Cetatea Prejmer

TIPĂREȘTE

Cetatea fortificata de la Prejmer a facut obiectul unei vizite pe la bisericile cetati invecinate Tarlungeniului, unde deja am scris ca a avut loc o intalnire memorabila. Recunosc cinstit ca aveam informatii vagi despre aceasta biserica din incinta unei cetati fortificate (una din multele de pe teritoriul Transilvaniei) iar ceea ce am gasit acolo a intrecut cu mult toate asteptarile mele.

Cel mai probabil ca Cetatea Prejmer detine cateva recorduri (demne poate de GuinessBook de Romania): cea mai veche biserica fortificata din Tara Barsei, prima biserica cu cel mai vechi altar pictat, cele mai multe incaperi din incinta unei cetati, etc... o multime de cel mai, cea mai, prima.

Pe firul povestii sau al pasilor prin cetate ar trebui spus asa. Accesul se face printr-un tunel spart de ferestre, cu doua porti puternice la cele doua capete. Chiar si din tunel exista scari abrupte care permit accesul spre creneluri. Dar pana sa ajungi la acest tunel vezi mai intai curtea primariei, adaugata ulterior constructiei cetatii propriuzise. De fapt aici se mai afla, dupa ce urci niste scari, o alta biserica, unde se tin slujbele iarna, si care poate fi incalzita. Informatii suplimentare am primit de la doamna care era si casiera la bilete si un fel de ghid al locului. Ea ne-a spus ca incinta si cladirile din curtea primariei sunt inca functionale, fiind si motivul pentru care sunt inchise vizitei. Asta mi-a adus aminte de cetatea locuita Sighisoara. Din aceasta curte spre stanga se deschide curtea brutarilor, din pacate la fel de inchisa ca si incintele primariei. Dupa ce-ai trecut prin gangul intunecat si de cea de-a doua poarta, o curte larga si rotunda, inconjurata de un zid inalt cu camarute dispuse ca intr-un stup iti copleseste privirea. In mijloc o biserica veche, din piatra, concentreaza atentia. Pe fondul alb al zidului desenul lemnului vechi, al scarilor si culoarelor exterioare intregesc senzatia de stup. Am intrebat cate incaperi sunt. Scria la intrare :270 ! Multe, domnule, multe!! Oricum nu se viziteaza toate. Pentru cei curiosi si indrazneti, dupa ce urci cateva scari destul de abrupte si de infricosatoare poti sa vezi vechea scoala, un atelier taranesc, o incapere numita "Interior traditional sasesc din Garbova "- jud. Alba, compus din (asa cum scrie pe o placuta alaturi): patul pentru etalarea zestri, o banca asezata in fata, "blidarul " adica dulapul de bucatarie, "almaroaia " adica peretarul in fata, furci de tors, iar in completare mobilier pictat taranesc (lavite, blidare, peretare) de provenienta din diferite locuri transilvane - Miercurea Sibiului, Beia, Calnic, Prejmer, Taure. Incaperea servind drept scoala are mobilier si obiecte parca nu atat de vechi, dar peretii lasa sa se intrevada picturi murale cu adevarat vechi.

Ce am inteles de la ghida si din ce-am citit ? Ca locuitorii satului se retrageau si locuiau in cetate atunci cand erau amenintati de navalirea turceasca, otomana mai exact, care prima a venit din directia Buzaului in jurul anului 1400. nevoia de aparare si protectie au determinat construirea cetatii la 1427, numita mai intai Tartlau dupa numele sasesc al localitatii( desi izvoare istorice atribuie origini slave locului , inainte de 1300). Locuitorii satului cu mic cu mare se retrageau in cetate, fiecare familie avand atribuita o incapere.Latimea incaperilor este aceeasi cu a zidului imprejmuitor , adica 3-4 metri. Un sistem ingenios de notare si numerotare a incaperilor, din linii si figuri geometrice scrijelite pe usile de intrare identifica pentru fiecare familie locuinta sa. Rasuflatori patrate, taiate in lemnul usii, la baza, permit aerului sa intre. Asadar in cetate se desfasura viata comunitatii, totul fiind foarte bine organizat, ca si in satele sasesti, dar intr-un spatiu mult mai mic.

Cum se aparau acesti locuitori? Daca vreti sa aflati trebuie neaparat sa urcati treptele amenintatoare si sa ajungeti la "drumul de straja". Un spatiu ingust, intunecat, cu deschideri din loc in loc. Tot din tablita de prezentare de pe zid aflam ca: " drumul de straja se afla la 10 m inaltime iar lungimea sa este de 800m. La acest nivel al zidului de aparare exista un numar insemnat de brese pentru tragere si jgheaburi de turnare a smoalei clocotite. O atractie deosebita a ansamblului de aparare este mica 'orga a mortii', o scandura groasa, pivotand in jurul unui ax de fier si inzestrata pe ambele parti cu cate doua tevi de tragere. Concomitent cu o serie de trageri, celelalte arme puteau fi incarcate direct pe gura tevii astfel incat prin rotirea scandurii sa se obtina un foc continuu". Foarte ingenios si interesant.

Privind la toate acestea nu poti sa nu te gandesti totusi cat de grea era viata in acele vremuri, cum locuitorii aflati in calea navalirilor otomane si-au gasit forme si sisteme de a rezista. Dar ceea ce i-a sustinut cel mai mult a fost credinta in Dumnezeu.

Marturie sta biserica evanghelica din mijlocul cetatii, coplesitoare, inalta, din piatra, varuita alb pe dinafara. Praguri tocite de piatra in interior, arcade inmuiate de trecerea timpului.Contraforturi lungi , puternice. Din surse (wikipedia) aflam ca "Pe la 1211, Regele Ungariei Andrei al II-lea pomenește într-un document adresat teutonilor numele râului Târlung, pe lângă care va crește localitatea Prejmer. Cavalerii teutoni care primesc drepturi asupra acestui teritoriu sunt cei care vor ridica până la un anumit nivel biserica din Tartlau (denumirea săsească a localității). Lăcașul de cult a fost construit în stilul gotic burgund introdus de cistercieni la Cârța.

Orice surse ai citi si orice fotografii ai vedea, senzatia pe care o ai pasind unul din cele trei praguri ale bisericii este unica. Ea are forma de cruce, asadar are si trei intrari. Altarul nu este piatra sau zidit asa cum te-ai astepta in acest lacas integral din piatra ci este din lemn, vopsit pe ambele parti. E cel mai vechi altar si din cate am vazut nici un vizitator nu rezista tentatiei de a se fotografia aici. Asa cum niciunul nu rezista tentatiei de a se fotografia in amvonul de lemn pictat , situat la nivelul solului. Ferestre trilobate , pe fiecare travee , lasa sa se cearna o lumina blanda .O orga situata la inaltime este cea care adauga acorduri muzicale grave adoratiei de Dumnezeu, instalata pe la 1800, functionala si gazduind concerte ordinare si extraordinare in fiecare saptamana. Din luna mai cand timpul se incalzeste se tin slujbe aici.

Daca dai roata bisericii, prin curtea mare si pietruita te impregnezi de atmosfera timpului si locului. Poti sa-ti imaginezi cu usurinta locuitorii in viata lor de zi ci zi, comunitatea traind si perpetuand structura sociala. Din 1993 acoperisurile vechi au fost innoite iar camarile curatate. Cetatea e patrimoniu UNESCO din 1999, fiind recunoscuta ca cea mai veche cetate fortificata din estul Europei. Desi din santul lat , odinioara umplut cu apa si peste care se ridicau poduri nu a mai ramas nimic , aspectul de cetate medievala , determinat de grosimea si inaltimea zidurilor , de creneluri , bastioane si porti rezistente atrage interesul turistic continuu.

Pentru 8 lei cat costa intrarea nu merita sa ratati vizitarea acestui obiectiv turistic. Odata intrati, timpul sufera distorsionari si nu mai stii cat ai stat, daca a trecut repede sau incet, n-ai mai pleca. In ciuda frigului, mai ales ca zidurile inalte de 12 (dupa unii 14) metri nu lasa soarele sa treca decat la ceasurile amiezii, placerea popasului intre camarile dispuse circular e inegalabila. Eu sigur voi reveni, intr-un anotimp mai cald, sa observ pe indelete toate lucrurile care au dat permanenta locuitorilor de aici: imbinarile ingenioase de lemn cu lemn, acoprisul din sindrila frumos asezata, incaperile bine intocmite cu economie de spatiu.

---

VIZUALIZĂRI: 5225 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI