Iarna: da, vara: ba!

TIPĂREȘTE

Pentru că am avut 2 zile libere, iar în oraş erau cam 35 grade Celsius, ne-am dorit o ieşire la munte, ca să respirăm un aer mai răcoros şi… să vadă fetiţa mea de 4 ani, muntele.

Aşadar am plecat la staţiunea Straja. Datorită serviciului, traseul Deva – Petroşani îl cunosc extrem de bine. Şoseaua foarte bună şi poţi merge cu plăcere. De la Petroşani până la Lupeni, drumul este suportabil, deoarece nu este lung: aproximativ 20 km. De la Lupeni urci pe nişte străduţe până la staţiunea Straja. De la ieşirea din Lupeni, până la cota 1400 metri altitudine, pentru un asemenea traseu in urcare (serpentine), chiar dacă mai e câte o groapă, o poţi ocoli din timp pentru că nu te ia prin surprindere datorită vitezei mici de deplasare (în pantă), în concluzie, drumul pot să zic că este bun.

Aici, într-adevăr că erau în jur de 24 grade Celsius, o atmosferă plăcută. Pentru că ne apucase foamea, am căutat un loc potrivit să mâncăm. Staţiunea este o adunătură de cabane (clădiri) unele mai frumoase şi altele mai urâte, îngrămădite una lângă alta, fără nici un fel de regulă, fără spaţiu între ele, puse de-a valma. Pentru că nici una nu ne atrăgea privirile (nu ne-am abătut din drum), ne-am urcat în maşină şi mi-am propus să mergem în continuare să vedem până unde duce asflatul, după care vom coborî ca să căutăm un loc plăcut pentru masă.

Am ajuns la finalul asfaltului, unde am observat o cabană: Edelweiss. Cu terasă, cu privelişte, chochetă, cu flori pe terasă, zonă liniştită. Nu am stat pe gânduri şi am comandat păstrăvi. Nu mai era altcineva pe terasă, ci doar noi. Am fost serviţi destul de repede. Am fost încântat de „prezentare” încât am fotografiat farfuriile, dar din păcate, gustul lăsa mult de dorit. Probabil, că nu erau destul de bine prăjit peştele. Din păcate, nici cartofii natur nu aveau gust. Cu toate că ne era foame şi în mod normal în asemenea condiţii îţi place orice mâncare, nu am fost încântaţi deloc de meniu. Am pus mujdei de usturoi din belşug, ca să nu mai simt gustul crud de carne de peşte. Soţia a lăsat în farfurie.

În concluzie: drumul bun, peisaj frumos, staţiunea (clădirile) sub orice critică ca aspect şi aşezare, iar mâncare a lăsat mult de dorit. Aşadar, (din păcate) pentru o familie cu copil relativ mic, nu este un loc potrivit pentru o ieşire (plimbare) la munte, pentru că nu prea ai ce face.

Dacă aş fi iubitor al sporturilor de iarnă, probabil că nu m-aş exprima astfel. Ne-am întors acasă, în final, mulţumiţi că am ieşit din mijlocul betoanelor şi am ajuns acasă sănătoşi şi răcoriţi.

---

VIZUALIZĂRI: 2980 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI