Cetatea Deva - după mulți ani și cu un alt chip

TIPĂREȘTE

Dacă în, vezi impresii, vorbeam despre ultima cazare din circuitul făcut vara aceasta prin Oltenia, astăzi voi vorbi despre ultima zi din acest circuit când, la întoarcerea spre casă, am văzut printre altele și Cetatea Deva.

Deva, municipiu reședință a județului Hunedoara, are puțin peste 60.000 de locuitori. Se presupune că denumirea oraşului provine de la localitatea dacică Decidava din care derivă Dava, cuvântul dac dava înseamnă cetate.

Oraș vechi, s-au găsit pe Dealul Cetății unelte de piatră și vase de lut ars ce aparțin Culturii Coțofeni, în secolul 1 î. Hr., pe deal exista o cetate dacică fortificată. Cetatea actuală apare sub numele de Castrum Deva într-un document oficial în anul 1269, ajungând sub numele Deva până în zilele noastre.

Astăzi Dealul Cetății este rezervație naturală protejată datorită speciilor sale florale rare și a viperei cu corn, este dominat de Cetatea Deva. Mai sunt și alte obiective turistice ce merită văzute, Castelul Bethlen, Clădirile Istorice din Centrul Vechi, Biserica Ortodoxă Veche, Catedrala Sf. Nicolae, Mănăstirea Franciscană, Biserica Reformată, Sinagoga….

Cetatea Deva

Despre ea circulă mai multe povești, una din ele spune că cetatea Deva a fost construită de 12 meșteri veniți din spațiul fostei Albanii, 12 au fost și apostolii, în Evul Mediu zidăria fiind un meșteșug cunoscut de foarte puțini, un meșteșug secret și inițiatic. Doar că ce construiau ziua se dărâma noaptea, ce construiau noaptea se dărâma ziua.

Meșterul Kelemen a avut un vis în care i s-a spus că trebuie să pună în mortar un ingredient secret pentru ca zidurile să reziste. Acest ingredient era cenușa primei soții care va veni la ei a doua zi. Toți au acceptat și a doua zi, dimineața, prima care a venit a fost chiar soția lui. Meșterul a respectat indicațiile din vis, mortarul a fost rezistent și cetatea a fost ridicată.

Construcția ei începută în secolul 13 s-a făcut în cinci etape și a durat până în secolului 18.

În prima etapă au fost înălțate zidurile interioare, turnurile din est şi vest și câteva clădiri pe latura sudică, apoi în secolul 15 se construiesc lângă turnul de vest și pe aripa de nord alte corpuri de clădiri. S-a format astfel Incinta 1 a cetății de formă ovoidală încojurată de un zid cu o grosime medie de 1,20 metri pe care era amenajat drumul de strajă și mai multe guri de tragere.

O sută de ani mai târziu se ridică al doilea zid de protecție și câteva clădiri formându-se astfel Incinta 2. Astfel, la acel moment, cetatea avea Palatul cu un etaj, Clădiri cu camere de locuit, Pivniţă, Bucătărie și Hambare pentru hrană, Magazie și Magazie de arme, Închisoare și Casa temnicerului, Fântână, … și multe Ziduri. Incinta 3, mult mai mare, este ridicată în secolele 17 - 18 când are loc o masivă extindere a cetăţii, foarte importantă în apărarea ei; s-au construit zidul de apărare, Porțile I și II, pe latura vestică au fost ridicate trei platforme bastionare iar turnurile au fost transformate în platforme pentru artilerie.

Cetatea a sfârșit în anul 1849, nu în lupte, ci în în urma unei puternice explozii la depozitul de muniție.

Explozie?? Povestea spune că un caporal din paza depozitului de muniţii ce avea o soție frumoasă, dar nu prea credincioasă a fost cuprins de gelozie și a aruncat în aer depozitul de muniții, punând capăt vieților soției și a amantului ei. Cetatea a fost distrusă în cea mai parte încheindu-și astfel glorioasa istorie de peste șase secole.

Au urmat peste 150 de ani în care Cetatea a fost puțin întreținută, degradarea a continuat permanent până în anul 2013 când, cu fonduri europene, s-a demarat un amplu proiect de Reabilitare a Incintelor 2 şi 3 care a cuprins refacerea Zidurilor şi a Porţilor, a Camerei de Artilerie, a Bastionului, a Drumului de acces, precum şi finisaje, lucrări finalizate în anul 2016, iar în vara acestui an trebuiau demarate lucrările de Reabilitare a zonei Dealul Cetății Deva, monument al naturii și istoric – Refuncționalizarea Incintei 1, contractul fiind semnat.

Asediată de nenumărate ori, în cei 600 de ani de existență a fost cucerită doar de câteva ori, astăzi cetatea este asediată permanent și ușor cucerită, cucerire ce se poate face pe trei căi.

Prima, „cu telecabina” , este cel mai ușor mod de acces în cetate plătind pentru urcat-coborât 20 de lei adulții, 10 lei copiii, elevii, studenții și pensionarii, gratis persoanele defavorizate. Când am fost acolo telecabina nu funcționa din motive de pandemie.

A doua posibilitate și cea mai dificilă este „la pas” pe scările ce pleacă de lângă Parcul Cetății într-un traseu de poteci spiralate, care urcă până în cetate. Acest traseu l-am făcut înainte de 1990 când am văzut cetatea năpădită de ierburi, zidurile erau neîngrijite dar priveliștea de acolo de sus asupra orașului și vecinătăților erau deosebite, nu le-am uitat!! :)

A treia posibilitate, pe care am folosit-o și noi, fiind „cu mașina” până la mica parcare de lângă cetate, apoi, pe alee, până sus, la fortăreață.

Din parcare am ajuns destul de repede la Poarta I din colțul sud-vestic al cetății, fortificată, cu ziduri groase și fundații puternice, intrând astfel în Incinta 3. De aici puteam merge la Poarta II și apoi la Scările de lângă Telecabină, acesta este circuitul propus pe harta pe care am pozat-o când am ajuns sus. Se merge pe alee, pe lângă ziduri urcând ușor puțin în serpentină. Chiar lângă poartă în dreapta erau Scările de lemn cu balustradă ce duceau sus în fortăreață, m-au tentat și am ajuns mai rapid așa la Platforma vestică a artileriștilor unde am avut o amplă vedere spre înălțimile cetății, spre oraș și împrejurimi. Am trecut prin Camera artileriștilor, am urcat pe terasa ei și ne-am continuat plimbarea pe lângă zidurile Incintei 2 pozând de jos Poarta Cezarului și Podul de lemn, urcând apoi pe scări de lemn pentru a ajunge la Poarta Cezarului și Podul de lemn, care are și o secțiune mobilă fiind cunoscut și ca Podul mobil, de unde am văzut foarte bine Plartforma Vestică și Camera artileriștilor, trecusem pe lângă ele puțin mai înainte. Am intrat în Incinta 2, pe partea sudică a cetății, zonă în care zidul incintei a fost dublat formându-se astfel Zwingerul sudic al cetății, capcană periculoasă pentru asediatorii cetății. Am parcurs Zwingerul fără a deranja sau a fi deranjați de apărătorii cetății care erau în Incinta I închisă pentru circuitul turistic din cauza riscului pe care îl reprezintă starea de degradare a ruinelor cetăţii, pe care am văzut-o de la distanță și de lângă zidul ei.

Am pozat partea estică a cetății și pe Scara semicirculară, scurtătură spre latura nordică între Incintele II și III, am coborât la Telecabină, pusă în funcțiune în vara anului 2005, cu o capacitate de 16 persoane.

Câteva poze și am plecat pe lângă zidul Incintei 3, mai întâi pe partea lui estică, apoi pe laturta nordică, am trecut prin Poarta II și pe partea sudică ajungând la Poarta I și la mașină, trecuse cam o oră și jumătate de la plecarea noastră din parcare.

A fost o plimbare plăcută, am vrut să revăd cetatea după mai bine de treizeci de ani, am găsit-o total schimbată, mândră și falnică mi s-a părut! …, dar priveliștile oferite de sus au rămas la fel de frumoase ca în trecut.

Cetatea Devei un obiectiv turistic de neratat, reper iconic așezat într-un cadru natural deosebit...

---

VIZUALIZĂRI: 519 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI