Biserica Neagră

TIPĂREȘTE

În vara aceasta am poposit două nopți în frumosul oraș Brașov, în aproprierea unuia dintre simbolurile lui dar și al României, Biserica Neagră, lăcaș de cult și obiectiv turistic cunoscut de turiștii din toată Europa și nu numai. O clădire unde adevărul istoric se împletește frumos cu multe legende, un loc pe care cred că nu trebuie să-l ocoliți când pașii vă poartă prin centrul istoric al Brașovului. Turistic este un obiectiv deosebit, este cel mai vizitat lăcaș de cult din România căruia îi trec pragul anual cam 250 000 de turiști. Spuneam într-un articol trecut despre Brașov, unde biserica doar o aminteam, că voi scrie separat despre ea. Notițele au fost mereu pe biroul meu și mereu le-am tot dat deoparte. Acum m-am gândit să le dau întâietate, nu de alta dar nu vreau să-l supăr pe Moș că nu m-am ținut de promisiune!

Istoricul clădirii bisericii

Biserica Neagră este ridicată pe locul unei alte biserici ale cărei urme au fost descoperite în 1937 în timpul săpăturilor arheologice. Nu se cunoaște exact când fusese ridicată mica biserică, însă după stil, nu mai târziu de sec. XIII când moda arhitecturii romanice decade (arta romană veche combinată cu arta bizantină și locală). Brașovul a cunoscut în sec. XIV o deosebită dezvoltare economică după ce a devenit oficial nod al principalelor drumuri comerciale ale Europei, de aici a început de fapt istoria scrisă a drumurilor românești cunoscute. "Drumul cel mare al Brașovului", atestat documentar la 28 iunie 1358, a existat cu mult înainte și-l cunoșteau și invadatorii mongoli. Dar în sec. XIV negustorii sași, aparținând atunci de biserica catolică, au dorit ridicarea unui lăcaș de cult potrivit bogățiilor lor, util și pentru impresionarea partenerilor de afaceri străini, spun cei ce au întocmit una din monografiile Bisericii Negre. Fapt ce era dorit și de Vatican care a sprijinit construcția. În anul 1383 se începe construcția bisericii ce avea să primească, în 1477, hramul Sfintei Fecioare Maria, fapt ce se poate dovedi azi prin fresca Fecioarei de la una din porți. Construcția a durat mult timp, invazia turcilor din 1421 a distrus parțial construcția iar continuarea a fost cu planuri modificate, banii fiind direcționați pentru întărirea fortificațiilor Brașovului. Un mare cutremur avea să ducă la modificarea planurilor de construcție a turnurilor, reducându-se înălțimea. Oficial clădirea este terminată în 1477. Inițial având 22 de altare acoperite cu foiță de aur și argint, acestea au fost îndepărtate la trecerea la luteranism.

Pentru a se strânge banii necesari construcției, s-au emis de papii vremii acele scrisori de indulgență, adică cei ce contribuiau material sau prin muncă la construcția ei, erau iertați de păcate și canoanele bisericești. Iancu de Hunedoara și apoi fiul său, Matei Corvin, sunt dintre ctitori. Iancu de Hunedoara a stabilit ca 10 mărci de argint din impozitul regal - 2.5 kg argint - să revină construcției bisericii. Primește prima orgă la sfârșit de sec. XV iar în prima parte a sec. XVI se cumpără cupru pentru un clopot și apare primul ceas în turn.

La început de sec. XVII a fost marea epidemie de ciumă, aici fiind înmormântați mulți dintre cei decedați. Urmează devastatorul incendiu din 21 aprilie 1689 în care și biserica arde, stranele, amvonul, covoarele, orga, altarul, cade acoperișul, se zice că și marele clopot s-a topit. Brașovul devine o ruină ce se reface doar după multe decenii, la fel și biserica; legenda, probabil adevărată, este că focul a fost pus intenționat, din răzbunare, de generalul austriac Caraffa pentru că locuitorii Brașovului nu acceptaseră ca trupele lui să staționeze în oraș. Zidurile bisericii au căpătat o nuanță de cenușiu închis și de atunci i se spune în popor Biserica Neagră, nume ce va deveni oficial abia în sec. XIX. Încet este renovată, acest "încet" însemnând aproape un secol. Prima etapă, de refacere a construcției, a durat 30 de ani și a fost făcută de meșterii din orașul Gdansk de astăzi, cei care aveau să schimbe stilul gotic al construcției inițiale cu stilul baroc. Inițial fondurile au fost date de unguri, apoi în sec. XX de biserica evanghelică din Renania. După 1980 s-au montat geamuri speciale ce au rolul de filtrare a ultravioletelor, scopul fiind de protejare a picturii și covoarelor, iar din anul 2001 a fost terminată renovarea orgii.

Exteriorul bisericii

Prima impresie este aceea că nu o poți cuprinde cu privirea pentru a avea o părere a întregului. Clădirea masivă a cărei înălțime a turnului cu cruce atinge 65 m socotiți până la brațul transversal al crucii, are o lungime de aproape 89 m, o lățime între 25 și 37 m, zidurile până la acoperiș au 21 m, așa se spune în monografia ei. Zidurile au o grosime cuprinsă între 1.20 m la cor și 3.60 m la baza turnului iar suprafața construcției acoperă 2 500 mp. Se spune că este cea mai mare biserică de tip hală dintre Sf. Ștefan din Viena și Hagia Sofia din Istanbul, fiind printre cele mai mari clădiri de cult medievale. Blocurile de piatră sunt făcute din nisip și ardezie și au pe exterior găuri centrale ce nu au fost acoperite, sunt găurile de prindere necesare ridicării la înălțime. Pe una din laturi sunt și urmele gloanțelor din '89.

Acoperișul actual este cel realizat după incendiul din 1689, are o înălțime de 20 m și se pare că trebuia să fie doar provizoriu. Un provizoriu teribil de bine lucrat dacă este funcțional și astăzi.

Biserica are mai multe intrări realizate în timp, primele din sec. XV: intrarea principală sau Portalul de Vest, două pe parte de nord-est - Poarta de Aur și Poarta Jertfelor - și două pe partea de sud-est - Poarta Spovedaniei și Poarta Cununiilor. Acestea sunt decorate cu motive florale și polimorfe destul de încărcate.

Intrarea azi se face doar prin Portalul de Vest, o intrare nu prea mare încadrată de cele două turnuri dar cu o frumoasă ornamentație în piatră, se spune o sinteză a formelor decorative ale bisericii în ansamblul ei. Turnul sudic de aici este cel în care se află azi cele trei clopote din șase câte au fost până în 1916 când trei au fost rechiziționate de armată și topite. Clopotul mare, 6300 kg, se spune în monografie, este cel mai mare clopot mobil din România și a fost turnat prima dată în Germania, a căzut de mai multe ori (vă închipuiți cum a fost și cum s-a interpretat căderea din 1750 când se oficia o înmormântare), cel de acum s-a turnat la Cluj iar din 1970 are un mecanism electric (înainte trebuiau opt bărbați să-l tragă). Mai greu decât acesta este clopotul Patriarhiei Ortodoxe dar este fix și doar limba se mișcă. Este tras de Paști, Crăciun, Anul Nou, înmormântări sau cu ocazii speciale. Clopotul mic sau "clopotul zilelor de lucru" are o tonă și se trage în zilele de lucru, dimineața, la prânz și seara, înainte de slujbă pentru a chema credincioșii (nu pot să nu fac o comparație cu rolul muezinului din geamii care cheamă credincioșii la slujbă). Clopotul mic are doar 250 kg, este cel mai vechi și se trage la înmormântări și alte slujbe.

Ocolind prin dreapta, pe latura sudică, este statuia lui Johannes Honterus despre care vă voi povesti mai jos. În spatele statuii este o ușă mică ce duce la orgă apoi Poarta Spovedaniei, numită așa deoarece laturile porții au crestături de la armele soldaților care le sfințeau după slujba de spovedanie dinaintea plecării la luptă. Următoarea intrare este blocată dar este deosebită pentru că tocurile ușilor sunt cele mai vechi piese de lemn care au rezistat incendiului din 1689 și pe care se deslușește anul 1477 iar în piatră este un semn heraldic al unuia dintre constructori, nu se știe din ce an. Urmează Poarta Cununiilor, inițial intrarea preoților, casa parohială fiind vis-a-vis de această intrare.

Ocolim altarul rotund căruia în timp i-au fost adăugați contraforți și ajungem la un alt portal, Poarta de Aur pe latura de nord-est a cărei ornamentație s-a pierdut în timp. Ultima intrare este Poarta Jertfelor unde încă se vede stilul romanic de sfârșit. Porțile sunt toate de lemn, semnificația lor este mai puțin cunoscută azi, oricum se pare că au avut meșteri diferiți cu viziuni diferite.

Statuile ce se văd pe contraforții bisericii (unul dintre ele se numește contrafortul fricii, nu stiu motivul), începând cu zona corului, sunt copii ale originalelor ce s-au deteriorat sau au fost mutate în biserică. Cele ce se admiră azi aparțin perioadei 1937 - 1944. Sunt executate se pare în sec. XV și ele reprezintă, privite de la stânga la dreapta: Ioan Botezătorul într-o figură specifică francmasoneriei, Arhanghelul Mihail, Apostolul Iacov (dacă aveți cum să priviți statuia, vedeți că pe cap are scoica pelerinului creștin ce-i folosea drept farfurie), Episcopul Ieronim cel ce a tradus prima biblie in latină, "Vulgata", Sf. Ecaterina cu uneltele de tortură roata și paloșul (de amintit că în jurul bisericii era o curte mare numită "Curtea Ecaterinei", nume dat de fosta capelă de aici, cu hramul ei ce a fost demolată în sec. XVI), apoi este statuia unui cleric pe care unii o consideră a fi a primului preot ce a pus piatra de temelie a bisericii, apoi a evanghelistului Luca, Apostolul Pavel, statuia lui Isus, Apostolul Petru. Urmează statuia Fecioarei Maria, protectoarea bisericii și a orașului, la picioarele ei fiind un scut cu o stemă veche a orașului Korona, scutul fiind ținut de o parte de un înger, de cealaltă de un demon. Simbolistica este mereu o mare piatră de verificare a cunoștințelor. După statuia Fecioarei, ultima îl reprezintă pe Ioan Evanghelistul, simbolic așezat și el lângă Fecioară căci Isus crucificat i-o dă în grijă pe mama sa.

Pe contraforții naosului există azi o singură statuie, cea a legendarului copil aplecat, cele ale leului, vulturului și femeii îngenucheate se regăsesc în biserică. Legenda copilului spune că un ucenic își depășise meșterul în pricepere iar acesta l-a aruncat peste zid apoi s-a căit, și-a mărturisit vina și a fost executat. O variantă a legendei spune că statuia a fost ridicată de ceilalți ucenici, alta că meșterul ucigaș înainte de moarte a realizat-o. Actuala statuie este realizată din donațiile familiei organiștilor, bisericii ultimilor 40 de ani, tată și fiu, Schlandt.

Interiorul bisericii

Prin Portalul de Vest se intră în biserică. Primul loc unde se oprește, obligatoriu, este chioșcul din dreapta de unde se plătește vizita sau se pot cumpăra broșuri, CD-uri sau se pot obține informații. Tot aici este placa comemorativă cu cele 152 de victime dintre enoriașii sași din timpul primului război mondial. Prin ușa largă se intră în naos.

- Naosul. Biserica aceasta, la renovarea de după marele incendiu, a fost modificată și în interior pentru a putea încăpea la slujbele de atunci aproape toată comunitatea, cam 5000 de suflete, moment în care stilul gotic majoritar cedează stilului baroc cu influențe de Renaștere italiană. Prima impresie este copleșitoare, naosul și corul/altarul sunt imense. Naosul este împărțit în trei de cinci perechi de coloane masive la jumătatea cărora au fost construite galeriile pentru credincioșii din clasa săracă și de asemeni galeria orgii. Pe unul din stâlpi se află amvonul de piatră, cel original s-a distrus în incendiu, în stil baroc, frumos lucrat, piciorul acestuia îl reprezintă pe Moise cu tablele legilor iar deasupra se află simbolurile celor patru evangheliști, apoi Isus și Mielul lui Dumnezeu călcând pe balaur. În partea opusă amvonului se află stema lui Ioan de Hunedoara și stema Brașovului.

Băncile din biserică sunt mobile, au fost realizate în secolul trecut și permit așezarea cu fața la altar, la amvonul lateral sau spre orgă în timpul concertelor. Stranele laterale sunt de la refacerea de după incendiu și acolo stăteau doar cei ce administrau orașul și învățătorii, unele au încă plăcuțele cu numele celui ce avea voie să se așeze acolo, regulile fiind foarte aspre în acordarea acestui privilegiu. Nu este de neglijat că femeile stăteau în partea de mijloc a naosului, fără bărbați, așa cum și astăzi alte culte au separarea sexelor în lăcașuri de cult. Pentru ca astăzi biserica este și muzeu, au fost fixate pe stranele ce nu se mai folosesc, panourile breslelor dintre care deosebite sunt cele ale croitorilor cu cele Zece Virtuți: Hărnicia, Speranța, Înțelepciunea, Cumpătarea, Castitatea, Răbdarea, Mărinimia, Dragostea, Bunătatea și Frica de Dumnezeu.

Tot aici în naos sunt de admirat și alte picturi, "Nunta din Cana" a sasului brașovean Eder cu o viziune mai modernă, apoi scena citirii Cărții Reformei din 1548 sau scena trecerii la ceruri a Fecioarei. De-a lungul unuia din pereți sunt înșirate statuile originale de pe contraforți.

Colecția de covoare anatoliene, 156 la număr azi, este cea care dă culoare și bogăție naosului și face din Biserica Neagră un alt motiv de a fi căutată de turiști. Colecția este doar din covoare cunoscute lucrate în Anatolia, lucruri rare ce aparțin sec. XVI - XVIII, cunoscute și apreciate de cel mai mare specialist al timpurilor moderne ca fiind cea mai mare colecție din Europa, după cea de la Topkapî, toate provenind din celebrele ateliere de la Brussa, Usak, Bergama, Melas și Ghiordes. Sunt numite "transilvănene" pentru că s-au folosit în această zonă, nicicum să fi fost lucrate aici. De fapt unele sunt covoare de rugăciune mahomedane (cele "cu stâlpi"sau "de firidă") sau covoare cu păsări și plante. În casele și administrațiile celor bogați a fost o adevărată modă a covoarelor persane dar în bisericile săsești au apărut după reforme când s-au dat jos icoanele și pereții au rămas goi iar enoriașii bogați le-au donat pentru împodobirea stranelor. Plus că fiind oraș de vamă, Brașovul era locul pe unde intrau în Transilvania, vama reprezentând 20% din valoarea lor. Este o poveste interesantă cea a covoarelor anatoliene transilvane, merită citită. Nu încercați să le atingeți, puteți declanșa alarmele montate după ce două au fost furate.

Privind către altar, în dreapta este strana tâmplarilor, superbă, lucrată în sec. XVIII. Alături este o încăpere largă, în monografie i se spune hală, unde este o pictură veche ce nu trebuie ratată, ea reprezintă venerarea Fecioarei și a pruncului de Sf. Ecaterina și Sf. Barbara ce ține în mână un turn iar în colțuri sunt stemele regelui Matei Corvin și a soției sale Beatrix de Aragonia, probabil pictura fiind donația acestora în 1477.

- Altarul și corul. La trecerea dintre naos și cor/altar se află o zonă căreia i se zice neoficial "arcul de triumf", acolo se află un obiect de preț realizat în 1472 după cum scrie pe el. Este cristelnița de bronz turnată în stilul unei cupe gotice si donată de preotul de atunci. Este deosebit de importantă pentru modul de turnare a bronzului în Evul Mediu și este reprezentativ pentru Transilvania și Ungaria. Este înconjurată de un gard de fier forjat din sec. XVIII.

Altarul actual este din 1866 și a fost executat la Viena după planurile inginerului orașului, Peter Bartesch. Este lucrat în stil neogotic cu ceva influențe romanice, probabil în amintirea altarului ce a fost distrus la incendiu. Este destul de încărcat, centrul are o frumoasă pictură a "Predicii de pe munte" încadrată de statuile celor patru evangheliști; deasupra tabloului sunt apostolii Petru și Pavel iar sub tablou este jurământul sfatului orășenesc depus pe "Cartea Reformei" lui Honterus în 1543. Lateral stânga este piatra albă a mormântului lui Honterus. pe unul din pereți se mai disting urme de frescă pictată în 1572 și care, după documentele scrise, reprezenta "Scurta cronică a Daciei", adică evenimente importante din cele trei țări române petrecute între anii 1143 - 1571. Tot în această zonă se află trei tablouri ale valorosului altar de la Feldioara, "Cununia Fecioarei cu Iosif", "Circumcizia lui Isus" și "Isus la 12 ani în Templu".

- Orgile. Biserica Neagră are două orgi, orga Buchholz și orga Hesse.

Orga Buchholz este din anul 1839, aparține constructorului berlinez Buchholz, are 3993 de tuburi și se spune că la data construcției era printre cele mai mari din Europa. Este lucrată din cele mai bune metale englezești și germane, lemn de abanos și tei aurit, fildeș și alte materiale prețioase. Pentru că nu i-au lipsit piese, a putut fi reparată și adusă la valoarea inițială iar vara aici se țin concerte săptămânal, uneori și cu participarea corului bisericii, corul Bach. A doua, orga Hesse, a fost inițial a bisericii din Lechința apoi donată Bisericii Negre, reparată și azi încântă cu sunetele ei melodioase, diferite de ale orgii mari. Orga mare și galeria aferentă nu pot fi vizitate, doar admirate de jos din naos.

Cam aceasta a fost vizita în interiorul bisericii. Era destul de aglomerat, am stat puțin într-o strană apoi a trebuit să plecăm. Nu am văzut "colecția de parament"/ haine liturgice de valoare, din câte am aflat sunt într-n depozit pentru evaluare.

Johannes Honterus

Afară, cum se iese din biserică în stânga, este statuia lui Johannes Honterus, 1498 - 1549, umanistul sas care a introdus reforma bisericii sașilor brașoveni și trecerea de la biserica romano-catolică la cea evanghelică lutherană, unde slujba se ținea în limba maternă a credincioșilor, germană sau maghiară. Tot lui i se datorează și reforma școlară din Brașov, de asemeni introducerea primului "Regulament școlar". Despre viața și operele lui se găsesc ușor informații pe net. Statuia îl reprezintă cu mâna întinsă spre școala pe care o fondase iar pe soclu sunt două reliefuri care-l reprezintă, unul ca preot evanghelic împărtășind un muribund iar a doua în tipografia sa unde a tipărit multe manuale școlare (aici a lucrat și Diaconul Coresi, sprijinit mai apoi de Honterus la Prima Școală Românească din Schei). Pentru a înțelege rolul lui Honterus în istoria Bisericii Negre dar și a cultului evanghelic al sașilor transilvăneni, puteți citi pe Wikipedia articolul despre Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană, unul din cele 18 culte oficiale de la noi.

Vizitarea Bisericii Negre anul acesta, după ce aflasem lucruri noi încă înainte de a ajunge la Brașov, a fost interesantă. Este un lăcaș mai greu de admirat și chiar de înțeles dacă nu știi putină istorie, puțin despre artă și tradiții. Desigur că și după această vizită am multe goluri și dacă voi mai poposi în Brașov, voi intra iar să o vizitez. Programul de iarnă este de marți până sâmbătă orele 10 - 15, duminica 12 - 15, este deschisă de sărbătorile ortodoxe ce nu cad într-o zi de luni, este însă închisă la sărbătorile evanghelice pe care le găsiți pe site. Biletul costă normal 9 lei, pentru studenți 6 lei iar elevii 3 lei. Despre ghizi și concerte, se găsesc informații actualizate pe pagina bisericii, tot așa despre istoric și tezaure sau despre arhitectura ei. Ca o constatare, informațiile de pe pagina bisericii și broșura cumpărată de acolo, dau informații uneori diferite.

Fotografiatul este interzis, nici prin gând nu mi-a dat să "fur", au destule persoane ce supraveghează. O sursă de informații la fața locului, sunt cele două expoziții cu documente, una despre istoricul bisericii și una despre Honterus, interesante ambele și recent actualizate, interesante și pentru cei mici prin desenele explicative executate de mână.

---

VIZUALIZĂRI: 6279 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI