Cheile Sohodolului

TIPĂREȘTE

La sfârșitul lunii octombrie am prins un weekend liber și ne-am gândit să vizităm o zonă aflată relativ aproape de Râmnicu Vâlcea și anume, Cheile Sohodolului, din județul Gorj.

Am pornit din Rm. Vâlcea pe DN 67 până la Târgu Jiu, apoi ne-am îndreptat către Baia de Aramă pe DN 67D, după aproximativ 10 kilometri am ajuns în comuna Runcu, am virat la dreapta pe drumul județean DJ 672C, pe care am mai parcurs aproximativ 10 kilometri pâna am ajuns la bariera de la intrarea în Cheile Sohodolului.

La barieră ne-a întâmpinat un paznic căruia i-am plătit taxa de vizitare – 10 lei de autoturism. Am fost informați că lungimea cheilor este de 6 kiloemtri care sunt asfaltați. Am mai mers cam 1 kilometru cu mașina, apoi am parcat pe marginea drumului și am pornit pe jos, fiind deja încântați de priveliștile care se iveau. Când vezi stâncile de-o parte și de alta a drumului, ai senzația că intri într-un canion.

Câteva date tehnice:

Cheile Sohodolului alcătuiesc o arie protejată de interes național, se găsesc în județul Gorj la limita nordică cu județul Hunedoara, în Munții Vâlcan, în partea de nord a satului Runcu, de care aparțin. Rezervația naturală este întinsă pe o suprafață de 350 hectare, prezintă o zonă de chei săpate în calcare de apele râului Sohodol, cu forme diversificate de relief: doline, canioane, lapiezuri, avene, peșteri, abrupturi stâncoase.

Cheile Sohodolului este una din zonele care se poate făli cu o excepțională biodiversitate. Aici cuibăresc fluturașul de stâncă și lăstunul de stâncă, două specii protejate și peste 300 de specii de plante. Se poate întâlnii garofița de stâncă, sămânța soarelui, spânzul purpuriu, struțișor și castani seculari, dar și vipera cu corn și scorpionul carpatin.

Vara, temeperatura este constant mai mică cu vreo zece grade, pentru că stâncile înalte nu lasă soarele să pătrundă, iar apa râului Sohodol, mereu iute, ține răcoare.

Formațiunile cele mai interesante sunt cele săpate de apă sau de vânt în calcar: Nările, Cuptorul, Pestera Gârla Vacii, Inelul.

Excursia noastră

Am pornit pe drumul destul de îngust care șerpuiește pe lângă râul Sohodol, fiind fermecați de paleta de culori oferită de frunzele copacilor, după fiecare curbă tabloul se schimba, priveliștea era alta.

După o curbă, zărim două formațiuni carstrice spectaculoase, aflate una lângă alta, prin care se scurge apa limpede a râului Sohodol. Seamănă cu niște nări gigantice, care părcă miros apa care le trece pe dedesupt. După aspectul lor au fost denumite „Nările” .

Sunt două tuneluri ovoidale, cel mare are lungime de 76 metri iar cel mic are o lungime de 57 metri.

Aici am întâlnit și câțiva alpiniști care exersau pe traseele amenajate pe versanții din jur. Am citit că în zonă ar fi amenajate peste 120 de trasee pentru escaladă.

Am pornit mai departe pe drum, la un moment dat am întors capul și m-am uiat în sus, atunci am observat o gaură într-o stâncă, în vârf de munte, ca un inel. Este „Inelul de Piatră” sau „Inelul Doamnei” . Se află la o altitudine de aproximativ 190 metri față de șosea. Se presupune că acestă formațiune ar fi reprezentat intrarea în Peștera Pârlajului. Prăbușirea galeriei peșterii a dus la formarea acestui fenomen carstric.

Despre acest inel circulă mai multe legende.

O legendă populară spune că acolo se întâlneau tinerii care se iubeau pe ascuns, fără voia părinților.

Altă legendă denumește stânca găurită „Inelul dracului” și spune că cine va vedea unde cade raza de soare ce trece prin inel este cel ales să descopere comoara dacică ascunsă acolo unde raza atinge pământul.

Am mai mers vreo 3 kilometri pe drum până când s-a terminat asfaltul, apoi ne-am întors spre mașină. Înainte de a ajunge la mașină, pe un platou aflat la vreo 10 metri înălțime am văzut o cruce și trepte care duc spre ea. Ne-am hotârât să urcăm până la cruce. Până să ajungem pe platou am avut prilejul să citim cele 10 porunci care eru scrise una câte una, din două în două trepte.

Sus, am fost întâmpinați de un domn care ne-a spus că el a amenajat acest loc de rugăciune în cinstea Sântului Nectarie. "Biserica" este amenajată într-o scobitură în stâncă, cu icoane, sfeșnice, lumânări și flori. Pe crucea de la intrare în grotă este inscripționat „nimic fără Dumnezeu” . Aici am găsit și câteva scaune, ca un loc de popas.

Am discutat cu domnul care se ocupă de acest lăcaș. Ne-a povestit cum a fost inspirat de Schitul Pahomie din Vâlcea pentru a crea acestă” biserică” . Cu câteva zile înainte de a ajunge noi, lăcașul a fost sfințit de către un preot. Apoi ne-a explicat cum putem urca până la Inelul de Piatră și ne-a rugat să spunem la câți mai mulți despre această bisericuță. Cu acest articol cred că i-am împlinit rugămintea.

Ne-am întors la mașină și am pornit spre casă fiind foarte încântați de stâncile uriașe care îți taie răsuflarea.

Toate cele bune.

---

VIZUALIZĂRI: 5671 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI