Restaurant-cantină - Salina Ocnele Mari

TIPĂREȘTE

Unde mâncăm la Ocnele Mari? Păi, unde să mâncăm dacă am vizitat salina, iar salina are amenajat acolo, în subteran, un inedit restaurant? Unul mai simpluț, nu cu mare ștaif, așa încât cei foarte pretențioși își pot îndrepta căutările în altă parte. Poate cu mai mult noroc, dar - zic eu - nici nu știu ce pierd. Ce pierd? Cel puțin atmosfera de acolo.

Bineînțeles, mai poți mânca și din pachetul adus de acasă dacă l-ai pregătit din timp. Lângă pereții de sare, mesele de lemn, special amplasate pentru vizitatori, sunt gata să te primească.

Dar, grupul nostru de 46 de vizitatori veniți din București, grație organizatorilor excursiei, cu masa de prânz inclusă în program, avea totul aranjat. La ora 12.30, după vizita în salină, eram așteptați la masă. În plimbările mele, trecusem deja pe lângă restaurantul aflat în dreapta intrării principale, remarcasem grupul de mese rezervate pentru noi (era protejat de o panglică dincolo de care nu se putea trece și avea tacâmurile puse pe mese) și chiar am reușit să fur câteva imagini cu telefonul.

Alăturat, se află crama sau vinăria cu o intrare interesantă - un butoi uriaș cu două uși de lemn decorate cu frunze de viță de vie și struguri. Interiorul are drept mese niște butoaie, iar câteva standuri etalează diverse sortimente de vinuri care se pot servi acolo sau se pot cumpăra pentru consumul acasă.  

Interesantă mi s-a părut cafeneaua. Acolo, toți cei care vin la Salina Ocnele Mari au ocazia să descopere gustul unei cafele deosebite. Este vorba despre o cafea preparată nu la nisip, ci la sare. Se numește "Cafea la sare by Salrom". Dacă cei mici se pot juca pe o întindere de sare și nu de nisip, de ce nu s-ar bucura și cei mari de o cafea preparată la sare și nu la nisip? Este de fapt o cafea turcească reinterpretată, adaptată spaţiului inedit în care este oferită și servită, adică în inima muntelui de sare. Cei care o prepară sunt mineri care au deprins meșteșugul preparării cafelei la sare și o oferă cu drag celor care încă au nostalgia cafelei la ibric. Ei spun că această cafea "se face la 300 de grade" și că - așa cum spun turcii - "cafeaua trebuie să fie neagră ca iadul, amară ca moartea şi dulce ca dragostea".  

Eeei, dar să nu mă îndepărtez prea mult de la subiect - masa noastră de prânz la restaurantul-cantină de la Salina Ocnele Mari.  

Sistemul de servire este cel al unei cantine, la "împinge tava". De altfel se spune că toată mâncarea este preparată în cantina fabricii de prelucrare a sării. Nu știu, nu am avut cum verifica acest aspect.

Spațiul de servire este larg și bine aerisit. Pe una dintre laturi, aproape de intrare este linia de servire. Două angajate, foarte operative, cu mănuși pe mâini, pun pe farfurii mâncarea comandată, după care aceasta este plătită la o casă de marcat. Nu a fost cazul nostru - un grup de 46 de persoane. Noi am fost serviți la mese, cu același meniu pentru toți, conform înțelegerii.  

Mobilierul este simplu, din lemn vopsit în maro închis. Nu există fețe de masă și nici pahare de sticlă impecabil lustruite. Pe mese sunt doar tacâmurile (lingură, cuțit și furculiță) toate din plastic, cu șervețelele aferente, protejate cu celofan. Și vesela este tot din plastic, de unică folosință. De aceea spuneam că cei mai fițoși poate vor strâmba din nas. Vă asigur însă că totul este curat, igienic, iar mâncarea foarte bună. Nici unul dintre noi nu s-a ridicat de la masă nemulțumit.  

Dar, ce ni s-a servit?

În boluri de plastic, ciorba de perișoare (doar două perișoare de porție, și acelea destul de mici) a fost adusă de un domn ce arăta mai mult a miner decât a ospătar. Cu mănuși pe mâini, pe o tavă, împreună cu chiflele (câte una de persoană), el a adus ciorba la mese și ne-a servit rând pe rând, pe toți. Ciorba a fost potrivit de caldă și foarte gustoasă.

Felul de bază a constat într-o bucățică de piept de pui la grătar cu piure de cartofi, foarte bun și salată de varză, de asemenea foarte bună.

La sfârșit, în mod neașteptat, am primit și desert - câte un ecler cu cremă de vanilie și glazură de ciocolată, foarte proaspăt și bun.

Am reținut că meniul este ceva mai variat în weekend decât în timpul săptămânii, dar eu nu am avut posibilitatea de a face comparație. Am fost acolo într-o zi de sâmbătă și am servit meniu fix pentru noi și nu la alegere. În general pot spune că ciorbele (vită, pui, perișoare, burtă, legume, fasole), se fac alternativ, nu toate în fiecare zi. La fel ca și preparatul de bază (pulpe de pui la cuptor, ceafă de porc la tavă, cârnați, șnițel, diverse fripturi la grătar) cu diferite garnituri (orez, legume, piure, salată de varză). Mâncarea este bună, proaspătă în fiecare zi și - aș zice - este o variantă preferabilă sandwich-ului de la pachet. Mai ales dacă vrei să rămâi în salină mai mult timp. Cât despre personal... nimic de reproșat. Amabilitate, promptitudine, profesionalism.

Despre prețuri nu pot spune prea multe. Nu le-am reținut pe cele afișate. Știu doar că nu sunt mari, chiar dacă undeva am văzut afișat că adaosul comercial este de 0-800%.  

Și încă un amănunt! Unitatea nu reciclează ambalajele pentru care se rețin acei faimoși 50 de bani. Anunțul este public, afișat lângă linia de servire. Așadar, dacă ați comandat și ați consumat băuturi răcoritoare, nu vă așteptați să vă recuperați acolo cei 50 de bănuți!

În încheiere, câteva adevăruri profunde pe care le-am aflat acolo, în salină:

Nu e un meșteșug a găti mâncare, ci e meșteșug a potrivi de sare.  

Cum sărezi, așa mănânci.

Mănânci un sac de sare cu un om și tot nu-l cunoști.

---

VIZUALIZĂRI: 290 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI