Casa Ferdinand – masa de sub Turnul Orelor

TIPĂREȘTE

După ce „gustăm” cu nesaț din atmosfera medievală a Sighișoarei, cercetând străduțe pietruite și piațete, turnuri și scări, biserici și clădiri străvechi, ne hotărâm să căutăm un local unde să gustăm și altceva – un fel, două de mâncare. După ce am coborât 30 m din Turnul cu Ceas, din balconul căreia am iscodit Orașul de Sus, am căutat la poalele sale o terasă despre care citisem numai lucruri bune pe Internet. Am găsit locul, dar restaurantul cu pricina era închis. La mică distanță am descoperit o scară (alte trepte!) care dădea într-o terasă micuță – ne aflam la Casa Ferdinand.

Amplasare. Încheiem plimbarea de poveste prin orașul medieval la baza zidurilor de apărare, pe o alee de legătură cu Turnul Orelor, mai exact în Piața Octavian Goga nr. 3. Ar fi bine să veniți pe jos în această zonă deoarece găsirea unui loc de parcare este o adevărată provocare. Ne aflăm undeva între Turnul Fierarilor și Turnul cu Ceas, pe acesta din urmă avându-l în permanență sub ochi. Adresa web este: casa-ferdinand.ro/index2.html.

Legenda localului. Ne aflăm într-o casă veche din Orașul de Jos, chiar lângă principalul turn al fortificației sighișorene. Povestea locuinței se încropește în jurul unui personaj (posibil imaginar) numit Ferdinand-zugravul, meșter într-ale picturii, exact cum ne sugerează și cuvântul adăugat prenumelui. Învăluite în mister erau metodele lui de preparare a vopselelor, lucru pe care îl făcea cu precădere noaptea, iar rezultatele muncii lui nu puteau fi șterse de pe perete sau acoperite cu altă zugrăveală. Hotărât să își îmbunătățească tehnicile vinde jumătate din bunurile sale și pleacă în Grecia; întors în burgul transilvan după o perioadă începe să își etaleze talentul, începând chiar cu locuința sa de la poalele cetății. Se văd și azi capitelurile bogat ornamentate schițate cu linii negre în sala interioară a restaurantului. Ferdinand-zugravul începe să își invite prietenii le mese îmbelșugate, cu bucate pregătite chiar de el, respectând rețete de peste mări și țări sau autohtone. Tradiția se perpetuează și azi când în casa lui Ferdinand funcționează un restaurant.

Terasa Casa Ferdinand. La parterul casei care datează de pe la 1612 e amplasată un fel de autoservire/fast-food, iar la etaj se află restaurantul (sala interioară, unde ne-am aruncat și noi un ochi) și terasa exterioară, locul cel mai vânat de clienți. Într-un spațiu mic, înconjurat de ziduri încheiate cu acoperișuri de țiglă se află mai multe mese de 4 persoane și de 2 persoane, circa 25 locuri. Mobilierul e din lemn, pe spătar se afla o păturică pentru cei friguroși; un șir de becuri atârnă deasupra spațiului, iar o copertină (strânsă acum) oferă umbră vara. Un perete este acoperit de plante agățătoare, mai multe ghivece cu flori pigmentează cromatic locul. Peretele scării de acces e desenat cu motive vegetale, iar pe alt perete două ferestre oarbe, vopsite în albastru, reproduc un colț aproape grecesc.

Meniu, comanda, prețuri, servicii. Am primit repejor meniurile de la o tânără chelneriță și am început a răsfoi. Numărul de preparate nu este foarte mare, dar acoperă preferințele de bază ale clienților: supe/ciorbe, grătare, preparate tradiționale, garnituri, paste și pizza, desert și băuturi calde și reci.

Am comandat mai întâi câte ceva de băut: cafea espresso (5 lei) și bere fără alcool (6 lei) – au sosit în 10 minute. Apoi am degustat o ciorbă de fasole cu ciolan (12,5 lei) întrucât gulaș nu mai aveau. Ciorba a fost bună dar a avut puține bucățele de ciolan. Felurile principale au sosit după 20 de minute, timp în care am putut discuta și privi în voie figurinele de pe fațada Turnului cu Ceas. Drept preparate de bază am ales piept de pui cu cartofi aurii și salată (26 lei) și cașcaval pane (15 lei) cu cartofi aurii cu telemea (7,5 lei).

Porțiile au fost suficient de mari, sățioase, produsele au sosit calde și au fost gustoase. Prețurile nu mi s-au părut mari, timpul de așteptare a fost potrivit (posibil mai lung dacă e aglomerat), comportamentul chelneriței amabil. Se poate plăti cash sau cu cardul. Noi am fost mulțumiți de raportul calitate-preț și de serviciile oferite de Casa Ferdinand în momentul vizitei noastre.

O „legendă” adevărată

După masă am traversat din nou Cetatea Sighișoarei în drum spre locul unde lăsasem autoturismul am trecut pe sub arcadele Bibliotecii Documentare din oraș. Azi mi-a căzut în mână un ghid al orașului, tipărit în 1982, având drept autor pe Emil Giurgiu unde am citit ceva interesant. În această bibliotecă se află un exemplar unicat din istoria literaturii române: primele poezii de dragoste și de petrecere tipărite în limba română, cu litere latine și ortografie maghiară. Este vorba despre 14 poezii în limba română și 6 în limba maghiară tipărite în 1768. Versurile sunt influențate de poezia populară orală din zona Clujului, dar și de versurile erotice și lăutărești maghiare. Interesant!

---

VIZUALIZĂRI: 3585 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI