ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 21.05.2015
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 24.06.10
STATUS: TITAN
DATE SEJUR
MAY-2015
DURATA: 1 zile
cuplu fara copii

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
80.00%
Mai degrabă mulțumit
DISTRACŢ. / RELAXARE:
50.00%
Nici nemulțumit, nici mulțumit

NOTA MEDIE REZULTATĂ
65.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

O zi în Slatina și împrejurimi

Scornicești – Orașul Președintelui

TIPĂREȘTE

1 mai 2015 – sărbătoare internațională a muncii cu vechi rădăcini (sfârșitul secolului al XIX-lea) în Statele Unite. La noi, la români, prilej de grătare și distracție, mai ales dacă zilele libere se leagă, cum s-a întâmplat anul acesta. Planificasem o minivacanță încă cu două luni în urmă, rezervasem camere la Baia de Fier, în superba regiune a Olteniei de sub Munte. Deoarece „drumul clasic” (autostrada spre Pitești – A1, Râmnicu Vâlcea – E81, Horezu, Baia de Fier – DN67) îl parcursesem de nenumărate ori am căutat un traseu alternativ care să mă ducă prin locuri neumblate. Am hotărât să trecem prin Slatina, din pricina „Atletului albanez” și apoi să urcăm pe un drum județean spre zona submontană. Cu puțin timp înainte de a pleca, am studiat harta, și am observat până în Slatina breteaua către orașul Scornicești. Am zis de ce nu? Să încep ziua de 1 Mai cu un popas la casa natală a fostului președinte comunist al RSR.

A sosit dimineața zilei de 1 Mai, pornim cu avânt pe autostradă apoi pe E574, drumul Craiovei. La aproximativ 50 km de Pitești apare indicatorul spre orașul Scornicești – 5 km. Am traversat o zonă rurală, am trecut pe lângă ruine de întreprinderi, apare un pod, apoi intrăm în micuțul orășel. Citisem că acea casă se află la ieșirea din oraș; oprim și întrebăm un localnic: - Unde e casa lui Ceaușescu? Fără ezitare ne răspunde, presupun că toată comunitatea știe acest lucru. - Treceți podul peste râu și o să o vedeți pe partea stângă, răspunde omul. Indicațiile au fost exacte, în două minute parcam vis-a-vis de obiectvul căutat.

Casa natală a lui Nicolae Ceaușescu. Un gard tradițional de lemn și o perdea de brazi protejează o casă originală de țară. Curtea și casa sunt bine îngrijite, se observă acest lucru cu ochiul liber. Deși ușa căsuței și o fereastră erau deschise poarta de intrare în curte era încuiată și ne se afla nimeni în preajmă. Am înțeles că un nepot al lui Ceaușescu are în grijă proprietatea și dacă vrea să te lase să o vizitezi, bine – dacă nu, nu. Am privit stâlpii sculptați cu rozete ai porții, apoi peste gardul de harțapele spre casa acoperită cu șiță. Construită pe la 1890, unsă cu lut și văruită, casa are un ceardac cu pridvor împodobit cu stâlpi de lemn sculptați și temelie din bolovani de râu. Interiorul e unul simplu, țărănesc, cu mobilă originală – după cum am văzut în câteva fotografii pe internet. În curte este amplasat și un bust al tovarășului Nicolae Ceaușescu: 1,80m înălțime și peste 2m lățime. Autorul statuii albe este sculptorul Dediu Georgescu; sincer nu mi se pare prea reușită sculptura. Vis-a-vis de curte era amenajat un popas cu un monument din piatră (probabil fântână arteziană) și o fântână, acum totul e părăginit. Cuplul Ceaușescu vizita casa mai ales cu ocazia zilei lui de naștere: 26 ianuarie (se pare că data nașterii e 23 ianuarie 1918, dar înregistrarea s-a efectuat cu trei zile întârziere); pe la sfârșitul anilor 70 locuința este restaurată, din ordinul președintelui, apoi din nou „modernizată” prin 1985 – după spusele primarului de atunci. Într-un articol de ziar, o localnică declara că l-a văzut pe Ceaușescu în câteva vizite la casa natală. De fiecare dată lua masa aici: dovleac copt în țest și pâine făcută în țest, spune femeia intervievată. Casa de la Scornicești se află în proprietate privată, nefiind organizată ca muzeu. Ministerul Turismului vorbea la un moment dat despre organizarea unui „circuit roșu” în care să fie inclusă și casa natală a lui Nicolae Ceaușescu. Am ocolit curtea pentru a privi casa din mai multe unghiuri – ea a supraviețuit atâtor regimuri. Am încheiat vizita „tovărășească” savurând un codru de pâine cu câteva felii de salam, lângă casa președintelui.

Orașul Scornicești. Ne-am întors spre Slatina, traversând din nou „orașul” Scornicești. Am oprit autoturismul de câteva ori pentru a privi împrejurimile. Scorniceștiul a fost ridicat la rangul de oraș în 1989. Tovarășul Nicolae Ceaușescu concentrase o mulțime de întreprinderi în zonă și se construise mult (exista fabrică de pâine, bere, brânzeturi, confecții, abator – chiar o linie de îmbuteliat Pepsi, etc.). Centrul orașului e „dominat” de o serie de blocuri cu 2 și 3 etaje; ceea ce m-a frapat la ele au fost balcoanele tratate în stil popular: uluci de lemn și stâlpi sculptați. Un bulevard larg străbate centrul orașului – ce ironie, se numește Bulevardul Muncii. Mici magazine sunt situate la parterul blocurilor, observ și câteva chioșcuri, o farmacie, un sediu de bancă, etc. Printre blocuri, pe str. Unirii, observăm un mic părculeț pentru copii; fără prea multă vegetație e numit pompos Parcul Central. Peste drum se află cimitirul și biserica Cuvioasa Parascheva construită de boierul Radu Scornici la 1817. La începutul secolului al XIX-lea acesta adună moșnenii risipiți în zonă, construiește biserica în cătunul Tătărăi, nucleul de azi al Scorniceștiului. Lângă biserică este plasat și Monumentul eroilor – o statuie de piatră reprezentând un soldat echipat de război. Dedicat eroilor din Războiul de Independență și din Primul Război Mondial, monumentul a fost ridicat în 1937, cuprinzând o listă de 54 de nume.

La ieșire din oraș zărim grandiosul stadion Viitorul, sediu acum al echipei FC Olt Scornicești. Structura de beton pare destul de neîngrijită, în câteva balcoane de la etajul 1 se văd rufe întinse la uscat, semn de locuire a spațiilor respective. Arena a fost construită între 1985-1988, administratorul stadionului declarând că structura de rezistență este proiectată a rezista câteva sute de ani. Inițial mărimea terenului de joc era exagerat de mare: 120m lungime și 90m lățime. Omologarea s-a făcut doar la 100m x 70m. S-a dorit și construirea unei piscine olimpice (sub tribuna a II-a), proiect nefinalizat. Tribuna I-a era dotată cu scaune, exista o frumoasă tribună oficială, cameră pentru comentatori, gazon cu sistem de dragare a apei, vestiare, saună, etc. O parte din spații sunt închiriate unor firme de producție, iar camerele utilizate de fotbaliști în cantonament au fost repartizate unor familii nevoiașe. Marin Bărbulescu, cumnatul lui Nicolae Ceaușescu se ocupa de clubul de fotbal; chiar Dumitru Dragomir a fost președinte de club la Scornicești. Echipa era menținută în Divizia A și se adunau mulți spectatori atunci când se desfășurau meciuri cu echipe mari.

Părăsim orașul „mărețului președinte”, un oraș ridicat artificial, a cărui populație a scăzut permanent și care nu prea are perspective de viitor. A fost un popas scurt într-un colț de țară legat de istoria recentă, contemporană cu unii dintre noi.

Citește și CONTINUAREA aici

---
Trimis de tata123 in 21.05.15 14:36:49
Validat / Publicat: 21.05.15 17:54:14
VIZUALIZĂRI: 3113INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în ROMÂNIA.
8 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (tata123); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 20450 PMA (din 25 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

8 ecouri scrise, până acum

webmasterX [21.05.15 17:53:23] »

Mutat, la reorganizare, în rubrica "O zi în Slatina și împrejurimi" (deja existentă pe sait)

iulianic CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [21.05.15 20:16:27] »

@tata123 - Ei, da. Acest "popas scurt într-un colţ de ţară, legat de istoria recentă, contemporană cu unii dintre noi" şi cu mine - bineînţeles - nu mi-a fost dat şi mie. Am trecut de multe ori pe lângă Scorniceşti şi întrebându-mi soţul dacă nu vrea să facem un mic popas, răspunsul a fost de fiecare dată "nu", aşa încât Scorniceştiul a rămas nebifat.

Articolul tău şi pozele ataşate, trebuie să mă mulţumească cel puţin pentru moment.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
abancor CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [21.05.15 23:28:25] »

Ăsta e unul dintre cele mai transparente orașe de la noi: se vede lesne satul care a fost. Se vede că e artificial. Cel mai interesant e să vii spre Scornicești pe drumuri locale, peste dealuri, dinspre Șuica de pildă.

Geografia locului e următoarea: văi paralele de rîuri mai mult sau mai puțin secate (inclusiv „celebrități” cum ar fi Cotmeana sau Vedea), în lungul cărora sînt instalate șosele ce leaga DN Pitești - Slatina de DN Pitești - Drăgășani (DN-urile astea traversează văile transversal, de aceea ai parte tot de urcușuri și coborîșuri). De-a lungul șoselelor, în fundul văilor deci, se înșiră sate lineare, lungi de kilometri.

Pe interfluvii, adică pe porțiunile ridicate, dintre văi, de regulă sînt terenuri agricole și ceva păduri, iar iazurile (mici lacuri de baraj, cu scop agricol) se întîlnesc destul de des.

Satele sînt legate și de drumuri directe, perpendiculare pe văi, drumuri care oferă ca peisaj cîmpuri nesfîrșite punctate de cîte un nuc stufos și liziere îndepărtate. Trecerea mașinii poate să sperie iepuri, căprioare, vulpi, bufnițe sau potîrnichi, mai ales noaptea. Drumul pare să continue la nesfîrșit, pînă se conturează la orizont peisajul unei văi: o linie de vîrfuri de copaci, salcîmi, sălcii, o buză de deal dincolo de care șoseaua începe să coboare și abia ajuns aici, în ultima clipă, devin vizibile casele din vale. Abia cînd cobori mica faleză se dezvăluie, jos, prezența unui sat. Drumul ajunge în sat, traversează drumul principal, perpendicular, situat în lungul văii, trece și peste gîrla de rigoare, populată de gîște sau doar de nisip, ca în Bărăganul lui Fănuș Neagu, și imediat lasă ultimele case în urmă, căci a traversat satul de-a latul, urcînd malul celălalt al văii și ajungînd iarăși pe un platou nesfîrșit. Și tot așa, mergi din vale în vale, de fiecare dată știind că apar privirii, la un moment dat, acoperișuri de case, ieșind de sub buza dealului.

Cu o excepție: cînd vii dinspre Șuica înspre Scornicești. Dealul se apropie de sfîrșit, e clar că urmează o nouă vale populată, dar ceva parcă nu e la locul lui. În locul unor acoperișuri rare, pierdute printre copaci, încă de departe apar acoperișuri prea mari și prea multe. Cînd ajungi mai aproape vezi că e vorba de blocuri. De mult beton. Te izbește nepotrivirea dintre dimensiunile văii, care evident, în mod natural, a adăpostit un sat ca și celelalte, și clădirile care se ridică acum aici, disproporția dintre cadrul natural și cantitatea de beton. Orașul începe brusc, niște blocuri crescute din iarbă, sau căzute din cer, înghesuite într-o luncă în care nu s-ar fi dezvoltat niciodată în mod natural un centru urban. E ca un colaj, o poză urbană decupată și lipită peste un peisaj de țară.

Am făcut descrierea asta lungă pentru că în ultimii 15 ani am mers destul de des în zonă, la un amic care are o casă într-un sat apropiat, și am bătut coclaurii pe acolo destul de mult.

La nord de oraș, unde ai fi ajuns și tu dacă ai fi mers mai departe, se află un lac mai mare de acumulare, Rusciori, pe malul căruia este o bază turistică cu același nume, amenajată tot pentru a înfrumuseța orașul tovarășului. Multe orașe mai mari nu aveau așa ceva: plajă cu nisip, terenuri de volei, camping, restaurant și chiar vaporaș pentru plimbări pe baltă. Acum se mai vede plaja cu nisip și hanul - cîrciumă. Nu știu ce mai funcționează acum acolo, dar acum vreo 12 ani era o discotecă celebră pe plan local. După ora 12 băgau și manele! (Pe vremea aia le era tîrîș să bage la orice oră, deși lumea cerea)

Mai departe de Rusciori ai fi avut o variantă pitorească de ajuns la țintă, un drum nebătut, mediocru asfaltat, construit ca acces la niște sonde petroliere (inițial), oarecum contra firii, tăind dealurile de-a latul, cu serpentine strînse, și care leagă Scorniceștiul de Drăgășani. De aici (unde chiar la intrarea în oraș poți vedea un front de case urbane, cu prăvălii, tipic muntenești, iar pe cîteva străduțe din centru, printre tei, cîteva vilișoare urbane cum vezi și în Caracal sau Slatina, și cam atît) sînt 2 variante de ajuns la Horezu, fie direct pe DN Horezu - Tg. Jiu și apoi DN Craiova - Horezu, fie la început de-a lungul Oltului, pînă după Ionești, apoi pe un drum județean ieșeai tot în DN Craiova - Horezu. În ambele situații ajungeai, înainte de Horezu, la Măldărești, unde nu mai e nevoie să spun ce se poate vizita. Asta după ce traversai un peisaj cîmpenesc, tipic pentru zona asta de podiș, unde, în afară de cîteva podgorii, alternează livezile cu pădurile umbroase, cu stejari țapeni și salcîmi firavi.

tata123 [22.05.15 08:12:03] »

@abancor - Ai perfectă dreptate. Eu am început să urc pe astfel de văi după ce am trecut prin Slatina și Balș.

Astfel, de la Balș am urcat pe șosea liniară, acceptabilă din punct de vedere a calității, spre Oboga, Iancu Jianu, Bălcești, Zătreni, Grădiștea, Berbești și am ieșit la Milostea, în DN67 (Râmnicu Vâlcea-Târgu Jiu). Sate înșirate de-a lungul drumului, continuu - mergând cu 50 km/oră ai timp să vezi crâmpeie din viața rurală românească.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
dorgo [22.05.15 19:57:03] »

Am auzit ca s-a preconizat organizarea si la noi dar fara succes, (in alte tari exista), "Drumul presedintelui Ceausescu", adica sa se viziteze Casa din Scornicesti, Doftana, Casa Poporului, peretele executiei din Targoviste. In USA exista "Obama Tour" iar de curand a aparut turul noului presedinte. Iata detalii...

"Turistii care vor sa afle detalii despre viata presedintelui Klaus Iohannis si sa vada o parte din locurile dragi acestuia de la Sibiu, pot apela la cativa ghizi, care, contra sumei de 50 de lei de persoana, timp de o ora ii vor conduce, incepand cu 1 mai, prin centrul istoric al orasului, povestindu-le despre copilaria, dar si activitatea ca profesor si primar al sefului statului, scrie Agerpres""

In urma cu ceva ani mi s-a propus sa tin 2 prelegeri in Franta despre Romania. Am propus 4 teme, "arta, stiinta si cultura", natura si bogatiile mineale ale tarii, "viata romanilor inainte si dupa Ceausescu" si "drepturile minoritatile". Au fost aprobate ultimele 2...

Prelegerea a durat o ora, amfiteatrele erau pline, iar intrebarile din public, despre Ceausescu si rromi, au durat vreo 3 oe...

Carmen Ion [22.06.15 10:57:42] »

@tata123 - Cu oarece întârziere intervin şi eu cu un ecou la acest articol care mi-a deşteptat multe amintiri.

Cunosc destul de bine zona, pentru simplul motiv că tata s-a născut în comuna Poboro, situată imediat după Scorniceşti pe drumul către Drăgăşani. Venind cu maşina din Bucureşti pe E574, care leagă capitala de Piteşti şi mai departe Slatina şi Craiova, pentru a ajunge la Poboru coteam la dreapta şi străbăteam, inevitabil, tot Scorniceştiul. Chiar înainte de această intersecţie exista um complex care se vedea în dreapta de pe şosea, pe malul Lacului Pişcani, căruia i s-a zis după Revoluţie "President" (un nume inspirat). Umbla vorba că ştabii judeţului se adunau aici pe vremuri la chiolhanuri, departe de ochii lumii. Nu ştiu dacă acum mai funcţionează.

Am văzut cu ochii mei "naşterea" oraşului Scorniceşti, un sat ca oricare altul în anii '60 şi '70, pentru ca, pe la începutul anilor 1980, să văd cum răsar aici fabrici, blocuri, magazine, stadionul de fotbal ş. a. m. d. Este, fără îndoială, un oraş "artificial", creat din megalomania şi cultul personalităţii fostului conducător. Ceea ce n-ar trebui totuşi să ne împiedice să-l transformăm în obiectiv turistic, în cadrul unui "Drum al preşedintelui Ceauşescu", aşa cum bine sugera colegul Dorgo.

Împrejurimile sunt foarte frumoase. Este o zonă de dealuri molcome, foarte înverzite dar cu sol nu foarte proprice agriculturii. Poate de aceea principala cultură era (cel puţin pe vremea când mergeam eu acolo) prunul, un pom fructifer al naibii de folositor, bine exploatat de localnici pentru prepararea ţuicii, băutura tradiţională în Scorniceşti şi satele învecinate. E drept că făceau o ţuică slabă şi chiar plăcută la gust, dar consumată în cantităţi mari...

Pe partea stângă a drumului ce duce spre Drăgăşani, în spatele caselor din Scorniceşti, se întinde pădurea Lolea, iar mai încolo, tot pe stânga, lacul Rusciori şi, într-adevăr, un alt complex turistic despre care iarăşi nu ştiu ce s-a ales. Mai departe, paralel cu casele din Poboru şi tot pe partea stângă a drumul, este râul Plapcea, unde tata obişnuia să pescuiască în copilărie. De altfel toţi oamenii din zonă sunt mari amatori de peşte (nu am habar de ce) şi una din surorile tatei amenajase în curtea casei, care era imensă sau aşa mi se părea mie în copilărie, un mic iaz: săpase o groapă, o umpluse cu apă şi creştea peşti. Îi hrănea zilnic, ei se înmulţeau şi, când avea poftă, se servea. Simplu, comod şi mai ales ingenios - oamenii locului nu dau pe dinafară de hărnicie, dar de isteţi, sunt isteţi!

În studenţie am petrecut o dată Paştele la ţară la tata. Am fost la slujbă seara şi când ne-am întors acasă au întins masa cu toate cele şi au început să apară musafirii, oameni din sat şi foşti colegi de şcoală de-ai tatei, care aflaseră că venise Nae de la Bucureşti şi voiau neapărat să-l vadă. Şi o altă soră de-a tatei, o femeie fără şcoală dar cu har de povestitor, ne-a ţinut pe toţi treji cu catrene improvizate - ceva în genul versurilor de pe crucile din Cimitirul Vesel de la Săpânţa, istorioare despre oamenii din sat, despre obiceiurile lor şi mai ales defectele de caracter. Tatei i-a făcut rapid un catren:

"Fuse Nae la oraş

Da' n-ajunse bogătaş.

Că p-acolo-n capitală

Mulţi nu ţin la tăvăleală. "

Sau, despre un om din sat:

"Sile a lu' popa Tatu

Se luă de băut cu altu'

Şi de beat ce fu, în zori

Căzu lat drept în răzori. "

tata123 [22.06.15 17:37:47] »

@Carmen Ion - Mulțumesc pentru amintirile împărtășite aici...

abancor CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [22.06.15 20:23:25] »

Iazurile „private” par să fie un obicei în zonă. În mai multe sate am văzut că există, în aproape fiecare gospodărie, cîte un iaz, cu suprafețe între 30 și 60 mp. Oamenii le folosesc și pentru a crește pește pentru consum propriu, dar și ca sursă de apă „industrială” (pentru irigații și alte nevoi) sau gheață (pe vremuri, acu nu prea mai e cazul).

Un prieten are chiar o lucrare hidrotehnică serioasă, maluri întărite cu nuiele, iaz adînc de 2 m și aducțiune din șanțul uliței, cu stăvilare de lemn, pe care le manevrează ca să umple iazul cu apa din șanț.

În copilărie jucau toți puștii de pe uliță hochei pe lacul înghețat.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
4 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Carmen Ion, dorgo, iulianic, tata123
Alte impresii din această RUBRICĂ:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2020 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
pagină generată în 0.105880022049 sec
ecranul dvs: 1 x 1