Șinca Veche - la mănăstirea rupestră

TIPĂREȘTE

La 50 km de Brașov și 23 km de Făgăraș, în localitatea Șinca Veche - locul de origine a lui Gheorghe Șincai, istoric, filolog și preot greco-catolic român, reprezentant de seamă al Școlii Ardelene, dar și a lui Nicolae Vulcan, preot greco-catolic, tatăl lui Iosif Vulcan, părintele teatrului românesc din Ardeal, am poposit și noi pentru câteva ore. Intenția era să vizităm Mănăstirea rupestră Șinca Veche aflată - conform indicatorului - la 3 km de sat.

Autocarul ne-a lăsat în centrul satului, lângă Monumentul Eroilor din Șinca, Biserica Greco-Catolică și Școala Gimnazială "Gheorghe Șincai". În fața școlii am remarcat bustul marelui cărturar și ilustru reprezentant al Școlii Ardelene - Gheorghe Șincai, lucrare realizată în bronz, în 2015, de sculptorul Vlad Prună. Tot în fața școlii, ridicat în anul 2021, se află bustul lui Iosif Vulcan a cărui familie se trăgea din Șinca Veche. Lucrarea aparține sculptorului Eduard Dulinszky.

Despre Mănăstirea rupestră Șinca Veche

În zona Făgărașului, mănăstirile au apărut în apropierea satelor ca mici așezări sihăstrești, cu o bisericuță și câteva chilii. O astfel de sihăstrie a fost întemeiată și lângă satul Șinca Veche, pe versantul de apus al dealului Pleșu, unde pustnicii au săpat în pereții nisipoși ai unei peșteri două biserici, fiecare cu câte o încăpere anexă.

Primele atestări documentare privind existența acestei așezări sihăstrești datează din sec. XVIII. În 1761 așezămintele monahale din Țara Făgărașului au fost dărâmate de tunurile generalului Buccow însă bisericile rupestre de la Șinca Veche au scăpat de distrugere. În 1789, pastorul reformat din Făgăraș menționa într-o scrisoare că Mănăstirea de la Șinca Veche "a rămas și după vremea generalului Buccow" și că "Mănăstirea este tăiată în întregime în piatră de carieră și deci nu are acoperiș. Este săpată cu pricepere, cu o muncă uriașă, demnă de mirare. Ferestrele sunt tăiate lateral, atât de înguste încât călugării când slujesc se plimbă cu cărțile după razele soarelui".

În timp, datorită vechimii, dar și datorită vitregiei evenimentelor istorice, bisericile rupestre s-au degradat, au fost abandonate și chiar profanate.

În anul 2005 lăcașul de la Șinca Veche a fost readus la lumină din inițiativa doamnei Maria Bâgiu, fost medic la Brașov, cea care a pus bazele Fundației Ortodox-Culturale "Maica Sfântă - Bucuria Neașteptată". Au urmat cercetări de specialitate, Primăria a concesionat terenul, Consiliul Județean Brașov a refăcut drumul din sat până la biserica rupestră, s-a întocmit un studiu de specialitate și s-a construit un acoperământ de protecție împotriva intemperiilor.

Studiind funcționalitatea și structura încăperilor care au alcătuit mănăstirea săpată în piatră de la Șinca Veche, arheologii Florea Costea și Radu Ștefănescu au alcătuit un plan al celor două biserici, plan care este reprodus pe panourile informative din incintă, precum și pe toate materialele informative privind așezământul rupestru.

Controversele generate de dificultățile datării exacte a lăcașului, de stabilirea originilor sale, de descifrarea însemnelor de pe pereți, precum și de arhitectura sa, lasă loc în continuare de discuții. În privința datării, cel mai mult se vehiculează anul 1742, moment în care bisericile ortodoxe din Ardeal au fost interzise, lăcașul subteran din dealul Pleșu devenind loc de refugiu și de rugăciune pentru călugării ardeleni forțați de Maria Tereza să treacă la catolicism. Cu toate acestea, datorită similitudinilor constructive cu alte biserici mai vechi, se presupune că așezământul de la Șinca Veche ar data din sec. XIV-XV.

După abandonarea lor, bisericile rupestre au fost profanate, pe pereții lor apărând însemne străine creștinismului ceea ce a făcut să se creadă că aici ar fi locul unor experiențe esoterice, de tip oriental, înțelese doar de câtre cei inițiați, un templu al ursitelor, vechi de câteva mii de ani, în care puteri supranaturale îl ajută pe individ să-și regăsească sinele.

Mănăstirea rupestră de la Șinca Veche, monument istoric și cultural de importanță națională, învăluită de mister și de legende, încă îi mai cheamă pe cei care cred în fenomene paranormale, viziuni și premoniții. Există și dintre aceia care cred că aici, la Şinca Veche, ar fi existat un templu precreştin, dacic, închinat zeului Zamolxis.

Dar, să lăsăm închipuirile și să revenim la vizita noastră la Mănăstirea rupestră Șinca Veche.

Vizita noastră la Mănăstirea rupestră Șinca Veche

Din sat și până la Mănăstirea rupestră Șinca Veche ne-am deplasat pietonal remarcând că drumul este cu mult mai scurt decât cei 3 km înscriși pe indicator. La un moment dat, un alt indicator ne conduce la stânga, spre poarta de intrare în incinta obiectivului căutat. O cruce mare, albă, așezată într-un loc superb, la margine de pădure, ne semnalează faptul că am ajuns la destinație. O alee pietruită, în urcuș, trecând pe lângă o troiță și pe lângă Izvorul "Buna Vestire", conduce la intrarea în vechiul așezământ rupestu, monument istoric și de cultură de interes național. Acesta este protejat cu lemn, este acoperit cu o prelată și are la intrare - în afara programului de vizită (Luni - Sâmbătă între orele 9.00-18.00, Duminica și în zilele de sărbătoare între orele 11.30-18.00) și o avertizare privind intrarea pe răspundere proprie dat fiind faptul că se pot desprinde și pot cădea bucăți de stâncă. Intrarea este liberă.

Nu știu dacă sosirea grupului nostru a fost anunțată anterior, dar pot spune că acolo, la intrarea în vechiul lăcaș rupestru, ne-a așteptat doamna Mihaela, ghidul local din partea mănăstirii. După o expunere introductivă, ea ne-a condus prin toate încăperile explicându-ne și arătându-ne toate detaliile.

Întins pe toată lungimea grotei, un hol lung de 13 m, considerat a fi pronaosul celor două biserici, conduce la turla săpată în piatră, identificată a fi fost Turnul clopotniță. Are înălțimea de 10,5 m și se termină cu o deschizătură pentru lumină, cu diametrul inițial de 30 cm. Partea superioară a luminatorului (ca și o parte din laterale) este acum prăbușită.

În peretele vestic al pronaosului ni s-au semnalat două nișe, presupusele locuri ale unor importante icoane care - din pricina particularităților de construcție a lăcașului de piatră - nu au putut fi plasate la locurile obișnuite: Pantocratorul, icoana Mântuitorului cu cartea deschisă, pictată de obicei în vârful turlei și Maica Domnului Oranta, icoana care o reprezintă pe Fecioara Maria cu braţele deschise, având pe piept un nimb în care este Pruncul Iisus.

În partea dreaptă a pronaosului se află cele două biserici. Ele nu au funcționat simultan, cea de-a doua apărând ulterior, prin lărgirea peșterii. Urme de ciocan se mai văd și în prezent. La ambele se identifică împărțirea în naos, altar cu iconostas, precum și cu absida proscomidiarului în partea de nord. La ambele lipsește diaconiconul, cea de-a doua absidă cu rol de veșmântar.

Importante pentru viețuirea monahală în peștera de la Șinca Veche sunt și cele două anexe situate în partea stângă a coridorului-pronaos. Anexa primei biserici a servit - se pare - drept trapeză și loc în care se prepara hrana. S-a păstrat vatra și o parte din cuptor. Urmele unor firide ne îndreptățesc să credem că acestea erau policioare pe care se păstrau vase și ustensile necesare în bucătărie. Anexa celei de-a doua biserici, parțial cu tavanul prăbușit, a sevit ca locuință și loc de priveghere. Și aici observăm rămășițele unei vetre cu horn, precum și un pat de piatră, lung cât tot peretele și lat de numai 60-70 cm.

Peste tot, în cele două biserici și în anexele lor, tavanul - în pericol de prăbușire - este susținut de stâlpi de lemn.

Trebuie știut că, mai sus de bisericile săpate în piatră, pe care tocmai le-am vizitat, se află Schitul "Sf. Nectarie". Schitul are hramul "Nașterea Maicii Domnului", dar a fost numit astfel pentru că adăpostește o părticică din moaștele Sf. Nectarie de la Eghina, tămăduitor și făcător de minuni, alături de un mic fragment din lemnul Sfintei Cruci și de alte sfinte moaște. Sfințit în decembrie 2006, schitul a adăpostit la început o obște de călugări. În prezent, aici viețuiește o obște de maici.

Pentru a ajunge acolo, mai ai de urcat câteva trepte de piatră, fapt care pe unii dintre colegii noștri de grup, seniori, i-a descurajat. Noul complex monahal include - pe lângă Paraclisul "Sf. Nectarie" - chilii, stăreție, trapeză și tot ceea ce este necesar viețuirii mănăstirești.

Lângă aleea pietruită, mărginită de un frumos gărduleț împletit din nuiele, se află pangarul ingenios construit sub pământ. De aici, pe lângă alte mărunțișuri, am cumpărat broșura "Mănăstirea Șinca Veche" și Calendarul Creștin Ortodox 2023 editat de Mitropolia Ardealului - un obișnuit calendar de birou având la fiecare lună, pe verso, sărbătorile religioase.

În încheiere, nu pot să spun decât că bisericile rupestre din complexul monahal de la Șinca Veche, înscrise în lista celor mai vechi monumente feudale românești, merită câteva ore din vacanțele noastre atunci când suntem în trecere prin apropiere. Fiind cu mașina, putând ajunge chiar până în poarta așezământului rupestru, cred că nu veți regreta dacă veți face o vizită acolo.

---

VIZUALIZĂRI: 1519 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI