Ce frumos era aici când era urât...

TIPĂREȘTE

Ca un fel de pedeapsă - păcătos fiind -, ca un fel de voință venită dintr-un vortex creat de planete, ca un fel de blestem a lui Iov, sau că, aș avea carențe spirituale sau nepământene, ajung ca individ în locuri cu amorțeală a materiei cenușii. Sigur, ar trebui să nu îmi pese și..., de ce aș scrie despre, pân'la urmă??? .

Vă mulțumesc.

Lista din găleată

Am ajuns să fac... ehm... excursii spre locuri la care sincer, nu vreau neapărat să ajung și definitiv nu fac parte din Trebuie văzut-ul meu. Nu mi se arată nimic, nici la plecarea spre și nici la sosirea după, acasă. Nu sunt născut cu nesimțirea în ADN, dar nici nu dau pe afară cu entuziasmul, când... ceva... nu-mi transmite ceva! .

- Sper că nu ai uitat de plecarea spre Gherla, zilele astea! , spuse Faraoana timid.

- Ehm... sincer, nu m-am uitat în căsuța poștală dacă am primit vreo condamnare cu relocare la Gherla. Oricum... voi cere procurorului de caz să-mi mute locativul la Poarta Albă, zic relaxat.

Înțelegând unde bat, Faraoana nu s-a lăsat mai prejos.

- Dar... de ce așa departe? Gherla e aproape... eh... la doi pași... au camere de vizitare și dacă nu reușesc să intru, pot oricând să-ți arunc chiftele cu praștia prin fereastra cu zăbrele... să ai și tu ceva de molfăit, ca să îți potolești foamea.

- Ups... să înțeleg că... nu reușesc să te scot din unda asta? , spun spașit.

- Știai că vreau să ajung Mânăstirea Nicula, așa că nu-ți mai muta... creierul de pe un picior pe altul! , spuse cu tărie.

- Hai să ne calmăm... oleacă. Acum... 27 și ceva... din anii mei, am ajuns prin nu'ș ce, conjunctură pe acele meleaguri. Evident, am făcut pași și spre... ehm... summit-ul localitații, adică la mânăstire. Eram șase persoane într-o Dacie care deja era cu duhul dat și care se chinuia efectiv să ne tragă și pe noi, pe un drum similar de sinuos ca cele din Tibet... dintre munți, vreau să spun. Adică, drumul căruțelor din 1400fâs. Adică, cuie-n talpă. Trebuie să ai o... o... o tragere spre acel loc ca să te încumeți.

- Vezi? Tot timpul ești Gică Contra în anumite privințe... și te și contrazici! , spuse cu atitudinea uneia care a pus Așii peste careul de... ehm... Popi.

- O secundă! Acum vorbim de 2000țâșpe. Îmi inchipui că nu vom percepe ceea ce vom vedea ca... istorie.

- Dacă sunt în pământ... ehm... nu prea sunt deștept... because I will be so fuckin' dead! Right???

Își întoarce spre mine posteriorul, pentru a îmi da de înțeles neplăcerea dialogului prin care treceam și... trecerea spre tăcere.

Plecarea spre...

Drumul nu este o bizarerie și destul de bun dar la fel de umflat de trafic. Având în vedere că este unul din "coloanele cerebrale" ce duc spre Cluj, nu e chiar ca leaganul din curtea bunicilor. Sigur... aici trebuie adăugat și un număr de cretini ce populează caroserii cu volanul în brațe. Nu mulți... dar... destui... încât să te facă să emiți înjurături, inventate ad-hoc.

Gherla... ehm... nu e trecută nici în Kant, nici în Freud. Este... ehm... un... orașel izolat și nu intră în tumultul metropolelor știute, dar are un mare atu.

Din șoseaua principală, apare un sens giratoriu și un pod peste... și... orașul se desprinde de vuietul și noxele cunoscute. Când am intrat în el, am înțeles de ce clădirile aveau un aspect curat... mai rar, astăzi.

Burj Khalifa Dominion... ... (nu, nu, nu glumesc deloc!)

- Vreau la pușcărie! , spun senin.

- Ceeeee? , spuse Faraoana cu ochi în formă de ceapă.

- Tu vrei mânăstire, eu pușcărie... ehm... fiecare cu cercul lui!

- Nici gând să ne pierdem timpul cu așa ceva, spuse de parcă vorbeam de Etna și erupții.

- Hai nene, să vedem adevăruri! Oameni ce și-au dat viața, neștiind de ce, cauza fiind a altora.

- Nu am bătut atâta drum să plec cu nervii franjuri de aici, spuse cu tărie.

- Să înțeleg că istoria jertfirii unor capete luminate ale neamului, anihilate total de niște mârlani nenorociți trebuie să treacă neobservat??? , spun cu mirare.

- Nu înțelegi că am vrut aici, pentru a mă liniști mental?

Sensul contrazicerii nu-și mai avea rostul... În fine...

Sigur... din buza normalului de drum-de-ieșire-din Gherla-către-mânăstire, ajungi în... iadul... de buză anormală de drum ce te urcă spre locaș.

Am fost... cam... mai peste tot în lumea ce ne înconjoară dar... așa ceva!?!?!

Bref, ... ac de păr ca și curbă de drum este... este, grădiniță, pe lângă ceea îți este dat să întâmpini. Drumul de acum 27 de ani, prăfuitul drum al căruțelor, a ramas același. Unghiurile de stânga-dreapta de urcat sunt criminale. Pupături în bot ale mașinilor pe această... pantă abrupt șerpuită nu ar trebui să mire pe nimeni. Primaria se laudă prin placuțe puse pe drum că a participat la asfaltarea drumului. Bine, bine... dar de lățit pe unde vi se permitea, cât de cât, nu v-ați gândit???

Transfăgărașan este o plimbare în parc, pe lângă... chestia... asta. Se poate urca cu... numai... cu a-ntâia ca "viteză". După prima curbă am simțit că dau în Ebola.

- Unde ne ducem, Faraoano, mânca-te-ar tata?

- Trebuia să realizezi atunci și azi nu ne mai aflam aici! , zic exasperat.

- Mi-am dorit să ajung aici așa că păstrează-ți ciufuțeniile pentru anul viitor.

Evident, am tăcut.

Când am ajuns... drumul s-a lățit fiind pus asfalt cu tonele. Sigur... de ce să-l tragă inteligenții, cât de cât, la nivel? Am parcat în pantă că altfel nu se putea. După... am văzut o parcare nivelată cu griblură proaspătă destul de mare, de întors TIR-ul, pentru autocare bănuiesc. M-am dat jos din mașină și...

Am ramas mut! Notre-Dame e nimic, nene! Nu am văzut atâta megalomanie în viața mea și am destule fire albe-n barbă.

Intrare stil, palatul lui Trump... Clădire de frontispiciu cu portal de trecere pe sub de 70 (!!!) de metri, plus clădire legată adiacent de ea. (vezi foto)

După intrare... 4 (patru) cladiri în zare. (vezi foto). NUUU... clar e chestie de razna...

Mânăstirea în sine... o chestie modestă... Am intrat în imensitatea respectivă cu respectul cuvenit. Dacă nu simți, nu înseamnă că trebuie să scrijelești pereții cu o înjurătură. NIMIC istoric!

ȘI... și... și a aparut! (It's alive! )

Noua catredală. Lângă cea veche sus în deal, au mai făcut una!!! (vezi foto)

Acum... eu... (să spunem), cum să fac ca, credincios? ... Unde îmi aștern rugăciunile? La Kaufland sau la Liedl, ce e lângă?? Băh, sunteți nebuni la cap??? La ce îți trebuie o nouă mânăstire?

Sigur... epatare și concurs plus aroganța din cadrul BOR-ului.

Ce am simțit eu? O singură... aromă: bani spălați!

Loc pentru lumânari cu Vii și cei care nu mai sunt printre noi. Lux, nene. Scară cu balustradă inox... adică... te pui cu te încurci? În mijloc... între cele de pus lumânări, un cazan cu apă sfințită. Cu instrucțiuni! Nuuu bei... apa așaaaa cum știi tu! Scria clar: a se lua înainte de mâncare. De fapt e a se bea... (vezi foto).

În fine...

În mijlocul incintei, în schimb, bisericuța ce a dat liniște credincioșilor timp de... nu știu câți ani sau zeci. Dulce, dragă... parcă venea din desenele animate cu Heidi. Umilă dar cu mândrie, îmi spunea: Dacă vrei să-ți eliberezi sufletul, intră!

Am iubit-o din prima privire! Am avut o eliberare sufletească d'un bob-zăbavă.

Mă uit mai atent... și... am simțit că dau în beri-beri. Era ceva alb... ca o placă... bătută în cui pe streașină... sau, mă rog... pe acoperișul bolnav deja de atâta vreme. Am zis că nu văd bine și sunt un idiot ce vede rele peste tot. Din nefericire... nu mă înșelasem... Era o placă albă pe care scria: Nu rupeți acoperișul! (vezi foto)

În nicio țară din lumea asta nu am văzut un asemenea enunț, în sens de interzis. Noaptea minții e nimic! Cum să ajungi să fii pus în situația de a face asemenea plăcuță? Cum să crezi că vei fii mai ocrotit de Dumnezeu, rupând ca animalu', din edificiul sfânt, în care... în definitiv... crezi și mergi în genunchi prin juru-i???

Cred că trebuie redefinită ipocrizia.

Dragă Dumnezeu, eu așa am învățat de la tine... atât cât m-a dus mintea: Ocrotește, Nu Distruge! . Sincer... în naivitatea mea, nu am crezut că suntem un popor de troglodiți. Cum să-ți iei, omule care ești, amintiri din acoperiș?

Nuuuu... nuuuuu... Ne mirăm că nu merităm unde suntem astazi!!!

Pe un altan cu iarbă din centrul mânăstirii era o piatră imensă. Am rămas pietrificat!

Știu că pietrele vorbesc, transmit mesaje... Dacă nu ar vorbi ar fi de... piatră. Am zis că e un miraj... piatra era în formă de... de... dep... mă rog (vezifoto). Să-mi fie rușine dacă mă gândesc la același... lucru, la care mă gândeam atunci! Mă întreb și acum, care minte... luminată... a avut ideea de a expune așa ceva.

Am observat că un... nene... se uită intens la mine. Sigur, dacă arăți ca Yeti până și furnicile sunt curioase.

- Alo, alo!!!... , strigă el.

Având telefonul pregatit pentru fotografii, click-uind imagini la liber și văzându-l că mi se adresează, mă prefac că... îmi sună mobilul.

- Dah mă, zi!

- Ahh... scuze... Nu am realizat ca vorbiți cu mine! Credeam că vă adresați... Domnului! , zic lunatec.

- Hai dom'le, că mă faci să-mi bat gura degeaba... Dumneata, cine te crezi???

- Cred că vorbim de lucruri diferite... un fel de quid-pro-quo... , zic blând.

- Qui... ce?

- Ehm... spuneți-mi și mie... eh, ca de la... cetățean la cetățean... de ce nu am voie să fac fotografii? Așșșaaaaa... mai pă logic... De ce nu? , schimbând vorba.

- Dom'le, aici Patriarhia hotârește. Dacă au zis ei nu, e nu! , spuse ca cel ce știe ce vorbește.

- Să înțeleg că... ehm... Matriarhia, nu are niciun cuvânt de spus, spun cu toată

seriozitatea pentru a-l bulversa și mai mult decât era.

- Dom'le, dumneata nu înțelegi? Nu e voie... nu e voie!

Încercând să îmblâznesc situația...

- Dar... văd că ați făcut... o mânăstire nouă. Nu văd niciun rău dacă imaginile ajung la credincioși. Plus că nici nu a costat prea mult... , zic cu tâlc.

- Nu a costat? Păi... numai pentru acoperiș au venit trei camioane de le-a pus Linda sus, spuse cu superioritate.

- Să înțeleg că, au urcat-o pe Linda în macara și ea a pus țiglă cu țiglă? Impresionant!

- Aham... Scuze! Nu cunosc! , făcând pe niznaiul.

Din iarba verde apare un... Costum.

- Să trăiți, șefu!... Eu mă duc că mai avem de asfaltat...

- Buna ziua! , adresându-mi-se

- Bună să vă fie inima! , zic plat...

- V-a deranjat cumva angajatul nostru?

- Bine, Petre... EU vorbesc acum!

Uou, uou, uou... cred că sosise Gigi Duru. Îmi scoate la înaintare 480 de dinți lucioși de parcă eram pe covorul roșu pus în fața China Theatre din Los Angeles și... papărațele stăteau buluc să-l fotografieze.

- Stiți... ehm... am observat că angajatul nostru gesticulează... mmm... cam vehement și am... am vrut doar să văd dacă este o problemă! Voi lua masuri, dacă așa s-a-ntâmplat!

- Poftim? ... Ce... p, masuri? , zic contrariat.

Cel ce mă abordase mai devreme, adică Petre, avea privirile în pământ.

- Păi... sigur... dacă v-a deranjat sau s-a întamplat ceva ce nu trebuia să se întâmple

Eu... care... urăsc să fac rău oricui, ...

- Cine? Petre? Suntem... ehm... verișori de... ehm de... distanță. Vorbeam de... mmm... Mona și cum se mai simte. Nimic deosebit.

Acel Petre se uită la mine cu recunoștință.

- Dap, Mona, spuse el în plină cunoaștere... Vecina lui Petre... dar...

Ca idiotul care de abia ajuns acolo, mă prefac că nu aud...

- Stați!... este totuși o problemă! , întrerupând-ul.

Cea mai importantă, de fapt... ehm... Dumneavoastră cine sunteți? Adică, în ce calitate... mmmm...

Întrerupand-u-mă...

- Domnul meu, domnul meu, liniștiți-vă!

- Vă rog frumos să nu mai fotografiați incinta, spuse nespus de elegant.

Am zis că... totuși... arată o... elevațiune în comportament, până când...

- Petre! Mișcă!

Petre se uită la mine cu ochi mulțumitoro-scuzabili și cu pași repezi se ia la pas săltat dupa fusta șefului.

Mesaj NAIV pentru Biserica Ortodoxă Adevarată

Încetați de a face "frumos", prin eliminarea frumosului. Făuriți oameni, nu edificii. Respectați pioșenia, nu buzunarul. Sărutați lacrimile bătrânelelor care vă lasă din pensia de trei lei, doi lei cincizeci. Aveți respect pentru cei care... ehm... înca, mai cred în voi. Iubiți TOT, nu numai aproapele. Dacă veți face rău v-a ști toată lumea, dacă veți face bine nu v-a ști nimeni dar veți câștiga respect în timp și lumea îsi va întoarce sufletul către voi, ca instituție... și nu în ultimul rând,

Practicați ceea ce predicați!

Pe oricând!

---

VIZUALIZĂRI: 1468 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI