GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTESfârșitul lunii decembrie ne-a găsit în județul Gorj, prin locuri bătătorite de noi de-a lungul anilor, unele vizitate și „paravizitate”, altele neatinse de tălpile șoșonilor noștri. Povestea mea nu o include de Wiki, eu doar am ascultat jalea vântului, strigătul suav al apei și am privit zâmbetul melancolic al soarelui.
Cu un risc mediu, mi-am asumat o vizită pe Cheile Sohodolului (pe timp de zăpadă și îngheț), o arie protejată a munților Vâlcan, un loc nevizitat de mine, niciodată.
De la Târgu Jiu ne-am îndreptat către Baia de Aramă, la capătul comunei Runcu, după aproximativ 20 km, am intrat cu mașina în Rezervație, bariera era ridicată, paznic n-am zărit, taxă n-am plătit. Am parcat imediat după intrarea în Chei, drumul se poate parcurge cu mașina, bicicleta sau pe jos.
Noi eram la plimbare, am mers vreo două ore dus-întors, n-am numărat pașii, nu ne-am răscolit inutil stresul. Citisem că drumul ar avea 12 km, habar nu am dacă-i reală informația.:-??
Drumul era îngust, arăta ca un șarpe negru prin omătul înghețat. Acele de lumină ale soarelui formau lumini și umbre, scoteau la iveală culorile vrăjitorești ale pereților muntoși.
Obiectivul meu: lălăială, aer curat, mirosul înghețat al cheilor, privirile suspicioase ale stâncilor, tăcerea deplină a naturii, pașii râului alunecos...
Descrierea „muzeului”:
Pietroaie țuguiate se-nalță spre norii plimbăreți, pomișorii triști și arbuștii despuiați parcă sunt răsăriți din zăpadă. Raze de lumină evidențiază ceea ce caut eu, culorile sunt primordiale pentru o plimbare relaxantă. Un pic de maro, o leacă de gri, pete de alb, smocuri de verde și diverse forme negre, paleta-i bogată cu toate că-i vremea „lui decembrie”. Măceșele roșii și zgribulite privesc la râul Sohodol, tufele de zmeură ne-ncântă ochii cu fructele coapte și neculese la vremea lor.
Munții sunt găuriți din loc în loc, grotele ne privesc de la înălțime, dreptunghiuri și pătrate portocalii sparg tiparul obișnuit al culorilor, niște dungi negre, pictate parcă de bidineaua bunicii atârnă spre poale, spre râu, gata să se prăbușească. O iederă otrăvitoare se-agața ca nebuna de stânca rece și gri, tăcerea plantelor învăluia cheile într-un mister adorabil.
Drumul parcurs până la Nări și Inel
Șerpuim și noi încetișor precum râul Sohodol, ba la stânga, ba la dreapta, ajungem într-un loc de rugăciune amenajat de un doljean vindecat de boala aia urâtă și grea.
La baza stâncilor sunt niște trepte șubrede, din lemn, din două-n două trepte putem citi una dintre cele zece porunci. Doljeanul a ales, a gândit și „aranjat” o platformă și-o grotă, totul drept mulțumire lui Dumnezeu. Pe platformă e o căsuță din lemn ce seamănă mai mult cu o magazie, sunt câteva bănci, scaune și-o masă acoperită cu o mușama. Pe potecă, spre grotă, întânim o cruce cu inscripția „nimic fără Dumnezeu” iar la intrarea în gaura muntelui ne întâmpină Sf Nectarie care ne privește dintr-o icoană mare. Grota e amenajată cu icoane, sfeștnice, lumânări și flori. A aprins domnul două lumânări de-acolo, a pus și bani în cutiuță.
Am coborât cu grijă și-am urmat calea asfaltului.
Am ajuns la un pod înghețat și-am admirat cărarea râului care săpase pereții muntoși, în fața noastră, după fiecare curbă tabloul se schimba, priveliștea era alta, lumina mitralia stâncile, topea gheața ce-aluneca de la înălțime și se rostogolea împreună cu fragmente din stâncile pictate. Jos gheață, sus gheață, era un pic riscant:(, am avut noroc, ne-a ferit Domnul de ceva rău. Câteva stânci erau mutate din loc, parcă erau tăiate cu flexul și deplasate de cineva de lângă „muntele mamă”, altele aveau formă de buze și sărutau râul :). Ciudățenii ale naturii...
Pe tavanul unui pietroi, deasupra apei, atârnau inelele alpiniștilor, probabil pe-acolo e unul dintre traseele special amenajate, anual se desfășoară Festivalul de Escaladă „Sohodol Climb”.
„Mai mergem? / Da, dar doar un pic, e cam periculos, cad pietre”
Eu doream să văd „Inelul” și „Peștera Nării”, tot căutam cu privirea cele două minunății, speram să le găsesc.
Ei da, într-un târziu am ajuns la „Nările” Cheilor, apa-și făcuse loc pe sub munte și săpase două galerii. V-am spus că stâncile au forme ciudate, astea erau două găuri, una lângă alta, aveau forma unor nări. Bine, și imaginația oamenilor e minunată... :)
Zgomotul viu al apei răzbea până la noi, biruise liniștea odihnitoare a muntelui. Cică ar avea vreo 70 metri galeriile astea, noi am mers pe șoseaua acoperită cu gheață și-am căutat „intrarea” apei în grote. Am zărit și-un tomberon gol și curat, stătea cuminte-n zăpada întărită, lângă țeava ce ne-a însoțit tot drumul. Ca o paranteză: nu știu la ce folosea țeava aia uriașă, cred că era plină cu apă care venea din munte și „mergea” către comuna Runcu. Închid paranteza.
Pe o platformă din fața Nărilor am găsit un foișor cu treptele putrezite, alături de acesta erau panouri informative despre zonă, obiective, faună, floră, pericole și câteva sfaturi de bun simț pentru turiștii mai puțin civilizați. Bine, sfaturile și interdicțiile sunt pentru toată lumea dar unii nu respectă natura și-atunci e bine să li se amintească câteva reguli elementare.
Pe versantul de vis-a-vis, față-n față cu foișorul, ne privea măreț „Inelul”. Acesta reprezintă o gaură în vârf de munte, prin el puteam privi cerul. „Inelul de piatră” are mai multe legende, n-or fi ele adevărate dar mie îmi plac, fac deliciul unui obiectiv turistic :).
O legendă spune că acolo se întâlneau iubiții pe furiș, fără voia părinților, luptau pentru dragostea lor interzisă. Cum naiba se iubeau pe stâncile alea? Și, la cât efort depuneau până sus, mai aveau ei oare energie pentru amor? :-??
Altă legendă zice că acolo-i ascunsă o comoară dacică și cel care va vedea unde cade raza soarelui ce trece prin Inel, va găsi comoara. :)
O ultimă legendă e SF de-a binelea, spune că acolo-i o poartă stelară către un alt univers =)), parcă ar fi o poveste a lui Radu Cinamar.
Eu o agreez pe prima, cea cu iubiții, e mai „lumească”, îmi plac tinerii iubăreți și inventivi.
Traficul din Rezervație
Pe parcursul vizitei noastre au trecut pe-acolo trei autoturisme normale (nu de teren), mergeau către județul Hd, dincolo de Chei. Am întâlnit 8 adulți, un bebe în căruț și-un cățel în lesă, acesta a fost „traficul” pe Cheile Sohodolului la sfârșit de an 2018.
Recomandări
E bine să aveți în rucsac ceva de ronțăit și un pic de apă dacă doriți sa parcurgeți acest traseu pe jos. Focul este interzis, camparea la fel. Toalete nu am văzut.
Cred că vara-i extrem de aglomerat locul, iar toamna e un balsam revigorant pentru ochi, un regal de culori imposibil de descris în cuvinte. Eu am fost acolo doar în anotimpul alb, la sfârșit de an. Și pot afirma că iarna-i muniție pentru suflet acest paradis, totu-i diferit de ceea ce am vazut în poze, miroase a ger, a tăcere și a încântare, culorile ciudate ale pietrelor manipulează sentimentele, întregul peisaj provoacă un evantai de emoții.
Trimis de krisstinna in 24.01.19 07:20:36
31 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (krisstinna); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 45.14500000 N, 23.13888900 E - neconfirmate încă
ECOURI la acest articol - pg. 1 / 2
31 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Cheile Sohodorului au farmecul lor aparte si iarna.
Am vazut pozele din chei postate de Domnul C in timp real.
Rog așteptați...
@krisstinna:
Superbonus! ????
Cheile Sohodolului - un loc care si mie imi place si ma bucur ca mi l-ai reamintit.
Foarte fain! Un articol perfect de dimineata insotit de cadre atat de frumoase.
Numai bine! ????
Superbă descrierea! Am citit cu mare plăcere, alături de o cafea.
Admir curajul cu care ați pornit la drum de iarnă.
Numai bine!
@krisstinna: Ireal de frumos! Am auzit despre cheile astea, dar încă n-au călcat nici șoșonii noștri pe acolo!
Impresionant și gestul doljeanului vindecat de cancer, de a încropi un altar de rugăciune și mulțumire; îmi place când văd că oamenii nu uită că sunt frunze-n vânt, la discreția hazardului...
Foarte frumos ai scris, parcă mai frumos ca niciodată! 
@krisstinna:
Îmi place cum ai scris și descris zona! Găsești mereu cuvinte potrivite pentru trăirile tale, care ne sunt livrate „pe tavă”, pentru a ne bucura și noi, odată cu tine!
Parcă e de necrezut că „verdele” mai rezistă în miez de iarnă acolo printre stâncile pietrose!
Avem o țară frumoasă, chiar dacă unii cred altceva!
Felicitări, am citit, văzut poze și votat cu drag, ca de obicei!
Frumoasa de tot povestirea ta. Am simtit gerul, am vazut pietrele cu forme ciudate, ce mai, am fost cu tine in chei!
Felicitari!
P. s. sper ca nu ti-a inghetat nasul, mie mi-a fost putin frig la maini
@krisstinna: Frumoasă plimbare, reușită prezentare, minunate fotografii! Nu am ajuns până acum în Cheile Sohodolului, nici măcar pe-aproape, dar le va veni și lor rândul într-o zi. Peisajele surprinse în imagini par înghețate, așa cum îi stă bine naturii înconjurătoare în această perioadă rece. Iar poveștile din jurul obiectivului sunt frumoase, mulțumim pentru prezentarea lor. Parcă mi se face dor de o astfel de ieșire...
Să știi că mi-a plăcut mult plimbarea voastră, chiar de a avut mult alb, dar și culoare... pete gri, negre și roșii.
O "ieșeală" în natură e oricând binevenită. Mai ales când natura e așa darnică cu noi.
Foarte frumos, te felicit! ????
@krisstinna: În sfârșit cu reviewul tău special, cu excursia ta de sfârșit de an, am spart și eu gheața de pe AFA. Primul review citit, primele poze văzute, primul ecou scris! Am atâtea de recuperat, băbește sper să ajung la liman...
@adrianbogdan: Bine măi Roxana, eu sunt doar virtual, voi sunteți cu “realul”, cu feisbuluceala. Nu știu ce faceți voi pe FB, eu sunt o băbuță ocupată 
@Dan&Ema: Mulțumesc frumos, Dan!
Îmi plac drumețiile cu toate ca nu prea mă mai țin genunchii eu tot încerc mici excursii, ador natura, pentru mine e cel mai frumos muzeu, indiferent de țara, mai cu seama dacă e vorba de țara mea care e cea mai frumoasa țară din lume
@mihaelavoicu: Mulțumesc frumos!
Chiar am avut curaj, cădeau pietricele și gheață, mi-a fost un pic teamă, recunosc.
Dar era poate singura ocazie de a vizita aceste chei, era ceva nou, palpitant și incitant. Mă topesc după stânci, nu e primul meu articol despre pietre.
@crismis: Da, ireal am spus și eu. Asta a fost hrana mea pentru sfârșitul de an petrecut in județul Gorj. Am rămas profund impresionata, vorbeam singura prin camera, priveam pozele și mă minunam.
Citisem și auzisem despre ele cum că ar fi cele mai frumoase chei din țară. Nu pot afirma asta dar pot spune cu mâna pe inimă că asemenea culori n-am văzut pe alte chei. Negru in combinație cu portocaliu n-am văzut niciodată.
Poate cineva se pricepe și-mi explică de unde negru și de unde portocaliu?
Mi-au plăcut și legendele și da, m-a impresionat maxim gestul acelui om care a alungat moartea. Exista minuni, Dumnezeu e mare și bun.
Știi ca așa este, suntem in treacăt pe pământ, am un articol de suflet scris in agenda mea, articol Intitulat “Sunt doar o frumză... ”
Eu iubesc frunzele, uneori mă contopesc cu ele
@doinafil: Și eu m-am mirat de culorile întâlnite. Măceșele erau neculese, zmeura la fel, parca timpul stătuse in loc, acolo.
Copacii ăia cu frunzele verzi erau o minune, parca erau niște războinici in lupta cu iarna cea rea. Pe doamna iederă o înțeleg: ea e frumoasa, mereu verde, e otrăvitoare și de-asta e puternică, e ca o vrajitoare ce se agață și profita de orice, pentru propriul interes.
Ești mereu draguță cu mine, îți mulțumesc frumos
@DOINITA: Ba chiar am înghețat acolo, vântul razbise prin hainele noastre, aveam genunchii înghețați, mergeam ca roboții
Îmi dezmoteam fața doar când mă minunam de culori și pietre, uneori aveam impresia ca nici nu mai pot zâmbi stâncilor, așa de hain a fost vântul cu noi. Mâinele? Erau înghețate pe telefon, aparatul foto îl uitasem la pensiune.
Doar pașii noștri și cântecul Sohodolului îi auzeam, noi nu mai puteam vorbi de frig 
Mulțumesc pentru tot, mai cu seama pentru că m-ai însoțit pe chei
@Crazy_Mouse: Nu pot sa cred ca nu ați fost acolo! Voi sunteți plimbăreți, faceți mereu drumeții frumoase.
Eu am o scuză: avem o casa de vacanță lângă Bucuresti, săptămânal mergem acolo, e aproape și confortabil. De-aici și regretul meu că nu am timp sa colind mai mult prin țara mea dragă. Poate la pensie, dacă nu mi-or ceda picioarele de tot
Știi ce? Mi-ar plăcea sa merg vara cu bicicleta, cred că nu m-aș satura de privit. Îți dai seama ce culori au pietrele când soarele e mai puternic?
Sunt pensiuni in sat, la intrarea in chei. Plus ca după 12 km ajungi in județul Hunedoara, un alt colț minunat al României
Mulțumesc frumos!
@maryka: Hey, iubita
Mă bucur sa te văd pe “cheile mele”, mă bucura vizita ta.
Unii susțin că-s cele mai frumoase din țară, eu le ratasem mereu cu toate ca am fost de vreo 6 ori in zonă, in județ.
Acum am avut răgaz, am ajuns cu doua zile înaintea prietenilor noștri, așa am putut face câteva excursii. Ei nu sunt genul de turiști excursioniști, ei sunt statici, adora carciumile și leneveala, petrecerile și voia bună
Te imbratisez cu drag, îți mulțumesc
@mprofeanu: Încetișor, nu te grăbi
Sa înțeleg că e de bine, ai fost in vacanță? M-aș bucura sa aflu ca așa e
Știi, nu mereu avem timp pentru citit articole, privit poze și scris ecouri. Sunt in aceeași situație ca tine, eu am momente când nu mă împac cu mine, cu timpul meu.
Dar vezi tu, articolele rămân aici, sunt eterne. Atunci când timpul ne permite sau când căutam ceva anume, știm că AFA are de toate pentru toți și ne răsfățăm cu ceva util și interesant.
Te imbratisez cu drag, îți mulțumesc și îți doresc un an bun, cu noroc, sănătate și multe realizări
@krisstinna:
Foarte frumoasă zona! Am făcut-o cu cortul când copilul era mic, zona era căutată doar de nebuni ca noi și am petrecut frumoase nopți pe pante, admirând focurile răzlețe, semn că mai hodineau și alții sub bolta înstelată. La Nări poposeam mereu.
Copilul de atunci a fost de curând acolo, cu grupul lui de cățărători. Au fost vara, au lăsat mașinile în parcare, au intrat în rezervație cu cortul în spate, cu sacii pentru gunoiul lor, saci căpătați când au plătit taxa de intrare. Condițiile sunt altele, fără foc, fără prea mulți care să campeze în același timp dar se poate. Și e minunat!
Drumuri frumoase și în 2019!
@krisstinna: Frumoase toamna, cand le-am vizitat noi, vezi impresii, ireale si iarna.
Nu stiu de ce, dar din cate chei am vizitat, astea oltenesti m-au impresionat cel mai tare! Si, cum spuneam, nu-s de povestit, sunt de trait!
Au interzis focul? Ca pe marginea drumului erau amenajate locuri de popas cu mese, banci si vetre pentru foc, pe malul Sohodolului, aproape de Uzina de Apa. Caci da, conducta aia duce apa curata si buna a Sohodolului in Runcu, Pestisani si unde-o mai fi!
Superb peisaj si iarna, sa va fie de bine!
Un "evantai de emotii" a descris plimbarea ta si in sufletul meu. Felicitari, calatoare draga!
@elviramvio: Oare unde au zburat anii?
Cele mai frumoase vacanțe au fost pe vremea când copiii erau mici.
Cu toate ca erau concedii numai pe teritoriul României, eu tot asta susțin: zâmbetul și bucuria de a fi alături de pitici nu are preț iar țara noastră e cea mai frumoasa, am cele mai dulci amintiri de aici, din România.
Pe unul dintre panouri așa scria, camparea interzisă. Era chiar in fața Nărilor. Nu știu dacă se respectă restrictia, eu bănuiesc că tot din cauza turiștilor sunt acele reguli impuse. Cine știe, or fi făcut unii ceva rău, mă refer la turiștii obișnuiți nu la cățărători.
Am pus și o foto cu panoul respectiv dar o sa incarc alta mai clară.
Te imbratisez cu drag
@Zoazore: Nu știu cum e in sezonul de vară, eu doar am citit și transmis mesajele de pe panoul informativ.
Frumoase sunt toate cheile văzute de mine dar aici e ceva inexplicabil pentru mine, culorile m-au surprins plăcut.
Mulțumim
@Zoazore: Zozo, apus poza cu panoul respectiv. E ultima. Eu așa văd acolo: foc nu, campare nu, muzica nu...
Ca sa vezi, ce spuneam in articol: unii nu au respect pentru nimic, a patra restricție e stearsă, rupta. De ce oare?
Eu nu înțeleg chestia asta cu grătarele, ce atâta agitație sa faci foc pentru o bucata de carne, chiar in mijlocul naturii? E drept ca nu sunt fan carne friptă și prefer slănina cu ceapă
Doamne, ce amintiri mi-ai răscolit Krisstinaa! Amfostacolo în vremuri imemorabile cu copiii care erau mici şi Dacia 1100, deci prin anii şaptezeci şi, când voi nici nu eraţi născuţi. Că erau frumoase, pobabil că da, ca toată zona de altfel. Nu-mi mai pot face o reprezentare a lor.
Ce ţin minte e că lăsasem maşina înainte de a trece de un podeţ şi ne-am întins cortul lângă singura construcţie aflată pe drum, un fel de cabană. Peste noapte s-a iscat o vijelie cumplită şi apoi perdea grea de ploaie, ne-a fost frică să rămânem în cort şi ne-am refugiat în sala de mese a cabanei.
A doua zi cortul era greu de câtă apă primise, a trebuit să-l târâm până la maşină numai că, trecând pe podeţ am scăpat în Sohodol aparatul de radio cu tranzistori Albatros şi dus a fost în apele umflate.Mi-a părut tare rău.
E tot ce-mi amintesc de la Cheile Sohodolului. O fi bine, o fi rău?
@Michi: E de bine, vă spun eu
Amintirile sunt cel mai de preț dar. Restul sunt plăceri de moment.
N-am ajuns la cabană, nu știu unde era. Dar, citisem in ziarul de Dolj ca un om de afaceri a cumpărat cabana și nu vrea sa investească in ea, e supărat pe autorități pentru ca nu se ocupa de infrastructura din zonă.
Mi-aș fi dorit sa văd picturile rupestre cu siluete antropomorfe, să văd un concurs de cățărat, sa văd pescarii care se bucura la prinderea păstrăvilor din Sohodol, să văd miile de licurici despre care am citit ca sunt in zonă. Desigur ca m-ar îngrozi vipera cu corn care se plimbă pe acolo nestingherita...
Ocolul Silvic Runcu eliberează autorizații pentru pescuit, populează răul cu păstrăvi și stabilește zone pentru pescuit.
Aș fi vrut sa văd și castanii seculari din zonă, dar și sutele de specii de plante existente.
Dar, eu nu mai sunt tânăra, am trecut de 50 de ani și nu mă mai pot zbengui in voie
Sper însă la o revenire pe chei, intr-un anotimp mai “omenesc”
Ce frumoase sunt și vacantele simple, nu-i așa?
Va imbratisez și va mulțumesc frumos
@krisstinna:
Cam așa cum bănuiești, nu are voie să pună cortul oricine și pe unde dorește. Trebuiesc niște aprobări. Și în nici un caz pantofari cum am ajuns noi ????????????????
"Merene, dă-te prins! "- Mihai Mereuță, rănit de flinta arnăuților se ascundea în peștera de la Nări, picurând în apa cristalină și pe iarba crudă, sângele de butaforie regizorală. Aici s-a turnat una dintre seriile de film cu Iancu Jianu. Inelul aduce cu "Fereastra Zmeilor" din Făgăraș, loc pe unde odinioară, treceau balauri de poveste, purtându-și cu aroganță prada -fecioare plânse de aprige răpiri și domolite tainic în palate de cleștar, în așteptarea unor feți-frumoși izbăvitori.
Am hălăduit pe Sohodol pe timp de primăvară acu fro 6 ani, când verdele crud era culoarea predominantă. Aici am văzut pentru prima dată, frunze atât de mari de brustur cred și ferigi uriașe. Aveam impresia că sunt în Jurasic, cu ochii cât sarmaua după vreun pui de dinozaur...
Mulțumesc pentru imaginile hibernale ale Sohodolului, au farmecul lor aparte.
Săru'mâna!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Oct.2020 Cheile Sohodolului — scris în 25.12.20 de zlatna din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Oct.2017 Toamna oltenească - între real și ireal - Cheile Sohodolului sau CANIONUL GORJULUI — scris în 22.10.17 de Zoazore din BRăILA - RECOMANDĂ
- Jul.2015 Plimbare si relaxare pe Cheile Sohodolului — scris în 13.07.15 de DanTal74 din TG-JIU - RECOMANDĂ
- Feb.2015 Invitatie la drumetie — scris în 12.07.19 de catalinioan din TURDA - RECOMANDĂ
- Sep.2014 Cheile Sohodolului - Canionul Gorjului — scris în 22.09.14 de mafteimarian din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2010 Relaxare in natura — scris în 29.08.10 de LoredanaG* din CRAIOVA - RECOMANDĂ
- Jun.2010 Cheile Sohodolului sau Canionul Gorjului ! — scris în 16.06.10 de mirelutza din PITEşTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată