Muzeul Satului Vâlcean

TIPĂREȘTE

Unul dintre obiectivele pe care le aveam în vedere în periplul nostru vâlcean a fost Muzeul Satului, obiectiv prin apropierea căruia trecuserăm de nenumărate ori, dar niciodată cu timp suficient la dispoziție.

La ieșirea din Râmnicu Vâlcea, spre Sibiu, în prima localitate - Bujoreni - strada Valea Bujorencii care se desprinde spre stânga din drumul național, trece pe lângă poarta Muzeului Satului Vâlcean. Alături de intrare se află o parcare special amenajată pentru vizitatorii muzeului.

Pe panoul de lângă poartă sunt afișate câteva informații esențiale: o scurtă prezentare (în română și engleză), schema muzeului, programul de vizitare, taxele de acces, precum și diferite alte anunțuri. Conform informațiilor înscrise pe acest panou, Muzeul Satului Vâlcean poate fi vizitat în fiecare zi. Mai exact Luni între orele 10.00-16.00 și Marți - Duminică între orele 10.00-18.00. Trebuie reținut însă că pe site-ul muzeului programul de vizitare este Luni - Duminică, vara 10.00-18.00, iarna 09.00-17.00, iar site-ul Muzeului Județean "Aurelian Sacerdoțeanu" - Vâlcea, cel care are în subordine și muzeul de la Bujoreni, afișează pentru Muzeul Satului Vâlcean următorul program de vizitare: vara zilnic 10.00-18.00, luni închis, iarna 09.00-17.00, luni închis.

Așadar, dacă intenționați să vizitați Muzeul Satului Vâlcean, este de recomandat o prealabilă informare telefonică.

Taxa de acces (înscrisă pe panoul informativ de la Muzeul Satului Vâlcean) este: adulți (individual) - 6 lei/persoană, elevi și studenți (grup de minim 10 persoane) - 5 lei/persoană, pensionari - 4 lei/persoană. Taxa de fotografiere - 100 lei/oră fără a se specifica dacă se au în vedere profesioniștii sau și amatorii. Noi am întrebat dacă putem fotografia și ni s-a permis fără a ni se pretinde vreo taxă.

Există și o taxă de ghidaj (10 lei), dar cred că la acest serviciu se poate renunța cu ușurință dat fiind că la fiecare exponat sunt afișate câteva succinte informații. Din păcate toate casele din Muzeul Satului Vâlcean sunt ferecate cu lacăte, deci nu se poate vizita și interiorul. Cel puțin așa era atunci când am fost noi acolo.

Într-o zi frumoasă, așa cum era cea în care am făcut noi vizita, plimbarea în mijlocul naturii, în liniște, printre casele străvechi, a fost o adevărată încântare.

Muzeul Satului Vâlcean a fost înființat în 1969. Amenajarea celor 8 ha de teren, reconstituirea celor aproape 80 de construcții arhitecturale având aprox. 12000 de piese muzeistice, a durat până în 1974 când muzeul a fost deschis publicului. La reconstituire s-a avut în vedere crearea imaginii unei așezări rurale tradiționale, cu toate instituțiile sale social-culturale.

Ghidul ne-a ieșit în întâmpinare și ne-a condus la Școala Primară - de fapt primul obiectiv al muzeului. Întinsă pe toată fațada, prispa școlii rurale este susținută de stâlpi de lemn sculptați. Interiorul este compartimentat în două săli de clasă, hol și cancelarie. Școala din Cacova, Stoienești, datează de la începutul sec. XX și a fost adusă și reconstituită la Muzeul Satului Vâlcean în 1976-1977.

Am achitat taxa de vizitare în cancelarie, apoi am aruncat câte o privire în cele două încăperi amplasate de o parte și de alta. Prima reconstituie o sală de clasă cu bănci de tip vechi, cu catedră și cu o mică "tablă neagră umblătoare", alcătuită din două piese care culisează, iar cea de-a doua găzduiește o expoziție de icoane pe sticlă și miniaturi. După un scurt dialog cu ghidul, prilej cu care ni s-a recomandat și traseul de vizitare, am pornit pe ulițele satului.

Scrânciobul adus din satul Stoienești, datând și el de la începutul secolului trecut - cândva mare atracție pentru lumea satului la sărbători, astăzi o surpriză pentru vizitatorii muzeului - are în partea stângă Hanul lui Bogdan, o construcție masivă, cu etaj, înălțată în 1889 în satul Mălaia. La han era mare agitație. Se aranja, se rearanja ceva, așa încât nu i-am deranjat pe lucrători. Am observat totuși crama de la parter, depozitul de alimente, camera cârciumarului și intrarea în beci. O scară exterioară, din lemn conduce la prispa de la etaj și la camerele de dormit. Nu lipsește adăpostul pentru căruțe. Există acolo chiar și un dric. Sub un acoperiș de șindrilă poate fi văzut și un cuptor.

Una dintre cele mai atractive construcții de la Muzeul Satului Vâlcean este Cula Bujorenilor. Cula din Bujoreni a fost ctitorită de Preda Bujoreanu în perioada 1806-1812. Construită din piatră și cărămidă, cu exterior netencuit, cula - loc de refugiu și apărare în caz de invazii - are două niveluri. Inițial a fost contruită pe trei niveluri, dar ultimul a fost demolat la sfârșitul sec. XIX. Nu știu cum arată în interior, ușa la care se accede pe scara exterioară, din lemn, fiind încuiată. La fel ca și construcția pătratică a culei, scara adăugată ulterior este acoperită cu șindrilă.

Cula Bujorenilor constituie nucleul Muzeului Satului Vâlcean. Începând din a doua jumătate a sec. XX, în jurul ei au fost aduse mai multe gospodării țărănești, din diferite zone etnografice vâlcene, constituindu-se astfel muzeul.

Viaţa spirituală este bine reprezentată la Muzeul Satului Vâlcean. Biserica de lemn din Mângureni, comuna Nicolae Bălcescu, amplasată într-o zonă înaltă a satului-muzeu, a fost ctitorită în 1785. Biserica acoperită cu șindrilă, are turlă cu clopotniță, pereți din bârne masive de stejar și este compartimentată - conform informațiilor de la intrare - în prispă, pronaos, naos și altar poligonal. O interesantă scară cioplită în lemn, necesară pentru accesul în clopotniță, poate fi văzută pe prispă.

Biserica de lemn din Mrenești - comuna Crețeni, datând din 1771 și transferată la Muzeul Satului Vâlcean în 2003, se află în apropierea celei de-a doua intrări în incinta muzeului. Aspectul ei este acela al unei case țărănești, are prispă și un acoperiș înalt din șindrilă deasupra căruia sunt două cruci de lemn.

Biserica de lemn din Anghelești-Cărpiniș a fost adusă la Muzeul Satului Vâlcean în toamna anului 2009. Din fostul sat Anghelești (azi înglobat în localitatea Pietrari - Vâlcea) unde fusese transferată din cătunul Cărpiniș, biserica datată 1655 are o pisanie păstrată integral. Construită din grinzi masive de stejar îmbinate în coadă de rândunică și fixate cu cuie de lemn, biserica de lemn din Anghelești-Cărpiniș are un pronaos poligonal mai larg decât restul construcției. Nu are pridvor și nici turn clopotniță. Nu am văzut în interior nici această biserică, dar am aflat că are o pictură murală relativ bine păstrată.

Plimbarea pe ulițele satului-muzeu ne va scoate în cale mai multe troițe de drum, fântâni și cruci de hotar, din piatră, unele foarte vechi, precum și un conac de vie, stupine, foișoare de pază și chiar și o stână.

Dacă sunteți pasionați de meșteșuguri, Muzeul Satului Vâlcean vă prezintă - transferate și reconstituite - mai multe ateliere meșteșugărești: olărit, dulgherie-tâmplărie, fierărie, țesătorie, prelucrare a părului de capră. Mai puteți vedea și diverse instalații tehnice: mori de mână sau de apă, cazane pentru țuică, cuptor pentru uscat prune, teascuri, varnițe, toate cu succinte informații afișate alăturat.

Personal, cel mai mult am admirat - în afara modestelor bisericuțe din lemn - gospodăriile țărănești de odinioară. Sunt 42 de case și peste 12000 de piese muzeistice ilustrând gospodăria țărănească vâlceană. Bineînțeles, nu am reușit să văd totul și nici nu am reținut toate detaliile. Fotografiile pe care le-am făcut (inclusiv cu panourile informative ale fiecărei case), mă vor ajuta cu detalii în cele ce urmează. Foarte frumoase sunt casele cu foișor din zona Horezu, gospodăriile specializate în viticultură aduse din zona Drăgășani, în pomicultură sau creșterea animalelor. Toate au în jurul lor diverse acareturi (șoproane, fânare, cotețe pentru păsări, grajduri pentru animale, pătule, magazii pentru depozitarea produselor agroalimentare…)

Multe dintre aceste locuințe sunt împrejmuite cu garduri din scânduri sau din nuiele împletite. Porțile sunt mici sau mari, cu acoperiș și decoruri sculptate cu motive geometrice sau vegetale. Am văzut și o poartă la care stâlpii au terminații reprezentându-i pe toti membrii familiei: tatăl vârstnic, mama și fiica lor cu un copilaș. Și stâlpii prispelor sunt ornamentați cu diverse motive populare.

Am văzut și am fotografiat Casa Belciu Maria din Măldăreștii de Jos, datând din prima jumătate a sec. XIX, din lemn masiv de stejar, cu două încăperi și cu laviță în față. Interesantă este și portița din fața ușii. Casa Ciubotea Ilie din comuna Olanu, de la începutul sec. XX, este o construcție cu temelie joasă, de piatră, împrejmuită cu gard de nuiele și având capetele grinzilor decorate în arhicunoscutul motiv "cap de cal". Casa Neciu Elena din comuna Mihăești, datând din a doua jumătate a sec. XIX, este construită din lemn de stejar, are două încăperi pardosite cu lut și o prispă cât toată fațada. Casa Elvira Ceaușescu din Blidari, comuna Golești, construită la sfârșitul sec. XIX, din bârne masive de stejar cioplite și încheiate la capete, are temelie de piatră și două încăperi. Casa Gongea Ion din Stoenești, înălțată în cea de-a doua jumătate a sec. XIX, are foișor, două încăperi și beci.

Ar mai fi încă multe de spus despre casele țărănești din satul-muzeu. Pentru o impresie proprie, recomandat este a face o vizită acolo. Pentru noi a fost relaxant și foarte plăcut să admirăm exponatele din Muzeul Satului Vâlcean într-o plimbare de zi însorită. Pe aleile satului, vizitatori - ca și noi - am întâlnit doar două cupluri. Și ei tot pensionari. Din păcate, la Muzeul Satului Vâlcean, la fel ca și la multe alte muzee vizitate în ultimul timp, nu am văzut aglomerație de vizitatori.

---

VIZUALIZĂRI: 1203 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI