La pas prin Deva

TIPĂREȘTE

Doi ardeleni pe marginea unei străzi. Unul zice:

- Dar ce, mă, eşti fulger?

Viteza mea ardelenească se observă după articolele scrise, abia acum termin cu excursia din aprilie, deci am două viteze, încet și deloc. Decât deloc mai bine încet și bine, așa voi relata despre vizita din centrul Devei la sfârșit de aprilie anul curent.

Ceva mai multe și detaliate despre istoria orașului și orașul în sine se pot citi aici îndrăznesc să cer atașarea articolului nescris de mine: ro.wikipedia.org/wiki/Deva

Eu voi povesti exact ceea ce am vizitat și observat personal.

Am fost acolo în Aqualand Deva, impresii aici dar m-am plictisit repede. Am lăsat familia la bălăceală (lor le-am cumpărat bilet de zi) iar pentru mine a fost muuult mai interesantă o plimbare în oraș.

Ieșind din zona parcului acvatic am trecut pe lângă cealaltă parcare destinată vizitatorilor Cetății Devei. Ultima oară am vizitat în 2016, impresiile mele de atunci pot fi citite aici

Am făcut un mic ocol până la funicularul care urcă la cetate și mi-am dat seama că coada de așteptare era la fel de descurajantă ca acum doi ani. Nu aveam de gând să urc așa că am mai admirat Aleea Gimnastelor de fapt un grup statuar format din busturile celor mai bune gimnaste. Aleea se află pe partea stângă de la telecabină. Citez:

În anul 2008 a fost inaugurată „Aleea gimnastelor”, unde au fost amplasate busturile a patru dintre antrenorii lotului român de gimnastică: cuplurile Bela – Marta Karoly şi Maria Bitang – Octavian Belu precum şi busturile ce întruchipează pe 11 dintre cele mai mari gimnaste ale României (Nadia Comăneci, Ecaterina Szabo, Lavinia Agache, Daniela Silivaş, Monica Roşu, Andreea Răducan, Simona Amânar, Maria Olaru, Daniela Şofronie, Gina Gogean, Lavinia Miloşovici). Ansamblul de statui este amplasat în zona Sălii Olimpice de Gimnastică (creaţie a artistului Ioan Seu).

M-am retras din zona telecabinei înapoi pe strada Axente Sever și am luat-o în direcția centrului vechi. Primul obiectiv întâlnit este verde, discutăm despre cel mai vechi parc al orașului, Parcul Municipal Cetate.

Până la începutul secolului XX se numea Grădina Palatului Magna Curia, după care a devenit proprietatea statului român. În perioada comunismului parcul a fost dotat cu loc de joacă pentru copii, un trenuleț pe șine, un pavilion de muzică, o mini-grădină zoologică și multe plante diverse aduse chiar și din alte zone ale țării.

În prezent după o reabilitare-reamenajare făcută în anii 2012-13 găsim un parc modern la fel de răcoros și plăcut vara dotat cu loc de joacă pentru copii, fântână arteziană, locuri de odihnă. Din parc se pot folosi niște scări și pe urmă cărări pentru a putea urca pe Cetatea devei fără a mai folosi telecabina. Am intrat și eu în parc și am luat puțin aleile (cele principale) la pas rapid, observând mai tot orășeanul din Deva refugiat în răcoarea parcului.

Am ieșit din parc pe lângă Casa Memorială Dr. Petru Groza. Aici a locuit fostul om politic Petru Groza. (1884-1954) inclusiv prim-ministru de la începutul comunismului din România. Amintirile mele în legătură cu Dr Petru Groza nu sînt plăcute și asta nu din cauza comunismului ci din cauza notei 4 luată la ora de istorie când nu am putut povesti nimic despre această personalitate istorică.

Muzeul (sau mai degrabă jurul Muzeului Civilizației Dacice și Romane am atacat-o dinspre parcul cetății. Zic jurul muzeului deoarece la o estimare aproape exactă mi-am dat seama că la câte obiective vreau să ajung nu mai pot vizita interiorul. M-am consolat cu faptul că am vizitat în trecut aceste secții care cuprind cele de istorie, artă, numismatică, științele naturii. Atacul nu mi-a reușit eu eram singur, ei trei adică Horea, Cloșca și Crișan în formă de busturi de bronz (realizate de sculptorul Eugen Ciuca) totuși mi-au dat voie să vizitez Lapidariul amenajat în spatele clădirii muzeului.

Apropo de clădirea muzeului câteva cuvinte: Magna Curia se numește clădirea renascentistă-barocă iar în 1582 s-a construit o reședință în care au locuit căpitanul garnizoanei din Deva Franscisc Gesty, pe urmă Sigismund și Gabriel Bathory, Ștefan Bocskai, Gabriel Bethlen, toți în calitate de principe al Transilvaniei. Clădirea a primit forma din prezent în 1746. Din 1918 a intrat în proprietatea statului iar calitatea de muzeu a obținut-o începând cu anul 1938 până în prezent.

Lapidariul se află în spatele clădirii Magna Curia, cuprinde piese provenind din epoca dacică, romană dar și din preistorie. Eu am vizitat cu mare interes aceste exponate, reprezentând arhitectură civilă, armata romană, arta funerară, statuaria, statuile menhir (reprezentarea unor zeități). Panourile cu texte explicative erau atât în română cât și în engleză, la fiecare exponat mai era atașată o plăcuță cu descriere.

Între muzeu și centrul vechi am aruncat o privire la clădirea Judecătoriei Deva în care funcționează și Tribunalul Hunedoara. Clădirea barocă a fost construită în 1897.

După ce am ieșit din această zonă am făcut un mic ocol pe strada Avram Iancu până la Catedrala Episcopală Sfântul Nicolae. Această catedrală ortodoxă a fost construită între anii 1861-1873. Biserica construită în stil bizantino-roman în plan cruce greacă a fost finalizată așa cum o vedem în prezent în 1930. Deasupra intrării dinspre str. Avram Iancu am observat o clopotniță în formă pătrată iar spre mijloc o turlă mai mare centrală. Mai multe turnulețe octogonale se pot observa pe acoperiș, înălțimea totală este de 37 m. am reușit să arunc o privire și în interior inclusiv pictura, icoanele și iconostasul din stejar biserica fiind deschisă.

După ce m-am întors (nu cred că am făcut un ocol mai mare de 300 m am ajuns din nou în dreptul parcului cetății. Aflându-mă în Piața Regelui Mihai am putut observa pe de o parte centrul vechi superb de altfel și Cetatea Devei pe cealaltă parte. Clădirea care am remarcat-o din apropierea parcului cetății este Palatul Administrativ numai bun de fotografiat.

Sediul Prefecturii și Consiliului Județean este o clădire construită în 1890 în stil ecletic. Alpár Ignác este numele inculpatului care a proiectat această clădire frumoasă, îi mulțumim. Îndrăznesc (din nou) să citez rânduri nescrise de mine despre clădire de această dată (ce să fac dacă mi-a plăcut atât de mult aces palat...):

Clădirea în stil ecletic are forma unui unghi obtuz în formă de V, situându-se la poalele cetății din Deva, vizavi de parcul orașului. În raport cu axa centrală a clădirii, aceasta este perfect simetrică. Drumul spre intrarea principală duce pe sub loggia cu arcade. Dinspre partea centrală a clădirii, cu deschidere spre stânga, respectiv spre dreapta, se regăsesc două holuri spațioase, cu vedere spre curtea interioară, care conduc spre cele două extremități ale clădirii. Camerele de la primul etaj, erau pe vremuri spații ale funcționarilor, respectiv birouri. În zilele noastre, aici se găsesc birouri. O scară din marmură, bogat ornamentată, conduce la etajul doi. Cu ocazia ceremoniei Millenium, pe casa scării a fost plasată o placă din marmură neagră, cu următoarea inscripție:

La frumusețea aparte a clădirii contribuie și acoperișul abrupt cu țiglele realizate de fabrica Zsolnay (Pécs- Ungaria), de culoare verde închis, din centrul său ridicându-se un turn îngust, care asigură priveliștea. În spatele clădirii se află o curte împrejmuită cu un gard care imită zidul cetății. Grajdul și garajul de odinioară sunt în prezent imobile în care se află birouri.

Același arhitect Alpár Ignác a mai construit ceva frumos decorativ și cu apă de această dată, Fântâna cu Broaște acele animăluțe care îmi plac și mie atât vii cât și în formă de statuete la obiectivul descris. Dar n-am mai văzut broaște în vârstă de 128 de ani, atât a trecut de la construcția acestei decorațiuni urbane, nu degeaba broaștele reprezintă un simbol al nemuririi.

Toate aceste minuni se află în Piața Regelui Mihai I, așa se numește din 2017, piațeta (deoarece are o suprafață mai mică) se află la intersecția Avram Iancu-1Decembrie 1918. Strada care ne aduce aminte că sîntem în centenarul Unirii este una pietonală cu multe locuri de servit masa, am și mâncat aici în 2016 (ați ghicit deja: pizza) de această dată am băgat pofta în cui ai mei tocmai bălăceau deci n-aveam cu cine mânca, am servit totuși în fugă niște plăcinte excelente și calde pe această stradă. În piața Mihai I mai găsim un memorial, Monumentul Luptătorilor Anticomuniști.

Până să ajung în Piața Unirii pe lângă numeroasele locuri care făceau cu ochiul spre mâncare am remarcat două clădiri istorice prima este Colegiul Național Decebal construit în 1871și următoarea este Teatrul De Artă Deva. Despre acest teatru, istoricul acestuia cât și despre evenimente se pot citi aiciteatruldeartadeva.ro

La momentul vizitei atât deasupra intrării cât și pe uși bannere mai mici sau mai mari avertizau tot poporul iubitor al acestei arte că urmează Deva Festival (12/18 mai 2018)

Ajuns în Piața Unirii din Deva m-am pus pe o bancă și m-am apucat de mâncat plăcinte în umbra Statuii lui Traian amplasat aici în 1999. Pe Traian îl recunosc ca și mare împărat roman, în timpul căruia imperiul a obținut cea mai mare suprafață posibilă din istorie dar nu îl prea înțeleg de ce autoritățile ridică statui cuceritorilor romani și de ce nu cu aceeași bani să finanțeze mai bine o statuie de dac poporul român fiind urmașul acestui popor? Că doar tot turistul român merge (măcar o dată în viață - spre rușinea mea încă n-am fost dar probabil că urmează) și la Roma iar acolo chiar te împiedici la fiecare pas de urmele civilizației romane.

După devorarea plăcintelor și având bunul meu prieten cu mine: harta google de pe telefon, știam deja că în apropiere se găsește un obiectiv istoric interesant Biserica Reformată din Deva. Cu atestare documentară din 1332 este una din cele mai vechi lăcașe de cult din acest oraș. Totuși forma finală inclusiv turnul bisericii originale se finalizează doar în 1868. Asta degeaba că Dorel a existat și pe atunci, din cauza stării precare și periculoase în care se afla biserica a trebuit demolată în 1899. Forma neo-romanică și însfârșit finală pe care o vedem în prezent a primit-o în 1908 (fără Dorei de această dată) Biserica se află între Piața Unirii și strada Gheorghe Barițiu. Ca să ajung acolo am trecut pe aleile parcului Unirii frumos amenajate.

Lângă biserica reformată vom observa o altă clădire istorice funcțională Colegiul Național Regina Maria fondată și construită în 1870.

Revenind pe Bulevardul 1 Decembrie 1918 cu acele blocuri construite în perioada comunismului am observat că este totuși o zonă centrală bine întreținută și căutată atât de localnici cât și de turiști în zonă aflându-se restaurante, magazine, terase. Am ajuns în Piața Victoriei iar de aici am făcut un mic ocol vizitând Catedrala Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului o imensitate de beton în formă de cruce greacă încă nefinalizată în totalitate. Piatra de temelie s-a pus chiar în 1990 pe un teren donat de câtre primărie, piesa de rezistență este bineînțeles cupola centrală, recunosc m-a impresionat și pe mine. După finalizare 100 % va deveni (sau a devenit deja) catedrală episcopală. Înconjurând catedrala cu scopul precis de a ajunge înapoi în Piața Victoriei am observat clădirile moderne de pe Bulevardul Decebal. Dar și blocuri de locuințe construite în perioada comunismului sînt multe, chiar prea multe în Deva. Ne obișnuim așa cum s-au obișnuit și localnicii, nu prea are nimeni de ales.

După ce m-am întors în Piața Victoriei m-am întâlnit cu Decebal. În formă de statuie pedestră bineînțeles, că de altfel oricum nu prea aveam ce povesti cu el, fiecare cu treaba lui... Statuia Pedestră din bronz, mărime naturală al lui Decebal este cel mai vechi monument din Deva montat în 1937 și este opera lui Radu Mânzat Moga. Oricum Decebal n-a visat vreodată că va avea parte de un spectacol al apei acompaniată chiar și de muzică. Fântâna arteziană muzicală este amplasată între statuia lui și casa de cultură. Nu am beneficiat de nici un concert muzical în schimb am avut parte de spectacolul apei care mai răcorea atmosfera oricum încinsă puțin din după-amiaza însorită de sfârșit de aprilie. Ceea ce am înțeles din surse online că programul muzical este redus la un program de dimineața și seara de maxim o oră. Mi-am adus aminte de vizita din Versailles/Franța de anul trecut și acolo programul era drastic limitat la câteva zeci de minute de câteva ori/zi.

Casa de cultură sau Centrul de Cultură Drăgan Muntean din 2002 (după numele cântărețului de muzică populară) s-a construit în 1975 după o sistematizare ca la carte din epoca comunistă. Zic ca la carte deoarece comunștii rădeau tot de pe fața pământului, de asta a dispărut o mare parte din centrul istoric și de asta vede turistul atâtea blocuri parcă nelalocul lor în centrul Devei. Sincer nu îmi place dar nu am ce face, este istoria noastră pe care am trăit-o. Stilul arhitectural al centrului cultural seamănă oarecum cu toate casele de cultură proiectate și construite de pe vremea respectivă (inclusiv cea din Sibiu) Și asta face parte din istoria noastră trăită pe viu.

Ajuns la capătul Pieții Victoriei acolo unde se află strada Mihai Eminescu mi-a atras atenția un turn ruină aflat într-un cimitir. Mi-am zis, hai să fac pași până acolo, am intrat pe strada Călugăreni în pantă și după puțin timp am ajuns la o intrare pietonală în cimitir. am urcat până la turn pășind pe aleile și scările între morminte și cavouri am ajuns la construcția din 1640 care a fost Biserica Sfântul Ierarh Nicolae o dată. Biserica a fost construită cu ajutorul enoriașilor români fiecare plătind bani grei (50 dinari o monedă pe vremea respectivă) și anumite condiții printre care și muncă în folosul comunității. Biserica a funcționat până în 1865 anul în care s-a început construcția noii catedrale. Atunci s-a demolat nava bisericii rămânând doar turnul, ceea ce vedem astăzi a mai fost renovat în 1945 și 1971. După vizitarea turnului care ar necesita o renovare nouă acoperișul fiind puternic degradat, am mai urcat puțin în cimitir (deoarece se află în pantă întreg cimitirul) și am obținut o altă panoramă a orașului văzut de sus dar nu chiar de la înălțimea cetății. De acolo am mai observat celălalte lăcașe de cult din cimitir: Biserica Vasile cel Mare din 1954, Capela Sfântul Alexandru dar și cimitirul romano-catolic.

Revenind pe bulevardul 1 Decembrie 1918 și ajuns înapoi în Piața Unirii mi-am continuat traseul pe Bulevardul Iuliu Maniu. La intersecția cu Bulevardul Decebal am mai vizitat un lăcaș de cult Biserica Buna Vestire. Biserica poartă în prezent hramul Buna Vestire dar în trecut îi avea pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril. Construcția lăcașului de cult a avut loc între anii 1936-1939. Stilul arhitectural folosit la construcția bisericii este renașterea italiană. Interiorul este impunător iconostasul datează din 1943 iar pictura a fost făcută în 1974. În jurul bisericii enoriașii vor găsi un mic parc verde nelipsind arbuștii și brazii pe aici. La intrare am mai observat ceva frumos, o troiță de lemn reprezentându-l pe Isus.

Ieșind din biserică care se află la intersecție cu Bulevardul Decebal, am luat-o pe această arteră de circulație înapoi spre Aqualand să-mi ridic familia și Loganul, după intersecția cu strada Avram Iancu aceasta devine Strada Horea.

Știam că mai urmează o vizită pentru mine și anume Mânăstirea și Biserica Franciscană care se află în zonă. Mai exact la intersecția cu strada Progresului vom lua la dreapta, traversăm o altă arteră de circulație George Enescu și vom observa așa între blocuri complexul franciscan. Din surse găsite am aflat că această biserică barocă care poartă hramul Sfânta Maria a fost construită între 1669-1752 iar atât la ridicare cât și la dezvoltare ulterior au contribuit emigranți bulgari de rit catolic fugind de... turci. În decursul anilor s-au întâmplat tot felul de necazuri, incendieri în cazul unor conflicte militare, cutremure, închiderea instituției pe vremea comunismului, etc. După revoluția din 1989 funcționează din nou, iar din 1992 funcționează o fundație caritabilă descrisă în felul următor:

Fundația Sfântul Francisc oferă asistență socială astfel identifică copii aflați într-o situație mai puțin fericită din punct de vedere social, asigură asistență, hrană, educație prin intermediul centrelor de zi, chiar cazare în cazuri mai grave, ajută familiile de unde provin aceștii copii, ajută și pe tinerii absolvenți de școală/liceu/eventual facultate la integrarea lor în societate.

În timpul vizitei care a avut loc undeva în jurul orei 18.00 a avut loc un eveniment, de fapt un concert de vioară solo. După ce am ascultat o parte din acest concert am luat-o definitv spre parcarea de la Aqualand, finalizând această vizită interesantă pentru mine din oraș. Recomand turiștilor o vizită în centrul Devei, rog WM să atașeze, mulțumesc. youtube

---

VIZUALIZĂRI: 2078 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI