GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Nu, nu ai nevoie de mai mult de 2-3 minute ca sa ajungi de pe frumoasa alee a campioanelor mondiale ale gimnastricii feminine, in cetatea plina de ruina tacuta si trista printre care colcaie viperele.
Ajuns in municipiului Deva, n-ai nevoie de ghid, caci vei zari instantaneu, cel mai bun ghid posibil al orasului, inabordabila cetate ce domina inaltimile, ce parca sta ca un cui in talpa cerului si pe care o gasesti mereu deasupra capului tau calauzindu-ti pasii sau rotile automobilului si nelasandu-te sa te ratacesti. Ajuns in complexul de agrement al orasului aflat la poalele cetatii, unde gasesti 2 terenuri de fotbal, un patinoar acoperit, un targ de iarna, doua parcari mari si mai nou, vestitul “Aqualand”, privirea ti se-ndreapta automat spre colina cetatii, care, vrei, nu vrei, te domina! Vei dori sa ajungi acolo cu orice pret, c-asa-i facut omul, sa escladeze, doar din orgoliu sau ambitie, orice lucru mai inalt decat el. Cand neozeelandezul Edmund Hillary a fost intrebat in anul 1952, de ce a escaladat Everestul, acesta a raspuns simplu ”Pentru ca el exista! ”
Uite asa ne apucara si pe mine si pe Dana un dor de a escalada acea colina inzapezita a cetatii, pentru a vedea niste ruine si mai ales panorama orasului vazuta de sus. Inainte de excalada, treci insa pe o alee maiastra, cu cateva statui din marmura. E vorba de statuile echipei "de aur" a gimnasticii romanesti, eleve si antrenori, care au spart gheata izolarii tarii noastre prin prima nota de 10 din lume obtinuta de Nadia Comaneci la doar 13 ani, la Olimpiada de la Montreal, nota care a derutat pana si computerul care nu era programat decat pana la nota 9,99. Apoi, “zana din Carpati” avea sa devina o adevarata legenda vie a sportului si un exemplu al succesului prin ambitie si munca iar “fuga ei din tara”, parca a grabit caderea unui regim anacronic.
La Moscova si Montreal, Nadia a castigat nu mai putin de 5 medalii de aur, 3 de argint si una de bronz. Dar cazul ei n-a fost izolat, scoala de gimnastica din Deva, care scotea precum Ford automobile, gimnaste pe banda rulanta, a inceput sa devina un fenomen de renume intrernational. In acea perioada am primit cateva telefoane de la niste prieteni din strainatate daca pot sa intervin pentru o vizita la acel celebru Colegiu National de gimnastica, care devenise un ”bun national” dar si un pol de atractie turistica intrernationala. Nu! , nu era voie sa deranjezi regimul cvasi-cazon al gimnastelor, al caror parinti semnau inca de la o varsta frageda, un acord, prin care treceau in grija Colegiului, intreaga responsabilitate a cresterii si formarii copilului lor. Munca la Deva era extrem de dura, numai cei puternici au razbit, dar o medalie, fie ea chiar si dintr-un metal mai putin stralucitor, nu se obtine, ca nimic altceva in viata, decat cu tone de sudoare.
Dupa multi ani de glorie intrernationala, timp in care Nadia a ajuns o adevarata ambasadoare a sportului romanesc, ridicand “raitingul” de tara mai mult decat orice ambasador, parlamentar sau presedinte, aceasta s-a retras la Bucuresti, creând o clinica de caritate pentru orfanii tarii.
Pe “Aleea eroilor gimnasticii romanesti”, imortalitatea marmurei, prezenta si in inimile noastre, ne infatiseaza o pleiada unica si probabil irepetabila…Martha si Bela Karoly, Octavian Belu, Mariana Bitang, Nadia Comaneci, Andreea Raducanu, Corina Ungureanu, Lavinia Milosovici, Simoina Amanar, Gina Gogean, Daniela Sofrone sau Monica Rosu.
Le trimitem tuturor un pupic fierbinte pe obrazul rece de marmra si ne continuam drumul spre telefericul cetatii construit in 2003, singurul cu o inclinatie atat de mare din tara, nu inainte de a admira insa o “masina cu abur” ce ne arata cat de repede a evoluat societatea in doar cateva decenii de la forta aburului, la forta atomului. Un antropolog spunea ca daca ar trebuie sa suprapunem evolutia vietii pe lungimea unui an, omul a aparut pe data de 25 decembrie, folosirea rotii si a focului, cu 2 zile mai tarziu, masina cu aburi a aparut pe data de 31 decembrie spre seara iar cea a atomului si informatica, de-abia cu cateva secunde inainte ca clopotele sa bata trecerea dintre ani! Fantastic!
In fine, iata ca liftul automat apare, facand ascensiuni chiar daca nu e vorba decat de o singura persoana, el este apelat din varful colinei, de un dispecer de serviciu. De fapt exista inca un dispecer, care sta in cetate si se ocupa cu coboratul. De-a lungul sinei de 300 de metri, liftul ne poarta cu cateva secole in urma, din era atomului in cea a toporului de bronz.
Cetatea e inca in constructie, ruine cenusii si reci ne privesc cu ochi deocamdata tristi din lumea marilor taceri, raspandind o oarecare indiferenta peste-ale noastre iluzii cu iz de optimism. Dar, asta e! …biletul nu costa decat 10 lei (dus+intors), urcusul in sine si “pe şine”, e o placere, vezi casele orasului transformandu-se in cutii de chibrituri si oamenii, in furnici.
O placa uzata de nemilostiva trecere a vremii ne anunta ca cetatea Devei e atestata din anul 1269, e asezata pe locul numit “Castrum Deva”, salas al Dacilor, (a nu se uita ca suntem in plin tinut a lui Burebista si Decebal!) cam din vremea cand marile migratii din Asia isi depozitau carnea sub saua cailor si-si ascuteau varfurile sagetilor pentru a porni actiunile lor barbare, gen invazie de lacuste sau roiuri de albine ucigase, ce-aveau sa parjoleasca si sa ingrozeasca intreaga Europa. Dar cetatea din Deva era bine pozitionata, chiar daca ea a fost cucerita ulterior de turci, maghiari, iobagii lui Horia sau atacata de rasculatii ce-au lucrat la ea sau de mineri, zidurile ei au rezistat cu bine dar nu insa si unei explozii la magazia de praf de pusca ce avea sa-i fie fatala in 1849. Pare a fi o cetate inexpugnabila care doar trezirea la viata a vulcanului de sub ea, stins insa demult, ar mai putea-o deranja. Si ca orisice cetate ce se respecta, cetatea Deva are si cateva legende, una dintre ele spune ca un lung tunel subteran unea aceasta cetate cu cetatea Huniazilor din Hunedoara, ele ajutandu-se in caz de nevoie. Nu e exclus acest lucru, avand in vedere ca poporul roman, atunci cand a vrut el sau conducatorii lui, a reusit sa realizeze si constructii megalomanice, care se observa si de pe Luna, precum Canalul Dunare-Marea Neagra, si daca-ti pui si pe Luna o pereche dubla de ochelari “de distanta”, poate c-ai putea observa si “Casa Poporului”. Cetatea a functionat pe post de fortareata militara si a apartinut mai multor domnitori, Iancu de Hunedoara, Francisc Gesthy, Gabriel si Stefan Bethlem, Gheorhe Rakokzi I sau A. Barcsay. In jurul parcului cetatii se afla statuia lui Decebal, Eminescu si casa lui Petru Groza.
Si daca mai era nevoie sa ne uimeasca cu inca ceva, dupa ”perla acvatica” numita " Aqualand”, ce sta zilnic la taifas cu cetatea, primaria Deva a mai investit cateva milioane de euro, in reabilitarea cetatii, adevarat “brand” al Devei, nici mai mult nici mai putin decat 6 milioane de euro. De unde reuseste Deva sa stranga atatia bani pentru dezvoltare turistica? Poate o infratire culturala (Deva-Dubai) cu familia emirului Mohamed al Dubaiului, la nivel de lideri comunitari, om care a investit si el enorm in turism, n-ar strica! Sau poate tocmai de-aceea vine el in tara noastra, nu ca sa ne arate cum se infige bobul de porumb, grau sau ovaz in cernoziom….
Nu peste mult timp vom admira “Sala cavalerilor”, “Sala boierilor”, “Sala Printesei”, sala armelor, cramele si. poate si cateva terase situate pe explanadele de lemn cu privire spre oras, de unde turistii vor putea admira superba panorama a Devei prin transparenta cristalinului vinului acestor crame. Dar pana atunci feriti-va picioarele, “Atentie la vipere! ”, muscatura a carei vietate ce prefera umbra ruinelor, e periculoasa, mai ales pentru barbati.
In acea dimineata de ianuarie 2010, in cetate nu eram decat eu si Dana, apoi au mai venit doi tineri care se fotografiau unul pe celalalt pe metereze, la un metru de prapastie, In acest timp, la “Aqualand” Deva, o discreta coada la casa de bilete incepea sa se formeze.
Am laudat initiativa (rara) a unei primarii care nu a taiat cateva felii de tort din parcul de agrement al orasului pentru a le impanzi cu cartiere de locuinte rezidentiale, pastrand astfel intacta o zona sportiva si turistica, ce ofera cetatenilor urbei cateva clipe de relaxare si recreere.
La Deva, langa colina cetatii, deocamdata ramai contrariat si extaziat de ceea ce s-a construit in “vale” spre deosebire de ceea ce gasesti ”in deal” unde cetatea zace inca in agonie. Cunoscand insa ambitia urmasilor lui Decebal, cea care, fara mare “tam-tam”, sunt sigur ca aceasta va transforma agonicele ruine anoste si pline de vipere cocotate pe-un vulcan stins de un milion de ani, intr-un entuziasmant pol turistic de succes al Transilvaniei. ”
Sunt convins ca starea de “extaz si agonie” actuala din valea si dealul cetatii Deva, in cativa ani, se va transforma intr-o stare de “extaz si super-extaz” international.
Nici nu se poate altfel, suntem doar in tinutul lui Burebista, Scorillo si Decebal!
Dorgo
Trimis de dorgo in 28.01.11 07:55:33
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în DEVA. A mai fost în/la: cam peste tot
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (dorgo); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 45.88848500 N, 22.89747500 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Cred că pe vreme de iarnă nu-i niciun pericol cu viperele...
Și să știi că te invidiez pentru optimismul tău remarcabil:
”Sunt convins ca starea de “extaz si agonie” actuala din valea si dealul cetatii Deva, in cativa ani, se va transforma intr-o stare de “extaz si super-extaz” international.
Spun asta pentru că am regăsit în povestirea ta despre cetatea Devei aceeași stare de lucruri pe care am constatat-o eu însămi acum aproape 10 ani, când am vizitat-o...
@mariana. olaru... nici eu nu cred pana nu vad... dar suma de 6 milioane de euro ce se va investi in reabilitarea cetatii e oficiala, e pe internet si e foarte mare!... noi am ajuns acolo in week-end... Dana mai fusese cu 3 luni inainte si acele schele de lemn nu erau construite pana sus... semn bun! Plus de asta, cat am stat noi in cetate, un muncitor a transportat o scandura dintr-un capat in celalalt al cetatii iar cand am plecat... omul transporta scandura inapoi... deci se muncea sde zor chiar si in week-end...
Ceea ce merita insa toti banii, nu e cetatea, ci mersul cu telecabina!
Cei din Deva ne-au surprins deja cu "Aqualand"... hai sa ramanem optimisti!
Eu sunt oricum cu ochii pe ei... trec pe-acolo destul de des caci soseaua e buna... si o sa va informez...
Tot respectul pentru pozele P03, P04, P05, P06.
Oameni care AU FOST ACOLO, oameni care ne-au facut sa fim ACOLO, in atentia celorlalte tari participante la competitii. Oameni care au provocat teama concurentilor si care au castigat respectul cuvenit.
Interesant review!
Apropo de:
”P07 [JAN-2011] O mica locomotiva cu aburi ne reaminteste lumea minunata in care traim noi azi
trebuie să fac o corectură, spre corecta informare a cititorilor (informarea este de fapt scrisă şi pe o placă, la baza "maşinăriei"): e vorba de fapt despre o maşină cu abur din 1870 construită de firma Hofherr & Schrantz - Austria, donată primăriei Deva de către cătunul Codru, sat Săcărâmb. Sătenii acestuia o foloseau pentru antrenarea diferitelor utilaje: gater, moara, treierătoare, batoza...
@dorgo:
” Nu peste mult timp vom admira “Sala cavalerilor” , “Sala boierilor” , “Sala Printesei” , sala armelor, cramele si. poate si cateva terase situate pe explanadele de lemn cu privire spre oras, de unde turistii vor putea admira superba panorama a Devei prin transparenta cristalinului vinului acestor crame.
Mda, nu au trecut decât ceva mai bine de zece ani. În perspectiva antropologului dvs, asta nu înseamnă nimic. Știți poanta cu ăla de se întâlnește cu Sf, Petru?
Ce înseamnă pentru tine 1000000 de ani? , îl întreabă.
A, o biată secundă.
Dar 1000000de dolari?
Nici măcar un cent, i se răspunde.
Atunci, Sfinte, dă-mi mie acel cent!
Desigur, omule, dar ai răbdare o secundă.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2021 Recomand vizita Cetății Deva — scris în 24.08.21 de roxette13 din PITESTI - RECOMANDĂ
- May.2021 Cetatea Devei, punte peste timp și istorie! — scris în 26.06.21 de maryka din GHIMBAV [BV] - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Cetatea merita vizitata din plin, pacat de orasul ce o gazduieste... — scris în 15.12.20 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Cetatea Deva - după mulți ani și cu un alt chip — scris în 04.11.20 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Am fost acolo la Cetatea Devei — scris în 10.08.20 de aurelcristescu din BUCUREșTI - nu recomandă
- Oct.2016 Sa urcam la Cetatea Devei! — scris în 03.03.17 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2016 Vizitând Cetatea Deva — scris în 12.02.17 de Lucien din MIERCUREA CIUC - RECOMANDĂ