Casa Mureseana din Targu Mures

TIPĂREȘTE

Urarea mea (cam aiurea)

Dupa cum stiti, eu fac parte din 3 cluburi. Nu va ganditi la “night-cluburi” ci la “Clubul francofonilor”, cu care mai facem cate-o iesire de vis, la Paris, in grupul “Amicilor Naturii”, cu care batem tara in lung si-n lat si in “Clubul liceului”, cu care facem din cand in cand, prin localurile urbei, cate un popas.

Prima Casa Mureseana

Se mai numeste si „Pizza Casa Muresana Targu Mures” si se afla pe str. Str. Gheorghe Doja nr. 166-168, in cartierul Tudor.

In Tg. Mures exista 4 “Case Muresene”, e-un lant de restaurante, doua sunt situate in cartierul “mamut” Tudor, cel mai mare din oras, care, cred ca are, doar el singur, populatia Reghin-ului sau a Sighisoarei. Deci, cele doua restaurante, isi justifica prezenta in aceasta aglomerare urbana. Ele sunt mereu pline. Cele doua “case” din Tudor, sunt situate aproape una de cealalta (prima, mai mica, e situata langa supermarket-ul Billa si complexul Super, a doua pe bulevardul Pandurilor, nr. 100, la 500 de metri de prima). Ma gandesc ca daca exista 4 restaurante (initial era doar unul in centrul orasului), afacerea a mers bine, clientela a fost multa si multumita, si verigile lantului s-au inmultit.

Ce au “Casele Muresene”, deosebit?

Atmosfera, designul preturile si deservirea. Chiar daca fatada nu epateaza, interiorul te transpune, imediat ce-ai pus piciorul in ele, in atmosfera satului romanesc. E ca si cum ai intra in interiorul unei mari case taranesti adusa in inima unui oras. Obiectele aduse de prin gospodariile satenilor, depasesc numarul de mese. Te simti ca intr-un muzeu al satului destinat alimentatiei. Si cred ca fiecare dintre noi, are nostalgia ulitei din satul pe unde a copilarit sau macar a vacantelor patrecute la bunici la tara. Te acomodezi parca mai usor cu "dumph"-ul rustic al anui restaurant mai mic, mai intim, mai popular, mai boem, croit parca pe masura buzunarului nostru, al “middle-class”-ului autohton, decat cu luxul de 4-5 stele, stralucirea si puful covoarele persane, pe care trebuie sa fii atent mereu sa nu lasi vreo scama de noroi, din marile restaurante tapetate cu oglinzi de Murano, si-n care e de preferat sa intri in smoking si cu papion si-n care “ la noblesse” te “oblige” sa lasi ciubuc, macar cat valoarea unei consumatii din celalalt restaurant.

Serviciile

La prima Casa Mureseana din Tudor, noi “Clubul liceenilor”, avem deja, de cativa ani buni, o “jumatate de norma”, acolo e sediul intalnirilor noastre si venim atat de des, si datorita unei fete, al carei orar si telefon il cunoastem, e vorba de Anca  o fata mirifica la mesele careia ne place mereu sa tragem (si la ea cu ochiul), ca-l are pe "vino-ncoa". E amabila, vorbareata, ne face fotografii de grup, ne tine de mana pana ne ia comanda, cum sa nu-i lasi ciubuc? La plecare, ne conduce pana la use, ne da pupici dulci, ne umple cu urari de sarbatori. Zau, cu-o asemenea fata, parca-ti vine si-a doua oara sa te insori. Din pacate, nu prea e voie sa fotografiem mai nimic, nici interioarele nici chelnerii, decat daca aparem si noi in poze. Asa e regula casei. In cea de-a doua Casa Mureseana (Pandurilor), n-am avut voie sa fotografiez barul sau personalul de la bar, nici macar berile aflate in frigiderul de la bar. Totusi un tanar chelner s-a oferit sa ceara aprobare noului sef dar am renuntat eu. Singurul loc in care ai libertate deplina la fotografiat e toaleta. Cand e goala, bine-nteles. Atmosfera rustica a localului nu e intrerupta decat de plasmele ce atarna pe pereti si care te tin la curent cu tot ceea ce se mai intampla prin tara.

La penultima noastra prezenta la Casa Mureseana din Tudor (decembrie 2016), ne-am adunat 6 colegi de clasa, am servit 4 cani de vin varsat de diferite culori, 2 beri, un grill de pui cu multi cartofi prajiti (care, pana cand m-am dus eu la toaleta, au disparut, i-au mancat colegele din grup) si o apa plata. Total 63 de lei. Am lasat ciubuc 20 de lei. (Si ma gandeam asa, ca pentru mine, la toaleta, in timp ce renuntam la beri... oare e-atat de greu sa vorbesti frumos cu clientii, sa le faci fotografii, sa-i tii de mana in timp ce iei nota de plata si sa-i conduci afara din local, lucru nemaintalnit in alte locuri?). E normal ca si adosul personal la nota de plata va fi mare. Am stat 5 ore (18-23), dar in general poti sa stai cu o bere-doua-n fata toata seara, fara sa te-ntrebe nimeni daca nu doresti si ceva de mancare. O cana de vin costa 4 lei, o bere-3-3,50 lei. Mai multe detalii tehnice si orarul de functionare, le veti gasit aici: casamuresana.ro/galerie/c ... esana-din-tudor.

A doua Casa Mureseana din Tudor

(zilesinopti.ro/locuri/8898/casa-muresana)

Se afla tot in cartierul Tudor, e mai mare, e situata la 15 minute de mers pe jos, fata de prima, pe Bulevardul Pandurilor la nr. 100. Aceasta, pntru noi, e varianta de rezerva, in caz ca prima e inchisa. Si pe 5 ianuarie a. c., multe magazine erau inchise. La fel era si prima noastra Casa Mureseana din Tudor. Am poposit la cea de-a doua, de-abia mai erau doua mese libere. Aici a aparut varianta B, tot atat de amabila a Ancai, numita Oana. Am servit o portie de snitel de porc, un grill de pui, o portie tripla de cartofi prajiti invesmantati intr-un gros giulgiu de parmezan, 3 cani de vin, 4 beri “Ciuc”, 50 ml votca si apa plata. Total - 103 lei. Ciubuc - 17. Timpul de remanenta al grupului, la fel - 5 ore. S-a organizat si-un concurs de “skandenberg”. Premiul-o sticla cu sampanie cu “surprize”. Castigatorul sampaniei, a fost colegul meu de banca, care a desfacut curios si surpriza, pe care scria: ”Cine castiga sampania/ Plateste toata consumatia”. In acest concurs nu s-au admis decat sustinatoare usoare (light) de efort muscular: Red Bull, multiminerale, multivitamine, Viagra, votca si vin rosu.

Toaleta muzicala

Langa bar, e-o toaleta, si tare mi-e drag de ea... e locul cel mai frecventat in oricare local unde se vinde bere. La toaleta? E discoteca! La difuzoare, se auzea o muzica, cand șușuitoare, cand ritmata! Wow! E-o toaleta inedita, deosebita, cu muzica relaxant-incitanta. Poate patronul s-a gandit sa-i ajute pe cei ce se mai opintesc sau se impotmolesc in treaba aceea, mai mica sau mai importanta.

Final filozofic

Prin analogie la deservirea buna si calitatea mancarii din “casele muresene”, mi-aduc aminte de reversul medaliei: eram undeva, tot in judet, la un restaurant de trei stele. “Doamna, supa asta e acra, nu se poate manca! ” (avea gust de spalatura de vase asezonata cu oțet) “Vai dar am batut bonul de casa, n-o pot schimba! ”, “Nu-i nimic, o platim aduceti alta, gustati si dumneavoastra”, “Chelnerita ia o lingura cu scarba”, “Da, intr-adevar, nu se poate manca”. A adus alta. Pentru amabilitatea de-a o schimba, i-am dat si ciubuc. Mai acra decat supa, nu mi s-a parut decat “moaca” ei.

Una calda, alta rece

In 2016, tara noastra a avut un milion (hip-hip-ura!) de turisti straini veritabili, fata de 4-500.000, anul trecut. De ce? Din cauza problemelor din Franta, Belgia, Germania si Turcia. E deja cunoscut, chiar daca suna macabru, ca necazul turistic al unora aduce bucuria altora. Dar la scurt timp aflu ca giganticele vase de croaziera cu bogatii lumii, nu mai acosteaza la Constanta (unde aveau si o excursie optionala in Delta Dunarii). Cred ca stiti de ce acostau, pentru ca-n Crimeea, halta lor traditionala, era razboi. De ce nu mai vin turistii de croaziera la noi (la cererea lor)? Pai, cum sa mai vina, cand prima imagine ce le incanta privirea la Constanta-n port, e-un doc de reparatii ruginit, pe jumatate scufundat, in jurul caruia plutesc zeci de peturi? Si Cazinoul sta de-un sfert de secol in uitare?

Nu stiu cum se face dar eu decat sa castig niste bani “pe scurtatura”, pe-aici, pe litoralul nostru, mai bine pierd niste bani pana-n Sunny Beach, Thassos sau Hajduszoboszlo si castig un concediu.

Sau merg cu gașca la Casa Mureseana, unde ma simt "ca acasa".

---

VIZUALIZĂRI: 3630 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI