Popas Km 247 – nu e un restaurant, nici măcar o cârciumă: e o „necesitate”

TIPĂREȘTE

Vacanțele, serviciul sau problemele ne poartă pe drumurile României pe distanțe lungi și într-un timp, de cele mai multe ori, la fel de lung. Lipsa autostrăzilor și a drumurilor express se face simțită atunci când trebuie să traversăm țara dintr-un punct cardinal în altul, dar mai ales atunci când suntem nevoiți să traversăm munții Carpați. Aceste drumuri lungi ne obligă să căutăm locuri de popas și de savurat o mâncare caldă.

Zilele trecute purtam o discuție privind produse pur românești, autentice, consumate cu sute de ani în urmă în popor. Părerile sunt împărțite, unii susțin existența unei bucătării românești tradiționale, alții vorbesc doar de preluări din bucătăriile popoarelor cu care am avut contact. Exact mâncărurile la care ne gândim prima dată (sarmale, mămăligă, mici, cozonac etc.) sunt adoptate. Să ne gândim doar că porumbul, cartoful, roșiile, ardeiul, dovleacul și alte vegetale au fost aduse în Europa în urma așa-numitului „Schimb Columbian” din secolul al XV-lea și următoarele (debarcarea lui Cristofor Columb pe țărmul american). Până atunci cerealele (meiul, grâu, secară, ovăz) și produsele animale (vacile, oile și caprele, ulterior porcul) constituiau baza alimentară a populației, idei susținute de descoperiri arheologice. Totuși având o vechime de câteva sute de ani anumite rețete sunt considerate acum „produse tradiționale românești”.

Dar să revenim la subiectul articolului: voi prezenta pe scurt un loc de popas pe Valea Oltului unde fasolea cu ciolan reprezintă o „necesitate” (mai ales ciolanul). Ei bine, fasolea a sosit și ea de peste ocean, până în acel moment populația locală utilizând lintea. Revista „Natura” din 1910-1911 ne vorbește despre originea fasolei: De curând însă deschizându-se mormintele peruviene dela Chorrillos Aneon Rinconada lângă Lima, s-a găsit semințe de multe feluri printre care și boabe de fasole. Aceste morminte sunt mai vechi de cât descoperirea Americei și dovedesc astfel că și boabele de fasole erau de baștină din Peru.

Amplasare. Parcurgând DN 7 (E 81) care străbate frumoasa Vale a Oltului, după atâtea curbe, benzi unice pe sens, depășiri și tiruri ni se face foame. Vom opri la doar circa 2,5 km distanță de ieșirea din defileu spre Sibiu la Popas Km 247, cunoscut și sub numele de Popasul Boița sau Popas Lupescu. De cele mai multe ori parcarea (suficient de mare pe ambele sensuri de mers) este destul de plină, mulți tiriști fiind atrași de cunoscutul ciolan cu fasole.

Servicii. Clădirea restaurantului are două săli, din care una mai mare; pe timpul verii se deschide și o mică terasă exterioară. Comanda ne-a fost preluată cu rapiditate de fiecare dată, celebrul ciolan sosind de fiecare dată în câteva minute, fierbinte. Am oprit de mai multe ori la Popas Km 247 în ultimii ani, așa că de vreo două ori am combinat ciolanul nu doar cu fasole ci și cu cartofi prăjiți (se poate încerca și varianta cu varză călită). De fiecare dată ciolanul a fost delicios abia reușind să facem față porției fără a mai comanda alte feluri de mâncare. Prețul unei porții de ciolan cu fasole a fost de 22 lei; am mai plătit pâinea (1 leu) și o sticlă de suc carbo la 0,5 l (4 lei). Șoferii grăbiți se perindă cu rapiditate la mese, chelnerii servesc cât pot ei de repede, mai ales la orele prânzului.

Recomandări. Eu am fost mulțumit de serviciile rapide și de gustul/cantitatea ciolanului așa încât m-am gândit să vă recomand acest popas, mai ales că urmează minivacanțele de Paști și 1 Mai și poate foamea vă va da târcoale chiar pe Valea Oltului. Nu este un restaurant pentru cei pretențioși, ci un loc unde se mânâncă bine, rapid și la prețuri rezonabile. Atenție la traversarea drumului național, popasul fiind situat în preajma unor curbe care nu îți oferă vizibilitate mare.

Poftă bună și alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 41670 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI