeteasma, tronul episcopal și stranele au o lucrătură aleasă. În fața altarului se află Icoana Maicii Domnului Prodromița, icoană care a fost dusă la Sfântul Munte Athos pentru sfințire și binecuvântare de la icoana Prodromița. Deasupra intrării se află pisania, iar de o parte și de alta a ușii sunt pictate portretele ctitorilor.

N-am zăbovit prea mult la mănăstire. Doar atât cât să vedem interiorul bisericii, să-i dăm un ocol admirând și fotografiind exteriorul, să coborâm la demisol, acolo unde se oficiau slujbele înainte de finalizarea lăcașului, să aprindem câteva lumânări și să cumpărăm suveniruri: cartea mai sus amintită și mierea de armurariu. Cu mașina, pe un drum îngust, de pământ, prin pădure, am plecat "La salcie".

La salcie

La 500 de metri de mănăstire, pe drumul care duce la locul în care ciobanul Petrache Lupu își avea stâna, într-o poieniță înconjurată de arbori de luncă se află fântâna cu cumpănă săpată de Petrache Lupu acum mai bine de 80 de ani, precum și salcia făcătoare de minuni.

Trebuie să spun că am ratat micul indicator pe care scrie "Spre salcie 30 m", acesta fiind ascuns de frunzișul des al pădurii. Am ajuns într-o altă poiană, mai întinsă, în care am văzut o troiță și o cireadă de vaci care pășteau liniștite lângă iaz. La întoarcere, privind atent fiecare pom și fiecare cărărușă care se desprinde din drum, am ajuns și la salcie, acolo unde cândva stăteau înghesuiți oamenii bolnavi veniți din toate colțurile țării sperând să-și găsească vindecarea. Fântâna legendară din care acum oamenii beau apă doar pentru a-și potoli setea, nesperând la vreun miracol, este acum acoperită de o construcție de lemn. Doar vechea cumpănă a rămas amintind de fântâna cu apă tămăduitoare a lui Petrache Lupu.

Foarte aproape de fântână, înconjurat de un gard protector, din sârmă, încă mai dăinuie un arbore bătrân, uscat în bună parte. Legendele Maglavitului care au ajuns până la noi, amintesc de o salcie făcătoare de minuni, seva ei ajutându-i pe orbi să-și recapete vederea. Personal, nu știu cât să cred din aceste povești. Ceea ce pot spune cu certitudine este că salcia despre care se face vorbire în legendele trecutului nu poate fi arborele pe care îl găsim în zilele noastre în poienița de la Maglavit. Mergeți acolo, priviți, analizați și contraziceți-mă sau dați-mi dreptate! Salcia de la Maglavit este o specie de plop mult răspândită în lunca Dunării. Frunza arborelui este cel mai bun indiciu.

Petrache Lupu și minunile de la Maglavit

De la început țin să menționez că nu voi intra în amănunte. Sunt convinsă că cei care au auzit de Maglavit știu cine a fost Petrache Lupu și de ce a rămas asocierea Maglavit-Petrache Lupu în conștiința oamenilor. Cât de mult au crezut în trecut și cât mai cred oamenii zilelor noastre în minunile de la Maglavit nu face obiectul articolului de față. Celor interesați de detalii le recomand lucrarea semnată de Prof. Dumitru Gelu, editată la Craiova în 2017 - "Maglavit 1935. Dumnezeu vorbește oamenilor prin Petrache Lupu" sau articolele publicate pe internet. Sunt mai multe.

În "Imposibila întoarcere", Marin Preda consemnează: "Un fapt era neîndoielnic: tânărul om fusese mut și povestea că în urma unei vedenii, a apariției unui Moș, în singurătatea sa de păstor își recăpătase graiul".

Foarte pe scurt, povestea de la Maglavit. Petrache Lupu, un tânăr cioban din Maglavit, neștiutor de carte și cu vorba stâlcită, a pretins că a avut viziuni divine. În trei zile de vineri, consecutive (31 mai, 7 iunie și 14 iunie 1935), în locul numit "La Buturugi", Dumnezeu - în chipul unui moș - i s-a arătat lui Petrache. Acesta îl descrie ca fiind "un moș bătrân cu barba albă și lungă până la brâu, mustăți foarte lungi și împreunate cu barba. Fața îi era acoperită tot de păr din care se vedeau ochii care erau albaștri ca și cerul, nasul și gura. În loc de îmbrăcăminte avea peste tot numai păr alb ca mătasea de frumos, dat peste cap și care-i acoperea corpul până jos la degetele picioarelor. Restul picioarelor în sus nu se vedeau, fiind acoperite de păr. Mâini iarăși n-am văzut, ci numai ceva care semăna cu mâinile dar care erau în spate și cam ridicate de coate în sus. Nu știu ce au fost acelea. Acel moș era foarte strălucitor și nu avea în afară de păr nici o altfel de îmbrăcăminte. Avea un miros așa de frumos cum n-am mai întâlnit la nici o floare de câmp sau de grădină."

Moșul stă de vorbă cu el, îl mustră și îi dă porunci de îndeplinit: "Să te duci să spui la lume, la părintele, la primărie și la biserică, că, dacă nu se potolește, dacă nu țin sărbătorile, dacă nu se lasă de rele, dacă nu vin la biserică, dacă nu se apropie, atunci foc, atunci le rup muncile."

Când și-a făcut curaj și a transmis lumii mesajul lui Dumnezeu, viața tânărului cioban, dar și istoria satului Maglavit s-au schimbat întru totul. În perioada interbelică s-a declanșat un fenomen de masă, tot mai mulți oameni venind în pelerinaj la Maglavit să-l vadă și să-l asculte pe omul care a vorbit cu Dumnezeu. La Maglavit, lângă salcia făcătoare de minuni, ologii își aruncau cârjele și plecau pe picioarele lor, orbii îsi recăpătau vederea, muții începeau să vorbească. Lucrarea pe care am amintit-o mai sus abundă de exemple de oameni bolnavi, credincioși, care plecau vindecați de la Maglavit.

Vestea minunilor de la Maglavit a mișcat întreaga țară. Ziarele își măreau tirajele atunci când relatau despre Maglavit și despre Petrache Lupu. Mai mult decât atât, lucrarea la care tot fac referire, menționează că Petrache Lupu a fost vizitat de episcopi și de mitropoliți, chiar și de mari politicieni ai vremii. Tot din acea lucrare am aflat că în timpul războiului, din ordinul generalului Ion Antonescu, Petrache Lupu a fost dus cu avionul până la cotul Donului pentru a binecuvânta și a îmbărbăta trupele române. S-a consemnat că atunci, acolo, Petrache Lupu ar fi spus: "Noi vom pierde războiul. Rușii vor veni și vor trece mai departe".

Perioada comunistă a stopat pelerinajele la Maglavit. Petrache Lupu și preotul din sat au fost arestați. După câteva săptămâni, întors în sat, "Omul lui Dumnezeu" era din nou căutat de oamenii care veneau acum doar în ascuns pentru a-l asculta și a-i cere binecuvântare.

Petrache Lupu a trăit 87 de ani (14 octombrie 1907 - 14 decembrie 1994). A fost înmormântat în cimitirul satului, dar rămășițele sale pământești au fost ulterior dezgropate și mutate lângă biserica Mănăstirii Maglavit, lăcaș pe care el l-a ctitorit.

Maglavit - zonă protejată

Maglavit face parte dintr-o arie de protecție specială avifaunistică situată în extremitatea sud-vestică a județului Dolj, în Lunca Dunării, în imediata apropiere a DN56A și DN56 care leagă Craiova de Calafat. Întinsă pe teritoriile orașului Calafat și ale comunelor Maglavit și Cetate, zona - cu o suprafață de 3.661 ha - a fost declarată arie de protecție specială avifaunistică prin Hotărârea de Guvern nr. 1284 din 24 octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România). Aria protejată include lacuri, râuri, mlaștini, turbării, păduri de foioase, pășuni din lunca inundabilă a Dunării care asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare sau sedentare dintre care unele sunt protejate prin lege.

Este acea Dunăre descrisă de Al. Vlahuță în "România pitorească" în care - călătorind pe apele bătrânului fluviu, aflându-se între Cetate și Calafat - notează: "Pe o depărtare de 40 de km malurile nisipoase bat spre răsărit, până la satul Cetatea, pe unde se îndoaie iarăși un cot mare în țărmul din stânga scobit de valuri, până în șesul Maglavitului".

Ce mai puteţi vedea în zonă?

Dacă nu vă pasionează peisajele de luncă şi locurile incluse în circuitul Euro-turistic al Dunării, proiect iniţiat de Uniunea Europeană, dacă nu vreți să călcați pe urmele lui Petrache Lupu - "Omul lui Dumnezeu", puteţi participa la târgurile locale organizate săptămânal. Și nu uitați că dacă ajungeți acolo la 8 septembrie, veţi sărbători alături de săteni "Zilele Comunei Maglavit" şi veți putea participa la hramul bisericii Mănăstirii Maglavit.

---

VIZUALIZĂRI: 2951 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI