Se mănâncă bine pe „Transalpina”

TIPĂREȘTE

Mini vacanța noastră de trei zile pe Transalpina – pe lângă cazarea convenabilă pe care am avut-o - a fost încununată cu mâncare foarte bună, în fiecare zi, la restaurantele de pe traseul drumurilor făcute în zonă.

În prima zi, după cazarea la pensiunea „Paradis” , despre care am scris aici https://amfostacolo.ro/impresii9.php?iid=111868&d=pensiunea-paradis--ranca#728891, am plecat pe munte, pe serpentinele întortocheate ale traseului, să mâncăm prânzul la

Stâna Ștefanu. Se află sus de tot, în zona cea mai înaltă a traseului făcut de noi, anume la cota 1737m, cam la 18 km de stațiunea Rânca. Locuri de parcare sunt destule, n-a fost o problemă cu parcarea. Stâna și-a l-a luat numele de la vărful și muntele cu același nume – „Ștefanu” . Despre ea știau prietenii noștri, care auziseră de la colegii de birou că acolo se mănâncă foarte bine. Am ales să luăm mâncare făcută la ceaun, numită „tocan” , (fără „ă” ) din carne de oaie, cu mămăligă și câte un bulz ciobănesc, copt pe plită. :p Am avut la discreție și căpățâni de usturoi, din care, bineînțeles că am luat, eu fiind mare amatoare de usturoi. Toți am fost încântați de mâncarea caldă și gustoasă, mai ales că mămăliguța era făcută din mălai măcinat mai grosier, cum se găsea prin anii ' 50 în gospodăriile țărănești din Oltenia. Am plătit pentru un bulz și două porții de „tocan” la ceaun 75 de lei. Nu am putut să mâncăm tot, și am primit casolete pentru luat acasă ce ne-a rămas. Mihai s-a plâns că avea prea mult seu „tocan” -ul. Păi, cum să nu aivă, dacă carnea era prăjită în seu!? :-??

Am mai fi putut alege și alte feluri de mâncare: pastramă de oaie la ceaun, mămăligă cu brânză și smântână, caș, jintiță – un amestec de zer și urdă. Tot de la stână am cumpărat, pentru acasă, o sticlă de sirop de cătină, la 500 ml, de la o vitrină improvizată într-o dubiță. Erau produse preparate din fructele și flora locală, (produse apicole, gemuri și dulcețuri) ambalate și etichetate corespunzător, cu numele producătorului și cu termenul de expirare scris pe etichete. Proprietarii stânei ne-au spus că pot fi găsiți și la târgurile din București, cu produse specifice proprii, atunci când se organizează acestea, mai ales în curtea Ministerului Agriculturii.

După ce-am plecat de la „Ștefanu” , am coborât și până la pensiunea „Obârșia Lotrului, pentru o mică hidratare. Am luat două beri, o limonadă și noi, fetele, o porție de clătite cu fructe de pădure, la două farfurii. Am plătit vreo 55 de lei cu cardul, iar tips-ul l-am dat fetei care ne-a servit.

În ziua a doua a micii noastre vacanțe am fost să ne plimbăm cu o hidrobicicletă pe lacul Oașa. Pentru plimbarea de ½ h am plătit, toți patru, doar 50 de lei. După pedalarea care ne-a creat poftă de mâncare, ne-am oprit, pentru masa de prânz, la

Cabana Oașa Aici s-au mâncat două ciorbe de burtă și una de perișoare, gustoase amândouă, și s-au băut două beri și o Cola. Pentru toată această consumație s-au plătit 126 lei. Pentru masa de seară ne-am oprit la restaurantul

Popasul Regelui Acesta este un restaurant mai elegant, aflat lângă hotelul cu același nume. Are și sală interioară, dar și o terasă generoasă, mobilată cu mese și scaune din lemn, făcute în stil rustic. Se află la altitudinea de 815 m, lângă lacul „TĂU-Bistra” , pe latura nordică a traseului Transalpina, coborând spre județul Sibiu.

Am ajuns cam pe la ora 17.30 și am parcat chiar pe drumul principal, locuri fiind destule. Era multă lume la terasa din afară, dar noi am preferat să intrăm în interior, mai la umbră.

Alegerile noastre, din meniu, au fost: o porție de Gordon bleu (Ferdinand), făcut cu cotlet de porc, cașcaval, șuncă, ciuperci, carfofi aurii, salată de crudități (roșii, castraveți) și trei porții de păstrăv cu mămăliguță și mujdei de usturoi. Prepararea acestora n-a durat mai mult de 30 de minute. Mâncarea a fost caldă și gustoasă :p, iar porțiile au fost generoase! (chiar și mujdeiul a fost pe gustul meu :p). Ca băuturi: Mihai a cerut, pentru început, o palincă. S-au mai adus, apoi: o limonadă - la 250 ml, o bere neagră „Lefe” - la 330 ml, una Beks și una Radler - ambele la sticlă de 500 ml, iar la final ni s-au adus, la cerere, două băuturi digestive „unicum” . Suma totală a consumației a fost de 322 lei, fără tipsul evidențiat pe bon. Am plătit cu cardul și bonusul l-am dat din mână.

Pentru ultima zi a minivacanței noastre, am ales să luăm micul dejun la „o aruncătură de băț” față de pensiunea la care am fost cazați, și anume la

Hanul Lupilor Cred că pe apropierea dintre cele două pensiuni se bazează cei de la „Paradis” , care nu mai fac mâncare, chiar dacă pe situl lor scrie că se pot mânca toate cele trei mese. Nu sunt mai mult de 50 de m distanță. Am optat, fiecare, pentru câte o omletă cu șuncă și cașcaval, iar cafeaua a fost espresso lung și scurt. Omleta a costat 28 lei și cafeaua 10 lei. Din păcate :(nu am făcut poze ca să vă arăt cum arătau porțiile, dar vă asigur că au fost gustoase și ne-am săturat cu ele! Am plătit – cu cardul - un total de 152, fără tips-ul cuvenit, pe care l-am dat separat.

După ce am vizitat cele două peșteri din zonă – „Peștera Muierii” și „Peștera Polovragi” , am oprit să mâncăm prânzul într-un loc ce ne-a ieșit în cale pe drumul de întoarcere spre casă, la

Pensiunea Cheile Oltețului Aceasta s-a întâmplat să fie aproape de peștera Polovragi, ultima vizitată de noi în ziua aceea, n-am ales-o special. Am parcat în fața pensiunii în jurul orei 15.00.

Privită din exterior, pensiunea arată foarte bine! Am întrebat dacă au și restaurant, ca să putem mânca câte ceva. Am fost invitați să le trecem pragul și să ne alegem locuri la masă, pe o terasă din lateralul pensiunii, sau într-un fel de separeu, alăturat terasei. Am optat pentru separeu, pentru că ne-a plăcut că era executat din lemn natur și pentru că aveam mai multă intimitate. Am urcat câteva trepte până la o masă de patru persoane și am consultat meniurile aduse imediat. Băieții au optat pentru câte o porție de tocană de oaie, cu brânză de capră, mămăliguță și legume gratinate, iar noi, fetele am ales: o ciorbiță de perișoare și o porție de tagliatelle cu ciuperci de pădure, cu ceapă, unt, vin alb și pătrunjel. Îmi pare rău că nu am făcut o poză acestei porții care arăta grozav și umplea farfuria! La final, „pour la bonne bouche” :p eu am mai cerut ca desert și o porție de „cheesecake” cu afine... Din păcate nu a fost ce m-am așteptat să fie, era cu puțină brânză și prea cremoasă, :(cred că avea mai multă smântână decât brânză! Nu am reușit s-o termin, doar am gustat-o, dar am cerut s-mi fie pusă la pachet. Până spre seară, când am vrut s-o mânânc, se „topise” , de aici am tras concluzia că era cu multă smântână!

Până să vină mâncarea comandată, din partea casei ni s-a oferit o palincă, mai slăbuță decât gusturile lui Mihai, adusă într-un mic recipient de sticlă, gen carafă. A durat cam 40 de minute pregătirea a tot ce am cerut. Porțiile au fost mai mult decât îndestulătoare și foarte gustoase! :p Ca băutură am cerut o carafă de limonadă îndulcită cu miere – cam 700 ml, o bere neagră mică, „Lefe” , la 330 ml - și o bere Beks, la sticlă de 500 ml. Pentru acestea toate am plătit suma de 304 lei, cu cardul. Și aici tips-ul l-am dat băiatului care ne-a servit.

Cred că am fost norocoși pentru că, peste tot pe unde am fost, am mâncat foarte bine! :) Un alt avantaj a fost că am avut o vreme foarte frumoasă, în toate cele trei zile.

---

VIZUALIZĂRI: 3770 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI