Restaurant Sibiul Vechi - Aceeasi nebunie a gustului!

TIPĂREȘTE

Iată-mă ajuns din nou în Sibiu, tot e vreme rece (deşi temperatura de afară contrasta cu soarele care, parcă, nu vrea să se lase dus).

Am optat pentru aceeaşi Casă "Sibiul Vechi" deoarece nu am fost dezamăgit până în prezent şi, de ce nu, dacă vremurile se schimbă, parcă am vrut să văd cum trec anii peste personalul restaurantului.

Ei, bine, nimic schimbat. Ospitalitatea e la ea acasă, aceiaşi domni, în straie populare, acelaşi bucătar plin de har. Aceeaşi atmosferă plăcută, ştiţi voi, aia care nu te lasă să mai pleci.

Am comandat ciorbă de burtă şi o ciorbă de văcuţă, fiind de ceva vreme pe drumuri. Şi o apă plată. Şi un suc de mere. Nu au trecut 10 minute şi deja înfulecam din farfurii. Şi cu ce poftă! Apa era cum era, că abia m-am atins de sticlă, dar sucul de mere... văleleu! Suc de mere (produs în Românica noastră), nu apă cu aromă!

Am preferat să ne putem mişca burţile şi după masă, aşa că am sărit peste felul doi şi am trecut la desert.

Vă amintiţi găluşca cu îngheţată şi pere fierte în vin? Daaa, tot aia am comandat. Şi, din nou, papilele gustative erau în extaz. Să vă povestesc despre papanaşii? Nu cred că mi-ar ajunge caracterele puse la dispoziţie de site. Daţi o tură pe la cârciuma asta, vă veţi convinge.

Seara ne-am întors, pentru cină (sau felul sărit la masa de prânz, doar că am denumit-o "cină", ca să pot comanda desert :p)

Am comandat şalău prăjit cu oleacă de cartofi prăjiţi cu telemea rasă peste, pe post de garnitură şi o porţie din mâncarea baciului (carne de oaie cu un sos de ceapă trasă la tigaie şi ceva condimente aruncate p-acolo + mămăligă umplută cu brânză), cu o salată de ardei copţi. În cazul în care nu aţi priceput "văleleu"-ul de mai sus, daţi-mi voie să repet: VĂLELEU! Eu nu mănânc mămăligă. Ei, închipuiţi-vă că nu a mai rămas nimic în farfurie!

Am făcut o pauză de tutun (sunt subiectiv, ştiu, dar... mama ei de lege!) iar unul dintre ospătari a venit să ne anunţe că desertul este gata şi ne-a invitat la masă. De data aceasta, găluşte cu prune. Hmmm... Sau să fi scris mmm! Nici prea dulce, nici amară, dar nici acră. Parcă e dulce. Dar nu e dulce. Acrişoară... Nu, nu acrişoară. Treceţi pe acolo şi vă daţi voi seama ce şi cum, eu nu reuşesc.

Am mai luat şi sucul ăla de mere. O sticlă la restaurant şi una la pensiune. Aşa, de sete, nu că e bun de ceva.

Hai că nu mai scriu de rău, am terminat.

Sau nu :) O precizare: un nene cu acordeon şi un nene cu fluierul au asigurat ambientul. Cântau încet, dar suficient de tare cât să auzi de cum deschideai uşa restaurantului. Faină idee!

---

VIZUALIZĂRI: 2323 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI