Crama Sibiul Vechi - plăceri vinovate și tradiție

TIPĂREȘTE

Nu prea am vrut să scriu despre restaurant. Totuși acum în vizitele mele de la Sibiu și Alba Iulia parcă aș fi vrut să am ceva mai multe informații despre restaurante. Mai ales că mie îmi plac mâncărurile mai elaborate de genul celor ce nu mănânci acasă.

Citisem totuși despre Crama Sibiul Vechi și rămasese ca una din opțiuni. Am întrebat și la pensiunea Amso, acolo unde am stat, de restaurant. Prima data mi-au spus în Centrul Vechi. Am cerut să mă ajute cu o restrângere a perimetrului dat fiind că acolo sunt zeci de restaurante și terase. Surpriză sau nu indicația a fost clară: Sibiul Vechi.

Atunci hai să mergem. Eram și un pic supărat că în ciuda eforturilor uriașe Halep a fost învinsă de Șarapova. Afară ploua. Așa că am renunțat la planurile de a merge cu taxiul și am luat mașina.

Am găsit-o relativ ușor. Cum mergi pe Corso spre Piața Mare, aproape de Piața Mare imediat după Billa este o străduță la dreapta. Pe această străduță se află Crama. Aveam (și am) sentimentul că acum vreo 9 ani, când am fost într-o delegație la Sibiu, am fost dus de partenerii sibieni chiar la acest restaurant.

Crama se află la subsolul unei clădiri. Când să intrăm – nicio masa liberă. Un ospătar burtos (știu că nu e frumos să vorbești despre defectele altora mai ales când coincid cu ale tale), cu mustață, ne întâmpină și ne spune că regretă dar nu sunt locuri libere. Nașpa! Noi ce facem acum? Informațiile noastre despre restaurantele din Sibiu începeau și se terminau aici. Mai și ploua afară – deci adio terasă. Și mai greu de găsit un restaurant. Să mai spunem că începuse și Sibfest.

Mulțumim și ne îndreptăm spășiți spre ieșire. Acum ori i se făcuse omului milă de noi (om fi fost prea expresivi), ori o minune se întâmplă, dar numai ce ieșim pe ușă și ospătarul după noi. Haideți că cineva ne-a cerut nota și dacă mai așteptați puțin se eliberează o masă. Acceptăm dat fiind condițiile vitrege descrise mai devreme. Am fost așezați undeva în spate pe niște locuri ce păreau special gândite pentru astfel de situații. Genială ideea – puteai aștepta fără să i se pună un nod în gât celui ce urmează să plece.

De mult timp nu mi s-a mai întâmplat să stau să aștept o masa. Mi-aduc aminte de zilele de început ale Pizza Hut (la Piața Romană) și când invariabil trebuia să aștepți ceva timp în picioare eliberarea unei mese. Și apoi când am fost la un restaurant extrem de lăudat în toate review-urile într-o destinație exotică. Îl pusesem pe lista obligatorie. Când am ajuns la restaurant o fată drăguță ne întâmpină și ne dă un pager. Mă uitam la pager mă uitam la fată. Aveți de așteptat în jur de o oră, o oră jumătate. Am stat un minut blocat crezând că nu am înțeles bine ce a spus. I-am replicat că poate nu am înțeles corect și dacă poate să mai spună odată dar mai rar (engleza, bat-o vina). Am repetat și eu: să aștept mai mult de o oră? Da. Vă mulțumesc dar în acest caz voi alege altă variantă. Și i-am dat pager-ul înapoi.

Iată-mă din nou după mult timp așteptând pentru o masă. Dar aici era vorba despre un timp acceptabil.

Atmosfera este una foarte plăcută. Ospătarii îmbrăcați în costume tradiționale românești, foarte multe obiecte tradiționale amplasate cu gust în interior. Șervete brodate ca pe vremea bunicii pe pereți, un cuptor de pâine, farfurii și ștergare, toate te introduceau în atmosferă. Aș pune niște poze foarte frumoase dar “priceperea” mea + îndârjirea aparatului foto au dus la rezultate ce nu merită menționate.

Servirea bună, cu mențiunea că pare că ar mai fi nevoie de o persoană, cel puțin atunci când restaurantul e la capacitate maximă. Nu le pot reproșa ceva ospătarilor, alergau continuu. Dar dacă am remarcat bine erau doi ospătari și o picoliță…

Picolița, îmbrăcată și ea în costum popular dar cu mini (se pare o variantă recentă:)). M-a ajutat să-mi reamintesc unul din celebrele hai-ku românești: Picioarele tale sunt mai lungi și mai frumoase/decât finala dintre Borg și Năstase. Din păcate nu prea avea cunoștință de produsele restaurantului, căci întrebând ce înseamnă Mere cu fructe de pădure ne-a spus că nu știe și că se duce să se intereseze. Apropo – cum naiba avea nenea ăla burta atât de mare căci alerga tot timpul.

Ciorba era frumos servită din supieră. Voiam și eu dar nu m-au lăsat fetele: “La ora asta mănânci ciorbă? Ai înnebunit? După aia zici că nu știi de ce ești gras”. Așa că am sărit peste. Mai bine căci mi-era greu să aleg între ciorba de fasole cu ciolan, gulaș sau ciorbă de burtă. Și mai erau și altele.

Credeți că la felul doi a fost mai ușor? Nici pe de parte. Un chin. Nu puteam să mă hotărăsc, da la mine nu e tocmai neobișnuit. Dar nici comesenele mele nu erau mai hotărâte.

Finalmente soția a ales Tochitură sibiană. Tocmai se terminase. Atunci s-a oprit la Mușchi de vită ciobănesc. Șnițel de mușchi de vită, cu sos de ciuperci și crochete de cașcaval.

Eu am ales Traista ciobanului seamănă cu un cort de carne ce găzduiește cu ospitalitate cârnat afumat, carne afumată, brânză de burduf totul așezat pe un sos de cașcaval și garnisită cu mămăligă prăjită (un concept nou pentru mine, dar interesant) + murături asortate

Fata mea a ales Mușchi de vită cu ciuperci. A fost foarte fraged dar cel mai mult i-a plăcut că ciupercile erau proaspete nu din cele de conservă + cartofi prăiți. Ea a mai vrut la desert mere cu fructe de pădure. Asta după ce a primit explicațiile de la ospătar. Mere trase în zahăr ars cu sos de fructe de pădure fierbinte și înghețată. I-a plăcut la nebunie. Eu nu am luat, mă gândeam ce ciorbă bună am ratat.

Total nota de plată: 151 RON (toate cele de mai sus + 7 x Pepsi Cola 250ml + 1 apă mineral + 1 Cappy nectar).

De remarcat numărul de oaspeți străini care erau la mese. Și se simțeau extrem de bine așa că avem șanse să mai vină pe la noi.

Chiar azi am remarcat că tripadvisor i-a oferit: Certificate of Excellence 2014.

Crama Sibiul Vechi nu trebuie confundată cu Crama Sibiană - este alt local situat în Piața Mică. Pe acesta nu l-am vizitat.

În final câteva sfaturi pentru a face masa (și mai) plăcută:

-Faceți rezervare la numărul de telefon al restaurantului – astfel aveți șansa să găsiți locuri fără emoții

-Lăsați mașina acasă și veniți cu orice altceva. E păcat să nu beți și o palincă și un pahar de vin/bere

-Alegeți mâncărurile pe care nu le mâncați în mod normal acasă. Puteți avea încredere că sunt preparate bine și cu gust.

---

VIZUALIZĂRI: 3517 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI