Moara cu noroc

TIPĂREȘTE

Moara cu noroc din Arad este în cartierul Bou Roșu, pe strada Mucius nu știu cum. Nu știu cine este omul ăsta care a dat numele străzii dar o să mă uit.

Am ajuns la cazare pe la ora 2:00 dimi după un drum de 12 ore. Aveam nevoie de odihnă. Am călătorit sute de kilometri și plaiurile erau altele, altfel decât le știam noi. Eram prima oară la Arad și mi-a căzut fața când am văzut scară rulantă pe peron, lift super – elegant, clădirea gării albă (părea nou – nouță, mai ales la interior) cu tot felul de ecrane cu reclame despre Arad și automat de consultat digital mersul trenurilor ???????? n-am știut să-l folosesc. Cre' că nici nu era funcțional ????, o fi fost defect sau ceva... Oricum, era plăcut acolo, în lumea aia a viitorului, în speranța că așa arată viitorul.

Am luat un taxi ce ne-a dus pe bulevarde luminate, pe sub copaci, pe lângă catedrale și făceam ochii roată că totul părea supra realist, fantezist, avangardist, oricum – neobișnuit. Eram epuizată după mai multe evenimente și cerusem terapie de la distanță de la niște colegi. Presupun că ăsta a fost rezultatul că așa imagini eu nu mai văzusem în viața mea.

La Moara cu Noroc am ajuns cu bine. Greu a apărut cineva la recepție care era un geam deschis la o ușă, în hol. Ne-a dat cheia și ne-a lăsat în legea noastră.

Blocul e pătrat, simplist. Un hol lung împarte camerele care, minimalist, au tot ce trebuie, inclusiv TV și baie și sunt curate. Locul e destul de elegant fără să fie pretențios. Oferă doar cazare.

Am eliberat camera pe la 12:00 la prânz dar de pe la ora 9:00 făcusem deja două excursii prin oraș: una la un târg să cumpăr ceva electronice. Aveam probleme cu telefonul, era la cazare la încărcat și-mi era ciudă că lângă talcioc era o piață – parc, ceva cu pompieri și statui și n-aveam cu ce să le fac poze. Am văzut apoi că se numește Parcul Reconcilierii iar piața se numește Avram Iancu.

A doua excursie a fost (și) la o patiserie cu scaune înalte de restaurant. Avea două mese în sală și am mâncat niște pizza ciudate, nemaivăzute. Restul plăcintelor, cumpărate calde, s-au răcit și le-am aruncat. Așa se întâmplă mereu în călătorii. Până o să mă învăț minte să nu mai cumpăr.

Mi-a fost ciudă, apoi, când am văzut ce aproape este cetatea Aradului și eu n-am știut și n-am fost că aveam alte priorități. În definitiv, orașul Arad nici nu este prea mare.

Și, în final, Muciuc Scaevola e un personaj legendar al Romei antice pe care, de fapt, îl chema Gaius și care a vrut să-l omoare pe regele etrusc pentru că asediase Roma.

Toată excursia aia la Arad părea, pe ansamblu, impresionistă și abstractă, cazarea, însă, a fost bună, aproximativ suficientă și cam ce aveam nevoie.

Urbea e veche și nouă, cu catedrale vizibile, masive, în drum doar că a fost prea pe repede - nainte totul.

Și distracția tot pe viteză a fost. Ne-am plimbat un pic, am mâncat ceva, am căutat foloase ba chiar am făcut și ceva shoping.

---

VIZUALIZĂRI: 342 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI