Renasterea Cetatii Deva

TIPĂREȘTE

In ultimii ani, am avut placerea sa constat ca tot mai multe edificii de importanta culturala, arhitectonica si nu numai, au fost readuse la viata. Am privit cum pe rand, cu greu, cu truda, cu ajutor din afara, au renascut minunatele cetati de la Rasnov, Rupea, Alba Carolina, Aiud, Fagaras, Neamt, Suceava si lista aceasta aleatorie poate continua, caci tara noastra este bogata din punctul acesta de vedere. Cea mai noua realizare este aducerea la viata a Cetatii Deva, pe care am avut placerea sa o vad in urma cu putin timp.

Primele atestari ale Cetatii Deva, dateaza din secolul al XIII-lea, aceasta fiind aleasa a fi resedinta voievodala a Transilvaniei, datorita pozitionarii strategice si constructiilor de care dispunea cetatea.

Situata pe o prelungire a muntilor Poiana Rusca, un deal de origine vulcanica ce strajuieste valea Muresului, Cetatea Deva si-a dovedit de-a lungul vremii capacitatea de rezistenta in fata deselor navaliri tatare si mai tarziu ale celor turce. Adevarata valoare militara a cetatii, a iesit insa evidenta in decursul secolului al XVII-lea, cand in urma cuceririlor turcesti din Transilvania, Cetatea Deva a ramas singura neocupata.

Cetatea Deva a intrat in anul 1444 in posesia lui Ioan de Hunedoara, voievodul Transilvaniei, familia Corvinestilor urmand sa isi incheie stăpanirea asupra cetatii si a domeniului Devei in anul 1504. Ulterior, de-a lungul secolelor, cetatea a a trecut printr-o serie de evenimente care si-au pus adanc amprenta asupra sa, fiind cucerita de catre otomani, apoi recucerita, si-a pierdut mai tarziu importanta militara, a cazut in ruina si a fost recladita si in final, in 1849 a cazut in mainile trupelor habsburgice.

Inainte de acest ultim eveniment insa, cetatea a mai trecut printr-un episod care i-a marcat profund existenta si anume, producerea unei explozii la magazia cu praf de pusca a fortaretei. In urma exploziei, fost daramata toata latura de est a cetatii.

In epoca moderna, au inceput de cateva ori de-a lungul anilor, diverse lucrari de restaurare si reabilitare ale cetatii, insa niciuna dintre acestea nu a fost dusa la bun sfarsit. In cele din urma, in anul de gratie 2016, ultima lucrare de acest gen a fost finalizata, asa ca ne putem bucura cu totii de aceasta minunata cetate.

De indata ce am aflat ca cetatea se va redechide pentru turisti la inceputul lui Aprilie, ne-am si planificat o calatorie la Deva si am asteptat cu nerabdare sa vina ziua.

Iata-ne asadar tocmai in weekendul in care peste Romania se asternuse norul de nisip saharian si urma ca tara sa fie maturata de ploi, fara vreo legatura si departe de toate acestea, ne urcam in masina si pornim spre Deva, de dimineata.

Cerul este innorat dar nu suficient incat sa ne sperie, iar din cand in cand, soarele reuseste sa razbata printre nori si sa ne lumineze drumul. Reusim sa ne strecuram printre picaturile de ploaie si curand, ajungem la Deva. Zarim inca de departe silueta cetatii, pe dealul ce strajuieste Muresul si toata intinderea orasului si ne indreptam catre acolo. Speram sa nu ne ude ploaia care ameninta continuu cerul, desi intarzie sa apara.

La poalele dealului pe care se afla cetatea, in preajma statiei telecabinei cu care vom urca, este destul de liniste. Cativa turisti, pe care-i poti numara pe degetele de la o mana, asteapta cuminti la casa de bilete spre care ne indreptam si noi. E inca devreme de-i asa pustiu sau inca oamenii n-au prins de veste ca cetatea a revenit la viata? Mi-ar parea rau sa fie a doua varianta motivul linistii de azi, insa nu putem decat sa ne bucuram de lipsa aglomeratiei care e nelipsita de obicei. in preajma obiectivelor turistice interesante.

In sfarsit, cu biletele luate, ne asezam in dreptul usii acum inchise, in spatele careia se va opri telecabina si asteptam. Nu dureaza mai mult de doua, trei minute si iata ca aceasta coboara pentru a ne prelua. Drumul cu telecabina este scurt dar interesant, caci ne dezvaluie privirilor, intreaga panorama a orasului si departarile, in timp ce in partea opusa, pare ca dealul se pravale peste noi, atat este de abrupta panta pe care o urcam incetinel. Din loc in loc, cabina tremura si se scutura din toate incheieturile, dand fiori calatorilor, care scot mici chiote de spaima sau de placere.

Si gata, am ajuns! Usa se deschide si pasim pe platforma care duce la intrarea in cetate. De la inaltimea celor peste trei sute de metri cat are dealul, mai fotografiem inca o data cabina, care deja se indreapta spre locul de plecare, apoi pornim catre cetate.

Mai trebuie spus ca in afara traseului cu telecabina, ales de catre cei mai multi dintre vizitatori datorita facilitatii si a spectaculozitatii panoramei, accesul in cetate se poate face si pe jos, prin cele doua porti ale fortificatiei. Desigur, este mult mai greu sa urci pe jos dealul inalt de peste trei sute de metri, cu un povarnis care te ameteste numai ce privesti in jos. Cei care aleg acest traseu, trebuie sa stie ca acesta porneste de la poarta 1, cu acces pe scara cu 217 trepte, de unde se ajunge la platforma artileriei, iar de acolo, la bastionul semicircular și la zona cuptoarelor. N-am incercat de asta data si nici n-as fi putut sa urc pe jos, dar sper ca o voi putea-o face candva.

Cetatea are un aspect circular, fiind alcatuita din trei incinte pozitionate in forma de spirala, separate prin ziduri de aparare. Deocamdata, au fost practic scoase din pamant si repuse in circuitul turistic, prima si a doua incinta, dinspre exterior spre interiorul cetatii. Prima incinta si cea mai de sus, va trebui si ea reabilitata, speram cat mai curand.

Traseul pe care am venit noi urcand cu telecabina, ne-a adus direct in incinta a treia a cetatii, cea exterioara, de unde am urcat catre incinta a doua si am ajuns pe o platforma de artilerie. De aici se poate cobora din nou pe o scara care duce de unde am venit sau se poate merge catre poarta 1. Poate parea destul de complicat, dar odata familiarizat cu planul cetatii, constati ca e destul de simplu si multe drumuri te readuc din nou de unde ai plecat.

De sus, din spatele zidurilor de aparare, se poate vedea toata panorama Devei asternuta la poalele dealului, iar intr-o zi senina, cred ca se zareste o buna parte a vaii Muresului. Noi nu am avut parte de o vizibilitate prea buna in ziua aceea, din cauza norului de nisip saharian care si-a facut de lucru taman deasupra Europei, insa cu toate acestea, ne-am putut bucura de priveliste.

Urcand mai sus, catre incinta cea de-a doua a cetatii, vezi si treptele pe care unii mai curajosi se incumeta a le urca pe jos, pentru a ajunge sus, in cetate. Poate vom face si noi candva asta, dar nu azi.

Ne putem plimba pe langa zidurile cetatii, gratie esplanadelor din lemn amenajate de catre cei care au restaurat cetatea. Ne-ar placea sa o vedem si noaptea, luminata feeric, dar deocamdata doar in poze am putut face asta.

Fiindca am adus vorba despre restauratorii cetatii, trebuie sa remarc ceva. Inainte cu putin timp de a fi redeschisa pentru turisti, am citit in presa locala a Hunedoarei cam tot ceea ce a aparut pe internet despre cetate si marturisesc ca abia asteptam sa o putem vedea.

Cu toate acestea, fiindca suntem romani si nimic nu ne dezminte, am citit si diverse pareri ale unora si altora, care, chipurile, vazusera deja cetatea si pareau sa exprime pareri avizate. Ba ca cetatea nu mai este ceea ce era odata (logic, cum altfel?), ba ca mai bine o lasau in ruina ca arata mai bine (?!), ba ca citez: "au modernizat-o intr-atat de tare, incat doar termopanele mai lipsesc" si cate si mai cate... Toate aceste comentarii si disputele care s-au iscat fireste intre sustinatori si detractori, n-au facut altceva decat sa imi sporeasca interesul fata de cetate si dorinta de a o vedea cat mai curand. Speram doar, sa nu vin dezamagita de acolo si pentru asta, am programat impreuna cu Marius, sa mergem ulterior si la Hunedoara, care e la o azvarlitura de bat fata de Deva, sa mai vedem o data si Castelul Corvinilor, a carui restaurare s-a incheiat, de asemenea.

N-am fost dezamagita dupa vizita la cetatea Deva, insa nici foarte fericita nu pot spune c-am venit. Dincolo de disputele despre care am citit si contestatiile unor profesionisti si istorici de arta, cu privire la abilitatile de restaurare ale unor arhitecti, cetatea Deva a fost totusi redata partial turismului. Ramanem cu speranta ca timpul isi va aseza patina peste ea, astfel incat sa-i redea imaginea putin pierduta acum de cetate medievala si de asemenea, ca in tara noastra sa nu fi inceput o epoca a restaurarilor "pe banda" a monumentelor istorice, caci ar fi pacat. In loc de asta, insa, las imaginile sa vorbeasca.

Astept cu nerabdare si nepriceperea unui necunoscator plin de respect fata de lucrarile de acest gen, restaurarea completa a cetatii Deva, cu cea de a treia incinta, unde se pare lucrurile sunt mai complicate. Nu m-as grabi sa blamez ceea ce s-a realizat aici, e un lucru benefic pentru comunitate si pentru turismul romanesc, in general. In ceea ce priveste autenticitatea si adevarul istoric, las pe cei in drept sa le judece, iar eu ma multumesc ca am putut vedea aici.

surse: Wikipedia, cetateadeva.ro

---

VIZUALIZĂRI: 1788 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI