La “restaurantul fara nume” din Andreneasa, afli povestea “orasului fantoma”

TIPĂREȘTE

Localitatea Andreneasa (DN 15, E 578) e situata la aproximativ jumatatea distantei de 77 km dintre Reghin si Toplita). Ea este vestita printr-un bazin de apa mezotermala, cazematele nemtesti din cel de-al doilea Razboi mondial, aflate in apropierea stancilor Salardului, prin deschidera in cursul anului trecut a unui “restaurant fara nume” si despre povestile ce circula pe-acolo, despre un “oras fantoma” se se afla la captul unui afluent al Muresului, paraul Ilva, oras aflat in plina “Rezervatie ecologica a Calimanilor", la vreo 5-6 ore de mers prin padure.

Drumul spre "orasul parasit”, porneste de la prima carare spre stanga, dupa ce-ai parasit localitatea vecina, Lunca Bradului. Orasul din jurul exploatarii de sulf, ce s-a ridicat ca din cenuse in anul 1969, zamislit de importante directive de partid, si care a functionat aproape 3 decenii, si care a fost “pus pe picioare” de gandirea pragmatica a Elenei Ceausescu, (cea care a redefinit unele formule chimice universale prin vestitele-i expresii “CODOI” si “HASDOIOPT”), mai inspaimanta si astazai drumetii ce se ratacesc prin muntii Calimani…. sau... poate ca acestia se bucura, caci aici, gasesc un adapost temporar...

In acest ultim week-end de iulie canicular, in care in marile orase, devenite adevarate rotisoare, te topeai de caldura odata cu asfaltul, am evadat si eu spre necunsocut. Singura mea dorinta era sa gasesc o parcela de umbra pe care sa-mi asez patura si sa visez la plajele grecesti sau bulgaresti plin de confort si mangaiate de briza marii... sau chiar si la cele mai racoraose din Bretania si Normandia...

In final primesc un telefon de la amicul meu Messi, care ma invita la cabana lui de pe valea Muresului, de langa Stanceni…Nici ca se puea mai bine, mi-am zis... racoarea padurii, apa rece a Muresului, plus de toate astea mai aparuse prin zona si-un festival al datinilor populare la Rastolita, unde firmele cu bere rece din Ciuc erau nelipsite...

“Restaurantul fara nume”

Poposim la restaurantul ce are frageda varsta de numai 1 an, numit inca “nicicum”, asadar, calatorul ce va ajunge dinspre Tg. Mures, in satul Andreneasa, va observa pe partea stanga un panou pe care scrie simplu ”Restraurant”. Ne oprim aici, Messi il cunoste pe bucatarul sef, Lajos.

Lajos e vestit pentru faptul ca face cei mai buni mititei de pe intreaga vale a Muresului, si de la care aflam ca in “orasul pierdut " din Calimani nu e usor de ajuns, se poate totusi ajunge si de la Androneasa, si din Lunca Bradului (comuna vecina) si din Toplita (de langa dealul Alb) sau din Vatra Dornei (40 km), de unde s-a construit un drum pana acolo, prin anii 1974. Drumul din Toplita e insa cel “mai bun” si cel mai scurt, doar 26 km, dar se poate ajunge doar cu Jeep-ul si cu un sofer curajos, care sa nu aiba rau de inaltime

. Restaurantul "fara nume" (inca), are program zilnic, ”de la 10 dimineata si pana seara tarziu, cand pleaca ultimul client “…ne spune bucatarul sef.

Admiram localul, format in proportie de 70% din lemn lacuit, dotat cu o parcare mare de 50 de locuri, un bar modern, cu doua terase etajate interioare si doua exteriaore si cocotat la vreo 50 de metri deasupra soselei si a raului Mures, care curge lenes la vale. Lajos se plange ca azi n-au clienti, “a inceput festivalul de la Rastolita, toata lumea e-acolo”. Servim o cafea “scurta”, o votca Wiborova mare, si o Coca Cola rece, (15 lei) si promitem sa revenim deseara sa cinam…dar soseaua Reghin-Toplita e-atat de proasta incat ne schimbam planurile. Aruncam definitiv ancora la cabana si devenim bucatari. In scurt timp, apar si vecinii din celelalte cabane, ca sa mai afle ce mai e nou prin lume. Un lucru nu pot sa inteleg…soselele Tg. Mures-Cluj, Tg. Mures-Sibiu, Tg. Mures Brasov, sunt bune, dar nu prea ai ce vedea pe langa ele, (cu exceptia minunatei paduri de la Bogata), iar aceasta sosea Reghin-Toplita, invaluita in parfum de brad si sallbaticie, unde apa Muresului, padurile si stancile, te insotesc pana la destinatie, e, de un deceniu, in “reparatie”…

Dar sa revenim la “orasul fantoma”…

Baietii mei, care sunt cercetasi, atunci cand au urcat pe varful Pietrosul Calimanilor, cel mai inalt varf al acestui lant muntos (2100 m), au vazut acest oras misterios, nu e departe, exploatarea apare ca o pata mare si galbena pe fond verde, ca un galbenus de ou, taiat in doua. Exploatarea a functionat intre anii 1969-1997, tara avea nevoie de sulf si mai ales de acid sulfuric, cu care se umpleau acumulatoarele autovehiculelor ce faceau sa functioneze o mare parte din economia societatii romanesti. Dar specialistii in geologie afirma ca sulful de aici, inca nu s-a epuizat, zacamantul mai patrunde inca vreo cateva sute de metri in adancimea pamantului, exploatarea insa a devenit nerentabila.

Daca ai ajuns in orasul parasit, primul lucru care te copleseste, e linistea. Doar vantul suiera uneori sinistru printre geamurile sparte, iar vegetaţia a napadit totul, pana si clantele usilor, acoperisurile caselor sau cosurile de fum.

Linistea te apasa, te striveste, si-n final, te doboara, nu poti sa ramai prea mult pe-acolo, ti se face frica si pleci. Ti se pare ca, de dupa ferestrele schilodite de vreme sau printre ogeacurile de sticla sparta a exploatarii, te urmaresc inca ochi de paznici batrani, care n-au plecat de-acolo niciodata, sau, poate... vreun spirit malefic al muntelui, "e mereu cu ochii pe tine"... E poate blestemul celor care si-au pierdut locurile de munca.

Si mai e ceva.

Zona colcaie de vipere si ursi, care, uneori isi mai cauta adapost pe-aici, sau vin doar asa, din curiozitate ca sa caute un loc de hibernare dar intotdeuna stramba din nas si se-ntorc inapoi in padure. Parca si-ar spune... "Puah... betoane reci, ma ia cu friguri... lucruri facute de mantuiala... e mai bine in vagauna mea de vreascuri de anul trecut…"

Acolo, in creierul muntilorr, prin anii '77, era un oras in toata regula. Format din zeci de camine, hale de productie, cantine, o centrala telefonica, un club muncitoresc, o bioblioteca, biroruri, parcari si alte cladiri anexe. Astazi, totul e in paragina, totul e invadat de balarii si de tacere, singurii vizitatori ai orasului sunt animalele padurii sau unii turisti rartaciti...

In 2012, o firma de demolari va darama totul si va ecologiza zona, adica o va acoperi cu pamant si arbori.

Orasul “fantoma” va disparea definitiv, viata lui a fost scurta... In anii economiei de piata, exploatarea sulfului, in acel loc izolat, s-a dovedit a fi nerentabila, un esec.

E si periculos sa mergi pana acolo sus, singur. Nu e recomandat. In grup, e posibil sa ajungi in 6-8 ore, iar cu o masina de teren, ajungi intr-o ora si jumatate, dar greu gasesti soferul care sa se angreneze intr-o asemenea aventura. Asa ca ne vom bucura doar de imaginile de pe internet, realizate de cativa fotoamatori curajosi, precum Alexandru Vorochevici. Astazi, ursii (doar cativa din cei 2000 pe care-i mai avem prin Carpati), pandesc din umbra. Ca sa-i alungi, in timpul urcusului, trebuie sa faci mereu galagie sau sa mergi cu vantul venind din fata. Mai sunt si viperele. Trebuie sa ai gleznele bine legate sau ciubote din piele legate deasupra gleznelor, caci viperele ataca la glezne... Ai nevoie de un Jeep puternic si un sofer experimentat, caci drumul ingust, e in mare parte surpat si te vei afla la cativa centimetri de buza prapastiei.

Dar, in acest oras parasit, au fost si vremeuri mai bune, pe-aici, oamenii catigau bine, chiar si cate o jumatate de Dacie pe luna. Aveau o multime de sporuri…de toxicitate, de izolare, de noapte, de frig. (azi, nu mai avem nici unul, ”strangem cureaua si burta”), atunci, tara avea nevoie de sulf…Ceusescu a aterizat pe-acolo, in 1981, cu helicopterul, intr-o zi friguroasa de toamna... exploatarea era la aproape 2000 de metri inaltime... a dat ordin ca fiecare muncitor sa primesca cate o suba groasa, un litru de lapte si o ciorba fierbinte in plus. Ceausescu nu era un om rau, doar ca nu prea stia el ce se-ntampla prin landul sau "of choise", era mereu dezinformat.

In fiecare zi, in pauza de pranz, la ora 14 si ceva, se auzea o bubuitura puternica, artificierii dinamitau o parte din deal, iar in aer se ridica “o ciuperca galbena de praf de sulf ce se vedea pana-n Toplita sau Vatra Dornei. …aici in Calimani sulful pur, apare pana la suprafata Pamantului….

In anul 1997 insa, intr-o zi, s-a taiat curentul, incalzirea si apa… toti muncitorii exploatarii au devenit someri... iar acel deal de culoare "galben-pai" e considerat a fi o rana ecologica a rezervatiei din Calimani… in aer se mai simte miros de oua clocite, raul Neagra mai are gust de sulf… exista pericolul ca si apa minerala din zona sa-si schimbe compozitia si gustul, caci paraurile pline de sulf isi infiltereaza apa, odata cu ploaia, in adancuri. Doar pinii, care sunt specii pretentioase, nu sufera deloc, semn ca raul nu e chiar atat de mare. Acest fapt contrazice ideea poluarii zonei.

Eu? Mai degraba as fi transformat aceasta locatie intr-un punct de atractie turistica! Ce pacat ca Dna Udrea nu citeste AFA niciodata!… sau macar unul din consilierii ei… Vor fi fost destui amatori de prin lumea asta mare, care sa vina pe-aici, in excursii organizate, si sa viziteze “orasul fantoma” al Elenei Ceausescu. Ar fi iesit bani frumosi. Turistilor le plac povestile cu Ceausescu, sunt chiar fascinati de ele... Dar romanii din turism nu prea gandesc ca mine… dau cu piciorul la multe oportunitati... acum e prea tarziu… ca si-n cazul "Dracula land"… se vor pierde multi banii… aveam un obiectiv turistic, aveam si legenda lui… dar ele, vor zace in curand, ingropate sub doi metri de tarana…

In acest an, 2011, buldozere si alte masini “demolatoare”, vor intra ca niste “panzere” vitcorioase, in orasul parasit. Ministerul Mediului a investit peste 10 milioane de euro pentru a ecologiza aproximativ 150 de hectare din zona Calimanilor, in jurul exploatarii de sulf. Licitatia a castigat-o firma din Bucuresti, iar dupa ce 38 de cladiri vor fi “rase” de pe suprafata pamantului, in final, se vor planta 140.000 de puieti... daca Sulful s-a dus, macar o s-avem mai mult Oxigen...

Asadar, acest "Cernobâl" sau mai bine zis "Machu Pichu" romanesc, in 2012, va disparea pentru totdeauna. Maiasii zic ca, odata cu "orasul fantoma" din Calimani, intreaga omenire va deveni o fantoma… sau poate nu?... oricum, de Machu Pichu, inca nimeni nu s-a atins, cu spiritele muntilor, nu e de glumit...

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 11640 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI