A fost odata... pensiunea Izvorul Muntelui din Ampoita

TIPĂREȘTE

Am inceput micul meu review cu titlul "a fost odata" deoarece intr-adevar au fost niste ani cand pensiunea Izvorul Muntelui din Ampoita sau La mama Luta cum era mai cunoscuta, era o oaza de liniste si pace.

Sa fac o mica istorie a intalnirii mele cu acest loc frumos.

Acum 7-8 ani voiam sa mergem la mare, dar in ultima clipa prietenii nostri care aveau un hotel pe litoral ne-au anuntat ca au toate camerele ocupate si ne roaga sa "facem un tur" de cateva zile prin alte parti, pana se elibereaza o camera.

Era o seara de vineri si ne gandeam cam pe unde am putea calatori.

Din intamplare aveam in casa ultimul numar al revistei "Formula AS", unde am citit un articoil care se intitula "Mai frumos decat la bunici". Era vorba, ati ghicit, despre pensiunea Izvorul Muntelui din Ampoita. La finalul articolului, care era super laudativ, era si numarul de telefon al gazdei, dna Ivascu sau mama Luta. Am pus mana pe telefon, am sunat si am cazut de acord ca trebuie musai sa ne vedem a doua zi.

Drumul a fost cam lung deoarece fetita noastra avea un fel de rau de masina, lucru care necesita opriri mai dese decat ne-am propus initial. Dna. Ivascu, vazand ca intarziem oarecum ne-a sunat de cateva ori, sa ne intrebe daca avem ceva probleme.

Pana la urma am ajuns cu bine si ne-am intalnit cu gazda noastra careia ii povestisem la telefon cum am ajuns sa dam de dansa.

Pe scurt, am fost cazati intr-o casuta draguta cu baie proprie si veranda, tv cu programe de desene animate (lucru obligatoriu).

Ce va pot spune este faptul ca realitatea pe care am intalnit-o depasea articolul care ne pornise la drum. Era mirific, era incredibil.

Pe scurt, pentru niste bucuresteni traitori intre betoane si ziduri anoste, cu un trafic infernal, pensinea aceasta reprezenta raiul pe pamant. Era o curte imensa, plina de flori si tufisuri. Copacei infloriti peste tot si mai presus de orice, era plina de pisici si catei care circulau liber, fara sa supere pe nimeni.

Pensiunea era de fapt o cladire mai mare pentru grupuri organizate si cateva casute, trei sau patru, raspindite ici colo, printre flori si copaci.

Mancarea era foarte buna si intr-adevar placintele coapte pe lespede au facut faima locului. Nu am cuvinte sa va descriu cat de multumiti si de fericiti am fost in primii ani.

Am trecut mereu pe acolo, chiar si cand ieseam din tara ne opream cateva zile la Ampoita. Am fost in fiecare an.

Un cuplu cu care ne-am imprietenit acolo ne-a spus o vorba mare si anume ca atunci cand la mama Luta vor aparea meniurile pe mese, se va pierde "ceva-ul" unic al acestui loc. Au avut dreptate.

Locul este in continuare frumos, dar a devenit ceva comercial din cauza ca dna. Ivascu a lasat pensiunea pe mana unor rude apropiate, care se ocupa de acest loc dar nu au spiritul acela familiar cu care am fost obisnuiti ani la rand.

Adevarul este ca pensiunea traiesti din banii celor din Alba Iulia care vin in fiecare seara la o placinta foarte buna si la un vin de casa, dar eu unul am pierdut ceva. Am pierdut casa bunicii, care s-a comercializat mai mult decat mi-as fi dorit.

Recomand mai departe pensiunea Izvorul Muntelui. O placinta buna si o oaza de verdeta pentru doritori, dar... !!!

---

VIZUALIZĂRI: 2001 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI