Peste standarde la margine de Sibiu

TIPĂREȘTE

Aveam o dorință veche, de fiecare dată amânată de a (re) vizita Sibiul și vizita Alba-Iulia. De data aceasta am fost mai ferm cu mine însumi și am spus că trebuie să ajung de Rusalii la Sibiu. De ce de Rusalii? Simplu – aveam o zi liberă în plus. Mă temeam oarecum de aglomerație dar am decis să nu mai amân.

Când să caut pensiuni, hoteluri am avut două surprize – prețuri relativ mari și disponibilitate scăzută. Și asta cu o lună înainte. Cu hotelurile am încheiat repede din cauza prețurilor (îmi propusesem o călătorie cu buget redus). Surpriza maximă a fost prețul de la Ibis Sibiu – peste 100 EUR pe noapte. La Ibis eram obișnuit (afară, nu aici) cu prețuri pe la 50 EUR. Sunt escroci ăștia de la booking mi-am spus eu. Lasă că mă duc direct la mama lor pe accorhotels să mă uit. Mai scump.

Mă răscoleau sentimente contradictorii – nu știam dacă să mă bucur că se pot lua atâția bani turiștilor în Sibiu sau să mă întristez că în ciuda posibilităților noastre reduse reușim în multe cazuri să batem prețurile de afară. Am realizat apoi că aceasta explozie de prețuri se datora și Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (Sibfest).

În fine, abandonând hotelurile au rămas pensiunile. Dar au rămas? Căci toți celor ce le-am scris au revenit cu răspunsul, politicos dar ferm, cum că locurile sunt deja epuizate. Mai găsisem loc doar la Pensiunea Hermannstadt însă review-urile negative de aici (de pe amfostacolo) și aiurea m-au făcut să nu o iau în calcul în ciuda faptului că se afla în centrul vechi.

Am terminat cu site-urile de pensiuni și m-am întors la booking. Doar că jurasem că nu mai fac rezervări pe booking.com în România. Experiența cu Hotel Class din Oradea îmi ajunsese. Cel puțin la pensiuni dar și la hotelurile necunoscute.

Găsisem pensiunea Amso, doar că în afară de problema booking.com în România (care în capul meu exista și mă presa într-un mod aproape obsesiv) nu îmi plăcea că nu era chiar în centru ci undeva la vreo 4 km și că nu prea găseam informații despre ea nici pe booking nici în altă parte. Nici măcar pe amfostacolo unde astăzi am constatat că de fapt existau 3 review-uri. Cine m-a pus să nu fiu atent?

Am făcut o primă vizită prin Sibiu știind că check-in-ul se face începând cu ora 14:00. V-ați gândit vreo clipă că nu am sunat înainte, măcar de control? Normal că am sunat, v-am spus doar că eram posedat.

În jur de 15:00 am ajuns la pensiune. Pensiunea are recepție, ceea ce mi s-a părut interesant. Recepționera era plecată cu un alt turist așa că am așteptat puțin.

Cum s-a întors i-am spus că avem o rezervare pe booking. „A, da știu” - spune ea. Wow era mai bine decât mă așteptam. „36 EUR pe noapte” – continuă. Cum 36 de EUR când la mine pe rezervare scrie 31 EUR? întreb eu mirat (iar în mintea mea al dracu’ booking iar voi avea surprize). „Nu domne 36” spune ea. Fir-ar... – te rog nu te enerva – îmi spuneam în continuu. Nu ai timp de așa ceva. Dar uitați-vă vă rog pe rezervare, dar ea nu și nu. Am mai și consumat cerneala la tipărire degeaba. Totuși verificați! Insist eu. Refuză să se uite pe confirmare dar pune mâna pe telefon. Eu aproape ajunsesem la temperatura de fierbere împotriva voinței mele. La a 4-a cifră formată se luminează și zice: „A dumneavoastră aveți rezervare pentru 3 persoane nu pentru 4”. Zic eu: „Da, din moment ce suntem 3. Dacă v-ați fi uitat pe rezervare... ”. ‚Păi atunci e 31 EUR”

Imediat am început să îmi revin. Bine că nu ajunsesem la fierbere. Totul se rezolvase. Sau așa credeam eu. Apoi începe: „plătiți în EUR? ”. Și de-abia mă liniștisem. Femeia asta ori a făcut psihologia ori... Eu refuzam să dau pe dinafară. Aș fi vrut să întreb dacă se poate plăti în lire turcești sau șekeli, dar m-am abținut. „Aș plăti în lei, dacă tot suntem în România. Pe booking scria că se plătește în moneda locală”.

Mențiune din rezervarea booking: Veți plăti hotelului în moneda locală a hotelului (RON) la cursul de schimb din ziua plății.

Miroseam că vor să mă facă la curs. În mod normal aș fi acceptat, dar încă eram sub imperiul impresiei că își dorea să mă păcălească. „Bine atunci 280 Ron” spune doamna. "Hait! Dar la ce curs ați calculat dacă nu vă supărați? ”. „La 4,5 Ron”. „Dar de ce? Cum ați ales cursul ăsta? (cursul era ușor sub 4,4) ”

Iar în mine o luptă interminabilă: Acum termină și tu! Te cerți pentru câțiva lei? Nu contează suma contează ideea că vrea să te păcălească. Bine, hai să o lăsam așa.

Și când mă hotărâsem să o las moartă recepționera vine cu lovitura de grație:

„Spuneți dvs cu ce curs ar fi bine să facturăm. Cu 4 lei e bine? ”. Adică mă mai ia și la mișto?

Salvat de clopoțel!!! Mai era cineva care a făcut o solicitare către recepționeră, suficient timp cât să mai mă dezumflu puțin. Și cât să apară colega care îi spune că trebuie la cursul BNR.

Aceasta a fost prima și ultima discuție în contradictoriu cu recepția. În rest comportamentul a fost fără cusur, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Sper din tot sufletul că totul a fost făcut fără rea intenție ci mai repede să spunem din greșeală.

În drum spre cameră mă gândeam, am început prost vom continua prost. Astfel încât cu mâna tremurândă am deschis ușa apartamentului de la etajul 1. Și mi-au căzut bagajele din mână. Apartamentul uriaș (80 mp) și frumos aranjat arăta mai bine ca în orice prezentare. Scria pe booking undeva cum că ar avea 80 mp dar am crezut că era ceva greșit. Doamne – dar este un pic mai mare decât apartamentul meu. Living-ul uriaș era dotat cu absolut tot ceea ce trebuie. Un frigider de dimensiuni medii care răcea foarte bine, un TV LCD cu diagonala de 80 cm sau mai mare, o bibliotecă. Să nu uit ghivecele cu plante care se simțeau extrem de bine în living. Canapeaua am cedat-o fetei mele, însă nu am siguranța că pe mine m-ar fi ținut o noapte întreagă. Și mai era un fotoliu pe cadru de lemn în care nu am putut să stau prea mult căci mă lua amețeala. În schimb fetei mele i-a plăcut foarte mult.

Ah, am uitat să cer parola de internet. Cobor și le spun doamnelor admirativ, vizibil încântat: ce apartament frumos! În atmosferă plutea pacea și liniștea. Am primit parola și am fost întrebat: „Ați mai fost pe la noi? ” Eu un pic mirat: ”Nuuuu!? ”. „Dacă veniți seara după 10:00 hotelul se închide dar puteți descuia și încuia ușa de la intrare cu cheia de la cameră. ” Bine de știut!

Acum că am aflat parola să continuăm cu descrierea. Tot aici se găsește integrată și chicineta, despărțită de restul livingului printr-un fel de bar. Am reținut că existau vase și pahare dar noi le-am folosit pe ale noastre. Practic bucătăria era utilată cu absolut tot ceea ce aveai nevoie, ba chiar exista detergent de vase și burete.

Există de asemenea o plită electrică și fierbător de cafea. M-a impresionat în mod deosebit faptul că am găsit manualele de instrucțiuni în sertarul de jos. Inspirată și excelentă idee.

Am ajuns și la dormitor – surpriză uriașă: aici încă un TV LCD de aceleași dimensiuni. Este prima dată când am întâlnit astfel de facilități… Nu că am fi folosit prea mult televizorul – cu excepția finalei de la Wimbledon unde Simona Halep a luptat exemplar.

Să ne întoarcem însă la dormitor: mai exista pat dublu cu așternuturi extrem de curate, noptiere pe ambele părți și un număr suficient de prize (eu sufăr foarte mult de lipsa prizelor în locațiile de cazare căci tot timpul am telefoane, tablete și laptop de încărcat). Și să nu uit – un dulap imens, păcat că nu aveam haine cu care să îl umplu :)). Una din uși era îmbrăcată cu oglindă așa încât fetele cochetele să aibă în ce să se uite.

Baia strălucea de curățenie iar prosoapele erau noi și de un alb imaculat. La chiuvetă săpun lichid și la duș – gel de duș (ce altceva). Produsele de igienă erau marca Lidl.

Deși nu am stat decât 2 nopți în lipsa noastră s-a făcut curat, s-au schimbat prosoapele.

Apartamentele sunt total pentru nefumători – era specificat clar acest lucru. De aceea nu găseai nici scrumieră. Cum nu există nici balcon asta ar putea să se constituie într-o problemă pentru fumătorii înveterați. Tocmai de asta proprietarii pensiunii au amenajat afară există o mică grădină, terasă de vară. Aici se află o masă, niște fotolii cât să găzduiască 2 familii. Aici se poate fuma și, eventual, bea o bere.

Mașina poate fi parcată pe stradă în fața pensiunii sau în apropierea acesteia.

Până în centrul vechi sunt 3 sau 4 km. Există și un autobuz în apropiere (stația este la cca 150 m însă nu am avut răbdarea să așteptăm. În prima seară, pentru că ploua am mers cu mașina. Să nu faceți asta! Am fost la Crama Sibiul Vechi și am ratat ocazia unei pălinci adevărate.

A doua zi am fost cu taxiul. A costat 10 Ron la dus și 12 la întors dar am băut o bere tăiată la restaurantul Casa Weidner. Era prima dată când am băut așa ceva – dar curiozitatea mea nu se lasă învinsă niciodată. În paharul înalt de bere sunt 2 straturi – până la jumătate bere neagră și cealaltă jumătate bere blondă. Însă nu este foarte rece așa că am continuat cu bere normală. Și cu mâncare delicioasă…

Există și varianta mersului pe jos. Nu cred că se poate face mai mult de oră. Mai degrabă 45 de minute.

În apropiere se află grădina zoologică și Muzeul Civilizației Tradiționale "Astra" (muzeu ce ar trebui inclus în agenda oricărui vizitator al Sibiului).

La pensiune se servea și micul dejun. Noi nu am rezervat cu mic dejun și am plecat de fiecare dată foarte dimineață așa încât nu vă pot spune nimic despre calitatea acestuia.

Marea cârcoteală: Ar trebui să cârcotesc și eu ceva și nu știu ce. Hai să încerc – poate că ar fi fost bine cada să fie un pic mai lată – mi s-a părut mai îngustă ca de obicei. Drept e că poate fi doar impresie de vreme ce am făcut duș după ce ne-am întors de la crama „Sibiul Vechi’. Glumesc bineînțeles.

Cum am spus și mai sus canapeaua din living era (părea) cam fragilă și dacă a treia persoană ar fi fost de calibru superior e posibil să nu reziste o noapte.

A, și nu aveau tirbușon. Însă pregătit fiind de advaizorii (romanian word from advisors) neiertători am luat tirbușon cu mine. Așa că am evitat la mustață un eșec de proporții :)...

Dacă recomand? Da, cu inima deschisă, dacă nu vreți o cazare chiar în centrul vechi. Am recomandat-o și unor colegi de-ai mei care acum 2 week-end-uri au ocupat 2 apartamente. Au fost la rândul lor încântați.

LATER EDIT

Articolul era aproape gata însă am fost nevoit să îmi fac bagajele să mă îndrept spre Grecia.

Cazările intermediare (din Paralia Katerini la dus și Sidirokastro la întors) le-am achiziționat prin booking. Nu înțeleg de ce nu am avut niciun fel de conflict, de neînțelegere. Totul a decurs rapid și elegant. Nu am avut nevoie de rezervare printată, nu au fost neînțelegeri asupra prețului sau altceva.

Ar trebui ca această normalitate să fie și pe piața românească, atât timp cât hotelierii au decis să lucreze cu agenții online gen booking. Nu vreau însă să generalizez.

PS: - când am vrut să salvez review-ul am fost atenționat că nu am scris dacă prețul include sau nu transportul. Și mă gândeam că transportul cu mașina personală a costat mai mult decât cazarea.

---

VIZUALIZĂRI: 2564 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI