Monumentul Eroilor de pe Măgura Ocnei

TIPĂREȘTE

N-am reușit să vizităm Monumentul Eroilor de pe Măgura Ocnei în 2017, atunci când am fost la Slănic Moldova cu ocazia întâlnirii AFA. Știam că este unul dintre cele mai interesante monumente care împânzesc zona, aici purtându-se grele lupte în Primul Război Mondial, de aceea vizitarea monumentului a rămas pe lista noastră de opțiuni turistice.

De astă dată, venind la Slănic Moldova pentru odihnă și relaxare, cu un program de activități alcătuit după bunul nostru plac, vizita la Monumentul Eroilor de pe Măgura Ocnei a devenit o prioritate.

Ridicat în perioada 1925-1928 la altitudinea de 504 m (după alte surse 520 m), pe partea nord-estică a Muntelui Măgura, într-un punct important al zonei în care armata română a dus lupte de apărare a frontului de la Oituz, Monumentul Eroilor de la Măgura Ocnei comemorează - conform informațiilor de la muzeu - "jertfa celor peste 14.000 de eroi sortiți să lupte și să moară pentru salvarea patriei, ostașilor români căzuți în aprigele lupte de la Coșna și Cireșoaia din august-septembrie 1917".

De la Slănic Moldova spre Târgu Ocna, mai înainte de a ajunge în oraș, un drum îngust, în pantă, conduce spre stânga, la monument. Drumul este foarte bun, asfaltat recent, dar șerpuit, cu mai multe curbe în urcuș (vreo două în ac de păr) și destul de problematic la întâlnirea cu altă mașină. Partea bună este că are doar vreo 3 km. În fața monumentului este un spațiu ceva mai larg, deci mașinile - dacă nu sunt prea multe - au unde parca. De-a lungul acestui drum, din loc în loc, sunt bănci din lespezi de piatră, inscripționate cu numele unor localități în care oștirile române au purtat bătălii: Rovine, Podu Înalt, Plevna… Am aflat ulterior că nu doar pe drum, ci și pe cărările care duc spre monument sunt amplasate astfel de bănci încrustate cu nume de localități care păstrează memoria unor fapte de arme, precum și cu specialități militare ale celor care au participat la lupte: infanterie, artilerie, cavalerie, vânători de munte, grăniceri...

Pe frontispiciul monumentului, încadrat de steaguri, se poate citi următorul text: "Spuneți generațiilor viitoare că noi ne-am făcut datoria! "

Era o zi de marți când am ajuns noi acolo. În mod normal ar fi trebuit să găsim muzeul închis, programul de funcționare fiind vineri, sâmbătă și duminică. Am fost singurii vizitatori, custodele fiind acolo în așteptarea unor colaboratori. Am achitat taxa de vizitare (9 lei/persoană - adulți, 5 lei/persoană - pensionari, militari și eroi ai revoluției, 3 lei/persoană - copii, elevi și studenți cu mențiunea că din prețul biletelor 1 leu reprezintă taxa pentru promovarea turistică a localității). Este de menționat și faptul că vizitatorii individuali pot solicita, contra cost (10 lei), un ghidaj de specialitate. Nu ni s-a pretins această sumă, cu toate astea custodele ne-a povestit o mulțime de lucruri, inclusiv faptul că încă se mai cercetează, se descoperă și se aduc la muzeu obiecte vechi din fostele tranșee. Am primit și un pliant „Monumentul Eroilor Măgura - Târgu Ocna” care - împreună cu fotografiile pe care le-am făcut acolo - m-au ajutat în redactarea acestui articol. De asemenea, am primit și o hartă a orașului Târgu Ocna, mult folositoare la o vizită viitoare.

Dăltuită pe o placă de marmură, se poate citi următoarea pisanie: "Pentru vecinica amintire a sutelor de mii de eroi, căzuți pentru întregirea neamului românesc, precum și a tuturor luptătorilor în războiul din anii 1916-1919; asemenea pentru a rămânea pildă urmașilor, s-a început ridicarea acestui monument în anul 1925, sub glorioasa domnie a marelui rege Ferdinand I și a reginei Maria. S-a terminat în anul 1928 sub domnia MS regelui Mihai I și a înaltei Regențe compusă din ASR principele Nicolae, ÎPSS Patriarhul dr. Miron Cristea și domnul Gh. Buzdugan. Lucrările s-au executat de militari, iar fondurile s-au adunat prin subscripție publică de domnul Mihai Teodoru, inițiatorul și președinte al comitetului, cu concursul domnilor membri, înscriși în Cartea de aur, conservată în monument. "

Așa am aflat că la ridicarea acestui impunător monument - proiectat de arhitectul Constantin Ciogolea, fiu al orașului - au lucrat 40 militari (zidari, pietrari, cioplitori), coordonați de plutonierul genist Gheorghe Angheluță. Piatra exploatată de la 300 m distanță a fost cărată cu tărgile. Inaugurarea monumentului a fost făcută la 6 august 1928, în prezența autorităților militare și civile, precum și a populației din zonă.

Am mai aflat că la primul etaj inițial era un ceas care acționa la fiecare jumătate de oră un clopot aflat la etajul de mai sus, un ceasornicar întreținându-l periodic. La parter existau portretele regelui Ferdinand I și al reginei Maria, precum și al lui Carol al II-lea în uniformă de vânător de munte. Micul muzeu inaugurat atunci prezenta fotografii, memorii de război (printre care și acelea ale generalului Henri Berthelot) și cărți poștale scrise pe coji de mesteacăn, trimise de pe câmpul de luptă, acasă, de către militari.

Până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, edificiul a fost străjuit zi și noapte de ostașii din garnizoana orașului. La 26 august 1945, monumentul a fost devastat de trupele sovietice. Se spune că exponatele originale (inclusiv ceasul) au fost furate, că mormântul de la parter a fost profanat, osemintele celor cinci eroi necunoscuți fiind aruncate, ba chiar că militarii ruși și-ar fi încercat armele țintind zidurile monumentului.

Anul 1972 și inițiativa lui Nicolae Costin, fiu al unui militar care a luptat la Mărășești, au fost începutul lucrărilor de renovare care au durat șase luni. Muzeul Militar Național a ajutat cu câteva exponate - arme, o uniformă, fotografii, tablouri, căști germane și franțuzești, măști de gaze și cele două drapele originale după care s-au făcut copiile fidele expuse, astfel că reinaugurarea Monumentului Eroilor de pe Măgura Ocnei s-a putut face la 9 mai 1974. Tot cu ocazia renovării monumentului a fost modernizat și vechiul drum de căruțe folosit în Primul Război Mondial. Câțiva ani mai târziu (1977) a fost adusă și plasată lângă monument crucea ridicată pe dealul Coșna în memoria caporalului grenadier Constantin Mușat căzut eroic la 13 august 1917. Alături, pe un panou, se pot citi câteva din faptele de arme ale acestui erou.

Ce putem vedea?

Monumentul Eroilor de pe Măgura Ocnei, unic în țară din punct de vedere arhitectural, având forma unui obuz, are parter și două etaje la care se ajunge urcând o scară interioară spiralată, destul de anevoioasă, mai ales la urcarea către ultimul etaj. Soțul meu nu s-a hazardat să urce preferând să rămână la parter, la discuții cu custodele. A fost bine și așa, el reținând și câteva amănunte pe care mi le-a transmis ulterior.

La parter există o placă comemorativă depusă pe mormântul eroului necunoscut, descoperit în tranșeele încă vizibile de la Coșna, cu următorul text:

Deasupra mormântului eroului necunoscut străjuiesc două drapele de luptă - al Regimentului 15 Infanterie și al Regimentului 4 Artilerie, două dintre regimentele care au dus greul războiului pe frontul de la Oituz.

Mai pot fi văzute uniforme militare, fotografii (inclusiv cu chipul lui Elisei Ursac - ciobanul care a călăuzit trupele române spre vârful Cireșoaia, pe căi ascunse, până în spatele liniilor inamice), texte evocând crâmpeie din marea luptă pentru cucerirea Muntelui Măgura, etc...

La etajul 1 sunt alte însemne și mărturii documentare din Primul Război Mondial. Putem vedea o colecție de fotografii (în care descoperim chipurile generalilor Alexandru Averescu, Constantin Prezan și Eremia Grigorescu), armament și uniforme militare din acea vreme, planuri de luptă, medalii și decorații.

Mai putem vedea tablouri - Portretul mareșalului Alexandru Averescu (pictat de col. Popescu Drăgușeni), Asaltul Cireșoaiei (pictat de col. Nicolae Nica) și Post de prim ajutor regimentar la Schitul Măgura Ocnei (pictat de slt. Nicolae Petrovici).

Și aici, ca și în încăperea mai strâmtă de la etajul 2 sunt expuse elemente de muniție (obuze de tun folosite de vânătorii de munte, cartușe), scuturi ale trăgătorilor de elită folosite de armata germană și austro-ungară și încă multe alte obiecte, toate cu mici bilețele explicative alături. Timp și răbdare să ai să le poți citi pe toate!

Mai trebuie să spun că - de la ferestruicile ultimului etaj - monumentul oferă minunate priveliști panoramice cu munții, cu Valea Trotușului și cu orașul Târgu Ocna.

La coborâre, preocupată de dificultatea scării strâmte, circulare, am uitat să număr treptele așa cum fac deseori. Am reținut însă că înălțimea la care trebuie să urci este de 22 m.

Voi încheia cu cuvintele Prof. Alin Radu înscrise pe pliantul primit la monument: "Faptele eroilor noștri vor dăinui atât cât noi îi vom prețui și le vom duce renumele mai departe. "

---

VIZUALIZĂRI: 1388 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI