ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 01.07.2012
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: Valcea
ÎNSCRIS: 09.09.09
STATUS: PARTENER
DATE SEJUR
JUL-2012
DURATA: 1 zile
familie cu copii
1 AD. + 1 COPII

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții
CADRUL NATURAL:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat
DISTRACŢ. / RELAXARE:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
93.75%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 9 MIN

La ocna, la racoare, frigu' are cautare... [Salina Ocnele Mari]

TIPĂREȘTE

Zaduf, canicula, zapusala... Inceput de Cuptor cu temperaturi de peste 30 de grade... Unde ne putem ascunde ca sa uitam de intelesul acestor cuvinte? La strand ar fi bine, dar tot disconfort este cand ies din apa. Parca m-ar tenta o „vajaiala” pana la Obarsia Lotrului, dar pana acolo as fierbe la foc mic, iar binefacerile naturii sub forma racoritoare nu le-as mai percepe in deplinatatea simtirilor, alterate de drumul prea lung. Ce ar mai fi pe aproape care sa raspunda la dorinta avida de racoare? Bien sûr, salina de la Ocnele Mari.

Nu ar prima data cand as vizita-o, acum am o cu totul alta motivatie, nascuta din suferinta „arzatoare” a soarelui de iulie. Paradoxal, pentru a te putea bucura de placerile oferite de salina, ai nevoie de toale groase. Bunaoara, am pus la rucsac pulovere si fesuri. Am pornit din Ramnic pe la 9, stiind ca este o ora potrivita. Inghesuiala apare dupa 10 jumate. Pana la Ocnele Mari faci vreo 15 minute pe directia Ramnicu Valcea - Horezu, unde o placuta indicatoare te indeamna catre micuta statiune balneo. Apoi am tinut drumul drept, pana cand o sageata ne-a „impins” catre mina de sare. Traversaram paraul sarat si am descins in curtea exploatarii de sare. Un angajat echipat cu vesta specifica ne-a indrumat sa parcam masina, in rand cu celelalte, deja asezate la gard.

O imbulzeala tipica anilor '80 ne astepta la procurarea de bilete. Ne-am asezat modesti, caliti in anii de trista amintire, la coada. Coada avansa cu viteza de melc la Marathon, intarziat motivat de cate un amator de vreo 10 bilete, altul de abonament pe vreo saptamana... Incet, dar sigur am ajuns si noi la ghiseu. Mai ca-mi venea sa intru in pielea personajului din Caragiale si sa-i zic fetiscanei de la casa: „Fiti draguta, daca nu va suparati, un pahar cu apa va rog!” Am cerut insa biletele, de adulti 14 lei bucata, aia mici au intrat 2 pe suma asta. Cu biletele la vedere ne-am pozitionat la sora primei cozi, una mai dihai, pentru a urca in microbuz. Accesul in salina se face in mod exclusiv cu autocarele si microbuzele intreprinderii de exploatare. Mijloacele de transport, la ora la care noi faceam plimbarea erau destule.

Cu toate astea, tributari unui comportament de turma dusa la abator, am fost inghesuiti in microbuz si „aruncati” spre genune. Modest, am incercat sa-i transmit soferului printr-o paralela verbala ceva dintre procedeul asezarii sardelelor la conserva si transportul de persoane pe ruta Rm.Valcea-Dragasani la matineu, cunoscatorii navetei pe aceasta directie stiu ce vreau sa spun. Omu’ a prins ideea si plin de concesiune, a strigat fara microfon: „ Nu va-nghesuiti, sunt masini destule, puteti urca in urmatoarea”, masina care astepta sa vina la peron. Pas de s-a dat careva jos sa urce in alta masina. Asezati cuminti pe scaune, am ignorat viermuiala de pe interval, cu toate neajunsurile traduse in rucsaci si papornite de gospodine rezemate concesiv in ceafa mea sau pe umar. Am pornit-o pe drumul sinuos al ocnasilor de altadata, intr-un mijloc de transport diferit si modern fata de al acestora, catre borta nascatoare de sare gema.

La vreo 1300 m parcursi si vreo 29 m diferenta de nivel fata de intrare, microbuzul s-a oprit. I-am lasat pe toti sa coboare, apoi fara aglomeratie, am descins si noi. Prima senzatie care te intampina este de natura odorifica. Un „parfum” ascutit mi-a traznit fosele nazale mai ceva ca Olinthul recent ascuns de pe piata farmaceutica. Initiat de experientele precedente, stiam ca acesta este mirosul pur al sarii geme, asemanator sosetelor supraelastice purtate in bascheti de cauciuc, expuse dupa doua reprize de aruncat la cos.

Mirosul dureaza 10-15 secunde doar pana patrunzi pe usa imensa in complexul destinat turistilor. Turma turistica se dispersa cu timiditate regizata parca de cineva din straturile inalte ale galeriei, catre strafundurile enormei vizuini. Noi, constienti de „binefacerile” salinei si avand in minte tot timpul conceptul delimitarii de grup ca laitmotiv, ne-am asezat pe bancutele din apropierea usii. Motivul era unul intemeiat. Obraznicia hainelor subtiri de vara trebuia pedepsita. Unele jilave, altele uscate au fost ingramadite pe fundul rucsacului, luand locul „grosoteniilor” de lana sau melana pe care le-am scos pentru ale imbraca. Intafasati ca mumiile, erau doar 13-15 grade C in atmosfera, sub privirile ironice ale „bobocilor” veniti pentru prima data intr-o astfel de locatie(care erau imbracati normal pentru afara, cu pantaloni scurti si maieuri imprimate de tractoriste - era sa zic impregnate, dar nu greseam prea mult ca emanau ceva si astea -, cu sandale decupate, cu degetele revarsate zgariind podeaua de sare), am pornit spre relaxare.

Narile le-am setat pe deschidere maxima, permitand ionilor negativi sa ne arate virtutiile terapiei cu clorura de sodiu prizata. Gherete si chioscuri cu suveniruri ies la asalt inca de la primii pasi. Le-am „tras” vreo doua trei fotografii si le-am mai linistit, preturile practicate sunt destul de mari, avand adaos de 100%. Singura avertizare pe care am retinut-o avea un continut sec „Supravegheati copiii” (cum se vede si in poza) si atat, subliminal cortexul a inregistrat si restul mesajului ascuns : „Tineti-va la copii sa nu ceara ceva din produsele noastre, sunt extrem de scumpe si cu influente negative in sinusoida cererii pe piata minelor de sare”.

Traseul e destul de simplu de urmat. Fata de precedenta vizita, am remarcat o imbunatatire a modului cum se prezinta si se ofera intregul cadru salin. Parcurgand traseul, remarci diversele spatii amenajate cu scopuri precise. Pe dreapta, in a treia deschidere din peretele salin, este cinematograful. Aici rula o productie animata, unde pe un ecran imens, Mowgli in suspensorii franjurati se lafaia, fara nici un fior de frig, pe o liana din „Cartea Junglei”. Vreo doi-trei temerari cinefili, spargeau seminte avand turturi in colturile gurii. Sezutul in loc e boala curata, iar un film de doua ore vizionat aici cu pasiune , iti asigura efectuarea unor „trageri la tinta fixa” cu seringi cu antibiotice de 5 sau de 10, la partea dorsala , in functie de gradul de expunere la microbul cinefil. Am uschit-o instinctiv de la cinema, a mica ma indemna sa stam sa-l vedem pe Puiul de Om cum se lupta constitutional sau nu cu Baghera, insa nici o Curte Constitutionala a Marii Saline dintre Ocne nu ar fi reusit sa ma convinga de justetea motivatiilor eroilor din pelicula cu aspecte contemporane.

Am trecut mai departe si am poposit intr-o asa numita „Sala de relaxare”, singurul element de stres de aici era pretul, unde pentru nici 200 de mii lei vechi puteai beneficia de moliciune unor sezlonguri de ratan, tapetate cu perne de burete, citind ziarele la lumina de neon. Daca sezlongul ar fi creat disconfort, cateva hamace asezate langa niste cactusi artificiali v-ar fi dat senzatia de tarantule asezate la odihna. Gazdele au plusat in continuare, oferind si a treia posibilitate de lafaiala trandava. Undeva in obscuritatea „Salii de relaxare”, se afla amenajat un ministudio cinematografic, unde poti viziona, de data asta pe fotolii foarte moi, diverse productii cinematografice pentru adulti - numai filme de groaza, daca nu ma insel rula „Sfera” din 1998 cu Dustin Hoffman. Proiectorul nu reusa sa convinga nici un vizitator sa ia loc pe comodele fotolii. Tot acest salon de relaxare era deservit de o domnisoara foarte draguta, care zambea provocator cu subintelesuri lascive, potrivite ministudioului de cinema. Monitorizat atent de mica mea insotitoare, am plecat spre alte orizonturi de galerie.

Pacatele comise la nivel de constiinta au fost repede spalate atunci cand lacasul religios ne-a iesit in cale. Spasit am patruns in bisericuta, mi-am facut semnul crucii de trei ori, dupa care am aprins o lumanare in locul amenajat special. Cu sufletul curat si constiinta usurata, am purces mai departe. Dintr-o galerie centrala aflata in fata bisericutii se deschid cateva galerii mai micute, cu diverse destinatii: Lacul Sarat e pe stanga, mesele de ping-pong pe dreapta, iar pe mijloc se continua traseul catre o alta raspantie.

De aici, deschiderile sunt mai numeroase, chiar mai largi. Inaltimea camerelor creste pana la 8 m. Undeva pe stanga, se afla un loc de joaca pentru copiii din categoria celor de 3-6 ani, cu lopetele, galetuse si nisip de salina faramitat de utilajele minerilor, bogat in cristale de sare. Grija mare a parintilor consta in faptul ca daca aia mici baga in gura nisip, exista riscul sa le dea-n gust, adica sa le placa. O casuta a piticilor, dar din stuf si paie, completeaza acest decor al copilariei, asezonat cu 7 pitici care numai cu cei din Fratii Grimm nu seamana. Mai incolo, se arata locurile de joaca pentru cei cu varsta mai marisoara. Apar pista de karturi si terenul cu saltele de topaiala unde pretul se raporteaza la sfertul orar, adica 5 lei/15 minute. Subscriu voios si las odrasla sa se zbantuie. Dupa exercitiile de acrobatie saltareata, ma las tras mai departe de firul „povestii” saline.

Undeva la mijlocul intregii galerii vizitabile se afla un pavilion pe roti transformat in WC public. Oripilat de la precedenta vizita, nu m-am apropiat, nici nu aveam motive. Am intrebat-o pe junioare daca are ceva trebuinte. N-avea asa ca am trecut mai departe spre partea de mina care n-a fost deschisa la inaugurare. Astfel, am dat de terenul de baschet(inchiriatul era 20 lei ora), terenurile de badminton (10 lei ora), alte mese de tenis mai bune calitativ decat primele, dar cam inghesuite si improprii pentru cei care stapanesc cu maiestrie tehnica in domeniu.

Undeva, foarte pompos, un portal din lemn lucrat , permite intrarea in Sala de fitness. Aici se poate obosi deliberat, pana la epuizare (chiar nervoasa) cu ajutorul unor steppere. Sunt singurele aparate care se afla in sala de fitness. Bineinteles ca ora prea matinala si ziua crestineasca de repaos, nu au adus nici o amatoare plina de fit(e)ness. Neavand ce viziona, am plecat mai departe, ajungand si la capatul vizitabil al salinei.

Aici, ca o incoronare a intregii opere, ortacii au asezat strategic crama si restaurantul. Vinurile de Vanju Mare si de Recas asteapta dionisiac potentiali amatori de prefacute libatii. Crama este piesa de rezistenta a intregii Saline, mesele si scaunele sub forma de antale si butoiase te indeamna la petrecere. Frigul din salina accentueaza starea de somnolenta si dorinta de a soarbe din licorile lui Bacchus. „Covrigul” din parcare te trezeste la realitate si iti trimte impulsuri nervoase catre centri gandirii de maniera unei viitoare vizite cu sofer de sacrificiu, altul decat mine. Din crama bogat accesorizata, se deschide o intrare intr-o asa numita eufemistic „Sala de evenimente festive”, tradusa in popor ca loc de chiolhan, ferit de ochii lumii. Trecerea catre restaurant se face din crama pe niste trepte cam periculoase daca ai „gustat” ceva mai mult din vinaturi. Pentru siguranta, se iese pe usa sub forma de antal, se face la dreapta si se accede in restaurant pe sub porticul din lemn montat cu gust. Preturile parca ar fi de anti-dumping, protectioniste fata de o concurenta nevazuta. Fiecare are ceva la traista si nu tine cont de recomandarea restrictiva din aviz cu privire de consumul de alimente si bauturi necomercializate la ei. Plini de invataminte, ne-am asezat la coada si am solicitat o ciorba de perisoare. Nu aveau decat de burta, de pui si de vacuta. Nu am vrut niciuna, acasa ma astepta ciolanul cu fasole.

I-am luat mezinei o prajitura si un granini de portocale. Am stat la o masa libera, nici aici nu se inghesuiau clientii, cativa dintre ei preferand sa stea la masa rotunda din mijloc, montata sub forma de bar, cu scaune inalte. Se cam lasase frigul, nasurile noastre racisera. Asta era semnul ca organismele noastre dadeau semne vadite de slabiciune, fiind gata de „dospire” la hibernat sau de luat talpasita catre lumina zilei preacalduraose. Am iutit pasul si am ajuns repede la iesire, privirile ironice de la inceput ale indraznetilor sumar imbracati, s-au transformat in admiratii hraparete la jerseele si caciulile noastre. Pieile lor erau de culori terne, iar ochii le tradau suferinta. „Experienta te invata”, spune un dicton latin, are atata aplicabilitate acum. Aproape de iesire, sunt cateva placute sau afise cu istoricul salinei. M-a impresionat cel legat de marele nostru ganditor Petre Tutea, fost ocnas politic, inchis aici in regimul de trista teroare. Le-am fotografiat si le voi posta.

La iesire, stewardul (ortacul de serviciu) facea anuntul ca nava (autocarul) care pleaca catre peronul de sus mai are cateva locuri libere. Am urcat in masina si am plecat catre luminita tunelului. Tunelul este stramt, practic nu incap doua autocare unul pe langa altul, iar lumina artificiala tine pana cand, izbavitor soarele ne orbeste, semn ca distractia s-a incheiat.


[fb]
---
Trimis de neimportant in 01.07.12 17:24:03
Validat / Publicat: 01.07.12 19:31:12
NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)

VIZUALIZĂRI: 3316 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

11 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (neimportant); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P01 Informatii utile...
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 19550 PMA (din 20 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

11 ecouri scrise, până acum

MCM
[01.07.12 20:44:42]
»

Am retinut esentialul: ocna, prizat, vin, fasole cu ciolan, prajituri. Mai era ceva? )))) O zi plina de distractii

neimportantAUTOR REVIEW
[01.07.12 20:57:38]
»

@MCM: daca am reusit sa va captez atentia, esentialul trece in plan secund. Mai era ceva, dar nu merita trecut in review, la intoarcere, la coborarea din autobuz, o gitana bastinasa ne-a carmit nasurile cu niste porumb fiert, 1,5 lei druga. Aspectul vestimentar al acesteia nu mi-a putut invinge apetitul impins pana la salivatie. Chit ca am dat o tura apoi prin piata de unde am cumparat porumb de fiert pentru acasa.

Sarut mana!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
TEOANCA
[01.07.12 21:05:38]
»

Ne-ai lipsit prietene.

L-ai bucurat pe partenerul meu de viata nascut si crescut prin partea locului care credea ca salina s-a daramat si s-a ales praful (de sare) de tot ce era pe acolo.

Uite ca nu-i asa, ba chiar din poze si din ce ne-ai povestit cu stilul tau inconfundabil bag seama ca e din ce mai bine (ca obiectiv turistic... sa se inteleaga).

Cat despre Mowgli, daca as fi ajuns acolo cu fiu-meu aflat pe la varsta fiicei tale sigur ajungeam cu turturi si la seringile cu antibiotice. Era convins la varsta aceea ca Mowgli este fratele lui si ca-i semana iar muzica si replicile din "Cartea Junglei"... le stiu si acum si in somn.

Am dansat si am cantat ca elefantii de cateva... sute de ori.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
MCM
[01.07.12 21:06:26]
»

@zapacitu: Ai, ai, ce-mi facusi? Maine merg sa caut porumb de fiert ). Te rog sa ma iei de brat si sa-mi spui TU

Imi place stilul tau lejer "comicos", desigur ca mi-ai captat atentia.

neimportantAUTOR REVIEW
[01.07.12 21:48:49]
»

@TEOANCA: Sarut mana Anca si salutari conjudeteanului meu nascut la Prundeni. Ocna noastra creste calitativ, d. p. d. v. al serviciilor oferite, de la an la an. Inca se mai exploateaza sarea, dar la nivelul altor orizonturi, chiar deasupra celor care constituie galeriile turistice vizitabile. Ma bucur ca v-a facut placere.

Floria CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA
[02.07.12 07:33:31]
»

Ce dor mi s-a facut de vacanta mea de vara, acasa!

Dupa 9 zile la mare in Bulgaria, cu bune si cu rele, abia astept peste o luna odihna adevarata, acasa la mine si plimbarile noastre de fiecare vara prin Valcea, Gorj, Sibiu, oriunde ne trece prin cap! Salina va fi cu siguranta pe lista noastra!

CATAAS
[02.07.12 08:43:57]
»

Spune-mi te rog este vreun strand/piscina cu apa sarata in zona?

mariana.olaru CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA
[02.07.12 10:20:06]
»

Dragă @zapacitu, m-ai... zăpăcit cu stilul tău inconfundabil de captivant, dar și cu abundența de detalii, transpusă și în fotografii, cu care mi-ai retrezit dorul de Salina Ocnele Mari. Mărturisesc că n-am mai fost pe acolo de mai bine de un deceniu și pentru că multe din imaginile postate de tine aduc în prim plan amenajări care nici nu existau pe atunci, ideea de a revedea salina m-a atins cu tăria proximității. Așa încât, sper să ajung acolo cât mai curând, iar dacă asta se va întâmpla, mă voi gândi cu plăcere la un zăpăcit de vâlcean care mi-a deschis din nou porțile acestui sanctuar al sănătății. Mulțumiri meriți încă de pe acum !

neimportantAUTOR REVIEW
[02.07.12 10:34:56]
»

@Floria,

”Iarba verde de acasă să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă” vorba cântecului. După Lădeștiul natal, salina e numai bună pentru încarcat bateriile necesare vieții trepidante din capitală.

@CATAAS,

Ștranduri sunt două, unul în Ocnele Mari, altul în Ocnița. Nu știu în ce stadiu se mai găsesc, proprietarul acestora s-a tot schimbat, ultimul dintre ei, de curând „joacă la Dinamo” pentru afaceri veroase. Amenajările la acestea lăsau de dorit.

@ mariana. olaru,

Mulțumesc pentru aprecieri, mă bucur că ”descrierea vieții de ocnaș” pe care am realizat-o face ”prozeliți”...

chiar mi-a plăcut aici și cu siguranță că-mi voi face un obicei de a merge cel puțin odată pe săptămână la Ocnele Mari cu cei mici. Sărut mâna!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
soein.s
[30.07.12 11:41:50]
»

superb articolul!

webmaster
[27.07.13 00:58:53]
»

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Salina Ocnele Mari" (nou-creată, între timp, pe sait)

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
7 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
CATAAS, Floria, mariana.olaru, MCM, neimportant, soein.s, TEOANCA
Alte impresii din această RUBRICĂSalina Ocnele Mari:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.069105863571167 sec
    ecranul dvs: 1 x 1