Cascada Clocota – un Pamukkale românesc în miniatură

TIPĂREȘTE

Ultima zi a vacanței noastre de vară, petrecută anul acesta în Munții Apuseni și zona Devei, ne-a întâmpinat cu soare de la primele ore ale dimineții. Pornim cu avânt de la Villa Lotus din Deva (vezi impresii) întrucât e drum lung până la București. Totuși o mică abatere din drum sunt hotărât să o fac pentru a mai vedea câte ceva, ținta aleasă fiind: Geoagiu-Băi.

Ținutul Geoagiului a atras pe oameni din preistorie prin condițiile geografice prielnice, dar mai ales prin apele termale care țâșneau din măruntaiele pământului. Dacii își vor numi așezarea permanentă Germisara – „Izvorul fierbinte” transpunând realitatea în nume. Astăzi Geoagiu-Băi este o stațiune micuță, chiar aglomerată pe timpul verii, care oferă tratament balnear, turism și drumeții în natură.

În rândul excursiilor de relaxare având drept punct de pornire centrul stațiunii balneoclimaterice se încadrează și drumul spre Cascada Clocota. De fapt, vorbim mai mult de o plimbare lejeră și de câteva zeci de minute petrecute în fața unui spectacol al Naturii. Turiști și pacienți vizitează în fiecare zi cascada, oameni de toate vârstele aleg acest scurt traseu.

Primul contact cu pârâul Clocota îl avem în Parcul Central pe care firul de apă îl străbate cu voiciune trecând pe sub câteva poduri. Cursul de apă izvorăște de undeva de lângă Grota Haiducilor, străbate stațiunea, formează cascada, apoi se varsă în râul Valea Mare după un parcurs de aproximativ 2 km.

Traseul spre cascadă pornește din zona centrală a stațiunii (strada Germisara), din preajma terasei-restaurant Agrementul. La intersecția străzii Școlii cu Măgura vedem un indicator către monumentul natural și pornim prin soare spre destinație. Calea de acces se numește a „Școlii” deoarece acolo se află clădirea vechii școli a localității. Strada e asfaltată, îngustă și slab circulată auto (au acces doar riveranii); după o coborâre accentuată străduța se încheie cu o mică parcare imporvizată pentru 3-4 autoturisme.

Drumul continuă pe o bucată de stradă pietruită încă 70-80 m apoi pe o potecă lată de pământ, în total circa 250 m. Spațiul se lărgește, apar balustrade de lemn, vreo două bănci și zgomotul apei în cădere acoperă orice alt sunet. Din centru și până la cascadă am făcut circa 10-12 minute (550 m) .

Cascada Clocota. În fața ochilor se desfășoară o pânză de apă împărțită în mai multe fuioare care se prăvălește de la o înălțime de peste 20 m. Pârâul Clocota adună în scurtul său curs mai multe izvoare termale ceea ce face ca apa să fie destul de caldă și să nu înghețe iarna. Depunerile de travertin pe rădăcinile arborilor ieșite din versant, cât și plantele și mușchii crează o imagine spectaculoasă. Mi-au plăcut și bazinele franjurate create la baza căderii de apă termală, lichidul revarsându-se în mici cascade dintr-o treaptă în alta – imaginea lor m-a făcut să le asociez cu terasele albe de la Pamukkale. În spatele perdelei de apă s-a format o mică grotă.

Numele provine de la caracteristica căderii de apă, cum era normal: „a clocoti” – a se agita, a se dezlănțui, a fi zgomotos. Așa cum bănuiți, și această cascadă are o legendă: un ofițer austro-ungar se îndrăgostește de fata morarului din localitate și „fiind la putere” o silește să se mărite cu el. Întrucât tânăra iubea alt băiat nu acceptă situația și se aruncă de pe versant în apele spumoase.

Vizitatorii se fotografiază lângă balustradă având drept fundal cascada. Alții, mai curajoși, coboară pe potecă până la baza torentului de apă. O mamă nesăbuită cu un copilaș de mână se descalță și începe să se plimbe cu prichindelul prin bazinele cu apă caldă, soțul filmând amuzat scena. Depunerile sunt destul de alunecoase, iar terasele sunt situate la ceva înălțime. Nici nu vreau să mă gândesc!

Pe lângă această cale de acces facilă, mai există o potecă care coboară spre căderea de apă din șosea, chiar înainte de a intra în stațiune. Poteca e semnalizată cu un indicator.

Concluzii. Plimbarea de circa 30-40 de minute este plăcută, iar „surpriza” de la capătul drumeției merită cu prisosință un minimum de efort. Dacă prindeți un interval orar sau o zi fără prea mulți vizitatori puteți rămâne mai mult timp pe o bancă să vă relaxați. Vă recomand în anotimpul cald să aveți asupra voastră o sticlă cu apă, chiar dacă vă aflați lângă lichidul vital, nu îl veți putea gusta, e prea cald .

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 1858 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI