+ 5

TIPĂREȘTE

La Moneasa, în Arad, am mai fost o singură dată, acum 5 ani, în mai 2018 ca să aniversăm 50 de ani.

În mai 2023, din nou la Moneasa, după un drum lung și exasperant și urmând aproximativ același program: coborât în parcare la bazar, chițăit prin jur, staționat pe terasă la restaurant Tanamera, dat ocol la Lacul Liniștit, căutat înghețată și legume la magazinul din sat – mai precis din stațiune pentru că satul este mult mai mare decât stațiunea, mers în tabăra școlară, găsit colegi la băută și tras un chef strașnic cu multe chiote.

Deci localitatea Moneasa e lungă, de-a lungul Văii Moneasa, pe cursul apei curgătoare Moneasa care e un pârâu mai măricel și învolburat ocazional căci așa l-am găsit noi c-a tras o ploaie înainte să ajungem. Dacă nu plouă, e mai limpede.

Avem și o piatră albă dreptunghi pe care scrie că intrăm în Stațiunea Moneasa și tot acolo se află și Campingul Moneasa cu căsuțe destul de mari și curate, cu prețuri rezonabile. Pare atractiv acest camping și foarte potrivit pentru petrecut câteva zile în natură.

Peste drum de camping este ștrandul Moneasa.

Mai sus de camping este și parcarea cu bazar unde cumpărăm una – alta, suveniruri și diverse foloase. Imediat lângă parcare este acest restaurant Tanamera care, de fapt, este și pensiune, are și camere de închiriat cu 200 de lei dubla fără mic dejun sau 240 dubla cu mic dejun dar nu au pachete cu 3 mese incluse, la ei se servește a la carte. Am fost informați pentru că a venit cineva să întrebe de ofertă fix când eram noi la masă, și singurii de pe terasă. Oferta lor e limitată și nici mușterii nu prea au. Noi am luat ciorbă de burtă, ciorbă de legume și mici cu cartofi prăjiți și afară de asta nu prea aveai ce comanda, doar ceva salate sau pizza de care am luat acum 5 ani și ne-am luat țeapă că era mai mult pâine pufoaso – crocantă cu ceva uns deasupra. Atunci am luat și bere că eram un pachet de nervi că am pierdut un bagaj (mic) și era stresul mai mare. De data asta am ajuns la bere abia în tabăra școlară care are sală de conferințe unde am făcut un mare chef.

După Tanamera am dat ocol la Lacul Liniștit, am admirat plutitoarele colorate din plastic de pe lac și am studiat afișele. O oră de plutit pe apă face 25 de lei dar nu vrea nimeni. Lacul e mic și e foarte liniștit. Atracția lacului este, însă – pentru mine – restaurantul de pe ponton care este mai select decât Tanamera care pare crâșmă de cartier, fără pretenții.

Deci tradiția se stabilește astfel: la Tanamera mergem la venire când suntem fierți de pe drum și la Lacul Liniștit mergem în seara dinaintea plecării, la petrecerea de închidere a evenimentului. La Lacul Liniștit mergem la papanași și ce ni se mai năzare pe moment.

La Moneasa e maxim frumos de petrecut timpul în natură: copaci, păsări, iarbă și flori e combinația perfectă pentru vacanță (sau eveniment).

Sunt multe activități de făcut.

În aval de parcarea din Moneasa, găsim Peștera Grota Ursului, clasică. Este aproximativ peste șosea de camping. Este amenajată turistic, vizitabilă iar intrarea pentru un adult costă 20 lei.

Mai există via ferrata lângă Moneasa, la Cetatea Dezna.

În amonte de tabăra școlară se cam termină casele localnicilor și încep pensiunile, care mai de care mai atractivă, cu curte largă, grătar, amenajări și câte și mai câte. Am remarcat pensiunea Dende, cu ciubăr în față și multe altele. Cred că este ultima pensiune pe dreapta.

În continuare, asfaltul se termină, urmează drum forestier și mai multe trasee turistice. Unul este punct roșu și duce spre lapiezuri, în punctul de belvedere amenajat unde s-a construit o platformă din lemn de unde avem o vedere panoramică spectaculoasă asupra stațiunii. Se vede clar șoseaua, hotelul Codru-Moma și celelalte clădiri.

Pe această platformă s-au montat panouri explicative și descriptive ale zonei.

Am făcut o excursie cu trenulețul de la cazarea noastră până la baza versantului unde este montată această platformă și de acolo am urcat o pantă ca să ajungem la lapiezuri și la platformă.

Lapiezurile sunt indicator carstic iar Valea Moneasa este (aproximativ) un șvaițer. Un panou ne explică despre carstul din Moneasa și caracteristicile sale:

„Carstologia este știința care se ocupă de studiul reliefului care se formează prin dizolvarea rocilor solubile. Observarea și studierea acestor fenomene a început într-o regiune calcaroasă din Slovenia: Platoul Karst.

Calcarul, principala rocă carstificabilă, aparține marii familii a rocilor sedimentare. Apa, ajunsă pe suprafața acestor roci, prin procese de coroziune și eroziune, începe modelarea acestora, totalitatea formelor de relief întâlnite fiind numite elemente carstice. În funcție de localizarea acestora, fenomenele carstice se împart în două categorii disctincte: exocarstul (lapiezuri, doline, uvale, polii, văi carstice, chei, pereți verticali, ponoare, izbucuri, etc.) la suprafață și endocarstul (peșteri și avene) în subteran.

Pătrunsă în interiorul rocilor, apa care străbate fisuri, diaclaze, falii, fețe de strat, își continuă procesul de disoluție generând conducte carstice (peșterile). Procesul de umplere al acestora, include speleotemele, forme de incaziune (prăbușiri), depozite detritice (sedimente), depozite organice (ex. : vegetație, faună fosilă, guano) și antropice (ex. : vestigii arheologice).

Lapiezurile sunt forme incipiente de carstificare, evoluând sub cele mai diverse aspecte ca adâncituri pe suprafața rocii. Ele se formează pe suprafețele libere ale rocilor sau pe suprafețe acoperite cu o pătură de sol. Cele mai frecvente forme sunt: canelurile, rigolele, lapiezuri scobite, camenițele, lapiezurile cavernoase, ancroșele de subsăpare, lapiezurile ascuțite și câmpul de lapiezuri.

Lapiezurile scobite și cavernoase sunt caracterizate de o rețea de șanțuri și cavități cu muchii rotunjite ce se formează în zone cu drenaj lent, sub o pătură groasă de sol.

Morfologia zonelor carstice din bazinul Văii Moneasa, masivul Codru-Moma, este condiționată, în general, de contactul dintre calcarele și dolomitele triasice cu alte roci.

Peșterile din arealul Văii Moneasa au fost cunoscute și folosite ca adăpost ocazional din cele mai vechi timpuri, dovadă fiind fragmentele de silex și ceramică din paleolitic până în perioada medievală. Interesul pentru acestea, din punct de vedere turistic și al unor studii, crește abia la începutul secolului XX, prin activitatea lui Czaran Gyula, peștera Liliecilor fiind consemnată în lucrările consemnate de K. Papp în 1904 apoi în cercetări intreprinse de M. Roska în 1925 și V. Boroneanț în 1965.

Odată cu apariția speologiei explorative în România, la nivelul județului Arad au apărut o serie de grupări care, prin activitatea derulată, au contribuit la cercetarea și studierea carstului din Moneasa. (...)”

Moneasa este un loc primitor, cu oameni ospitalieri, cu ofertă turistică ce merită considerată. Cu toate astea, nu știu dacă mai apuc să vin înainte de petrecerea de 60 de ani.

Super, hiper, mereu mi-a fost bine la Moneasa,

Am avut atâtea de n-am putut duce,

---

VIZUALIZĂRI: 2248 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI