Din nou la Cluj, de mâncat și de băut

TIPĂREȘTE

... Și tot azi (că am și timp, și chef de scris – cele 2 condiții fără de care o „poveste” AFA n-are cum să se nască) o să vă povestesc despre mâncătorii. Cum care?! Ăle’ de-am mâncat io la Cluj când am fost ultima dată, în noiembrie de trecu. Nu singură, cu copiii și, de data asta, ne-a însoțit peste tot și colega S, la rugămintea mea și cu acceptul celorlalți. Deci 6 bucăți comeseni în total.

Joben Experience Bar – str. Avram Iancu 29; nota 4,6/1937 pe Google

L-am ales pentru prima seară pentru că e „gard în gard” cu Courtyard by Marriott, gazda mea de data aceasta (și a lui S). Am mai fost aici cândva (chiar înainte de concertul Sting, țin minte), am scris despre el (la pachet cu alte cârciumi), dar înaintea mea a scris (deși l-a vizitat ulterior și fără nicio legătură 😊) colega noastră @Mishu. În fine, pe scurt, o experiență deosebită mai ales din punct de vedere ambiental, genul steampunk (a propos, există în Cluj și un interesant/haios muzeu din aceeași gamă, Steampunk Transylvania, vi-l recomand cu căldură).

Când am pătruns însă... am avut așa, un sentiment că am greșit locul. Jumătate din echipă ne aștepta însă deja instalată la masă, deci am fost sigură că n-am greșit. Câteva decorațiuni îmi păreau cunoscute, altele... pur și simplu lipseau. Era clar că locul se rebrenduise între timp, deși numele (cel puțin cuvântul „joben” ) rămăsese.

Am depășit rapid acest scurt moment de confuzie, ne-am reunit cu gașca (între timp veniseră și ceilalți), ne-am bucurat de revedere, ne-am pupat, alea-alea. Imediat ne-a băgat în seamă un angajat, unul foarte tânăr și foarte simpatic. Zic asta pentru că am avut un schimb de replici de genul. Eu: am mai fost aici acum 3-4 ani, e un pic schimbat. El: și cum vi se pare acum? Eu (precaută): hmm, e drăguț. El: mie nu-mi place, îmi plăcea mai mult înainte! Am izbucnit cu toții în râs și am apreciat sinceritatea băiatului.

Care, desigur, ne-a întrebat de sănătate. Adică deocamdată de partea cu hidratarea. A cerut fiecare ce-a crezut de cuviință: berule (Guinness draft/29 lei; Bucur draft/16,5 lei; Carlsberg draft/17,5 lei) și apă minerală (10 lei sticla mică). Meniul nu l-am primit în format fizic, ar fi existat și varianta asta, dar am preferat să scanăm QR-ul lipit pe... un joben de jucărie (ce se găsea pe fiecare masă). S-au ales următoarele: tocăniță de ciuperci cu mămăligă (44 lei), salată Caesar cu pui (43 lei), șnițel de curcan (55 lei) și paste cu pesto și curcan (47 lei).

Cum se obișnuiește, întâi am primit băuturile, iar la scurt timp (20-30 de minute) a venit și mâncarea. La primul capitol nu prea a fost nimic de comentat, la al doilea s-a mai găsit. De exemplu, Milenei nu i-a plăcut de nicio culoare ce comandase (pastele); s-a străduit, dar la un moment dat le-a dat deoparte, aproape neatinse. I-am zis să-și ia altceva, însă n-a vrut, susținând că de fapt nu-i e chiar așa de foame. Hmm... cunosc ce am la ușă, deci n-am crezut-o; știind că „vine mama și ne duce la restaurante bengoase” , îmi imaginez că nu mâncaseră mai nimic în săptămâna de dinainte... Deodată m-a pălit o idee genială: hai să facem schimb! Hai! Și i-am dat ciupercile cu mămăligă, de care s-a declarat destul de mulțumită cât să devoreze întreaga porție. Iar pastele, să știți că n-au fost chiar rele, poate un pic cam fade. Mie chiar că nu-mi era prea foame, mâncasem binișor un prânz întârziat.

În loc de desert, copiii (unii dintre ei) au cerut niște coktailuri, în fond Joben se autointitulează mai nou „bar de coktailuri” . Nu mă întrebați ce și cum, nu mă pricep defel la capitolul ăsta, pot să citesc doar de pe nota de plată și să vă spun că Green Vitality a fost 25 lei, iar Exotic Sunshine Tonic 35. Dar ingrediente, combinații etc – nu-mi cereți. Tot ce contează e că n-au existat reclamații.

Nota a totalizat 467 lei și, desigur, onoarea mi-a revenit. Am achitat-o cu cardul și am plusat cu un bacșiș cash pentru băiatul ce ne servise cu umor și profesionalism; așa procedez de obicei.

***

Samsara Foodhouse – str. Cardinal Iuliu Hossu 3; samsara.ro; 4,6/4818 pe Google

Am zis în review-ul anterior că toate experiențele culinare Cluj/2025 au fost noi, dar uite că am greșit. Samsara e singura constantă clujeană gastronomică, deși (în mod paradoxal pentru o carnivoră deținătoare de grup sanguin A1), este un restaurant vegetarian. Ce mă face să mă întorc iar și iar, mare albastră?! Păi faptul că e absolut genial! Cu un an înainte mâncasem acolo niște chifteluțe cu sos minunate, iar colega ce mă însoțise un steak de conopidă atât de bine condimentat, încât... nu, nu puteai spune „vai, dar nici nu zici că nu e carne!” , ci pur și simplu nu-ți păsa că nu e carne! Ah, și un tort de morcovi la final - curcubeu!...

De data asta am mers cu S, la primul prânz. Băieții ăștia de la congres orgnizează niște cine destul de ok (eu oricum prefer să merg cu copiii în alte locuri, să ne vedem de ale noastre), dar la capitolul prânz gafează teribil prin obiceiul de a distribui niște pachete odioase ce conțin de obicei un sandviș (gen cum găsești prin benzinării), o salată, un fruct și o sticlă de apă. Ziceți și voi...

Am luat-o pe S și i-am zis: stai liniștită, te duc eu undeva aproape. Bine, „undeva aproape” (de Hotel Napoca) ar fi 4 chestii: Collin’s Gastro Pub (specific irlandez), Euphoria Biergarten (specific interanțional, cu o varietate mare de feluri tradițional românești; raport preț/calitate foarte bun), CHIOS Social Lounge (pe o insulă de pe lacul din parc; am fost cu un an înainte, dar n-am mai apucat să scriu; e foarte fain, interior princiar și mâncare bună la prețuri rezonabile) și, desigur, Samsara. Cum știu că (și) lui S îi place din când în când mâncarea vegetariană bine gătită, am ales varianta din urmă.

Restaurantul se află într-o casă interbelică, în capătul sud-estic al Parcului Central, aproape de Canalul Morii (care în realitate nu-i chiar așa de fotogenic cum ar putea să fie). De obicei la prânz nu-i foarte solicitat; aproape gol l-am găsit de fiecare dată (seara înțeleg că se schimbă kalimera). Are un interior foarte drăguț, aerisit și luminos, cu un măslin natural plantat într-un ghiveci uriaș și niște corpuri de iluminat supradimensionate, ca niște luni suspendate.

La fel, am scanat QR-ul cu meniul (dar există și în format fizic) și conține tot felul de chestii, de la aperitive până la desert. Mi se pusese pata pe varza a la Cluj vegetariană 😊, dar n-am avut noroc, nu aveau (cică doar pe ea n-o aveau, așa a zis domnișoara ce ne-a servit). Deci m-am reorientat spre musaca vegană (49 lei), iar S a dorit Signature burger – vegan, se-nțelege (53 lei). De băut am luat o apă minerală mare (21 lei), pe care am împărțit-o.

Mâncarea a fost, conform așteptărilor, foarte aspectuoasă și foarte gustoasă. „Tocătura” de la musaca era în principal din granule de soia, dar avea și ceva semințe/nuci mărunțite, pentru un plus de savoare. La fel și burgerul; am gustat un pic și mi-a plăcut chiar mai mult decât musacaua.  

Total-general = 123 lei. Recomand Samsara, și nu doar vegetarienilor.

***

NATIV (fripturi pur românești) – str. Georges Clemenceau 3 (în centrul vechi); restaurantnativ.ro; 4,7/1144 pe Google

A fost alegerea sărbătoritului. Desigur, cineva a rezervat în avans, el sau soră-sa, nu mai știu, că e un loc destul de mic și solicitat. Precum scrie la intrare, sub firmă, este specializat în mâncare tradițională reinterpretată (de unde mulți turiști străini).

Ca aspect, e genul pivință veche, cu tavane arcuite și pereți îmbrăcați în piatră, 3 sau 4 săli ce se succed. Drept decoruri, doar niște lampioane mari, traforate, atârnate de tavan. Personal atent, extrem de profy.

De data asta am primit meniuri normale, oferta fiind destul de limitată: aperitive, „de împărțit” , fripturi pe jar & garnituri, feluri principale, desert – totul pe 2 pagini 😊. S-a dorit întâi de băut. Care apă plată, care minerală; ca să nu se supere nimeni, am zis să fie câte o sticlă mare din fiecare (a câte 22 lei). Am aflat că au nu știu ce bere locală artizanală (Clusa lager) de care n-am mai încercat până acum, deci am dorit să încerc, și sărbătoritul a dorit (22 lei bucata). Milena obișnuiește să facă notă discordantă, așa că și-a luat un pahar de vin alb (Rașova Chardonnay; 29 lei).

Pe urmă am trecut la chestii serioase. Gen gulaș de vită (63 lei), șnițel de pui (59 lei) sau salată cu sfeclă coaptă și brânză de capră (62 lei). Bine, asta pe scurt, că pe lung suna ceva de genul: „șnițel din piept de pui local cu sos ușor picant, servit cu cartofi zdrobiți și salată de roșii de grădină cu scalii de brânză Trapist de la Caseus” . Hmm... De bere Trapist am auzit, dar de brânză încă nu... În concluzie, fonfleuri.

Păi, ce să zic? ... Berea aia artizanală n-a fost rea, doar că cam mică (fiolă de 330 ml, cum ar veni). N-am înțeles mare lucru din ea, vă zic sincer. Deci ne-am scuturat: păi noi aicea sărbătorim pe cineva su nu mai sărbătorim? Hai să luăm o sticlă de vin, s-o împărțim, am propus (și s-a aprobat cu entuziasm; yeee!).

Marea problemă era lipsa lui Tati, care ar fi știut ce să aleagă din uriașa listă de vinuri. Până la urmă, mi-am amintit cum am făcut în Belgia când m-a dus fiică-mea în barul ăla cu sute de sortimente de bere artizanală și n-am știut ce să comand, iar ospătarul mi-a sugerat să respir adânc și să descriu cam ce mi-ar plăcea să beau. Culmea e că a funcționat – și atunci, și acum. A fost ceva Cabernet Sovignon, nu mă întrebați mai multe. A fost perfect.

Desert n-am mai comandat, făcuse Diana (prietena lui Paul) o prăji bestială (albiniță sau așa ceva – miere și zmeură, ca ingrediente cheie), am palmat-o pe sub masă. Știu că nu se face una ca asta, mai ales într-un cadru atât de fandosit, dar... nimeni nu-i perfect. În fond, Diana adusese s-o gustăm ulterior, în stradă. Nu ne-am putut abține. Oricum, nimeni nu ne-a ginit și, chir de o fi făcut-o, nu s-a crizat din acest motiv.

Am achitat 643 lei pe toată consumația, plus tips-ul de rigoare. Am plecat mulțumiți și chiar fericiți. În urmă cu un an se întâmplase în familie un eveniment tragic în aceeași perioadă, dar de data asta se pare că soarta doar ne zâmbea. Și atât.

***

Da Pino – str. Universității 8 (tot în centrul vechi); dapino.ro; 4,3/2541 pe Google

A doua zi am fost invitate (eu și S) la un prânz business (destul de informal, totuși). (Altfel, am fi optat pentru una dintre cele 3 variante rămase din preajma locației congresului.) Se-nțelege că n-am ales noi, dar cine a ales a ales bine. Deși fiică-mea a cârcotit când a auzit: „ăsta e locul unde te duci ca să fii văzut” , dar așa cârcotise și cu un an în urmă despe CHIOS și până la urmă a fost bine.

Deci am ajuns și ni s-a indicat masa rezervată pentru noi. Tot așa, e o casă veche cu mai multe săli interconectate, plus o terasă exterioară (pentru ăia de vor să fie văzuți, mă gândesc). Noi am stat înăuntru și am fost singure (fiind doar fete) în sala respectivă, deși mai erau vreo 2-3 mese disponibile.

Cine ne invitase știa locul din alte circumsatnțe și venise chitită: caracatiță. Am primit meniuri și am remarcat că nu înota nicio caracatiță prin ele, deci... Ospătărița ne-a lămurit: meniul se schimbă periodic. Vai, dar noi am venit tocmai de la Galați să mâncăm caracatiță (la Cluj) !!! Domnișoara s-a repliat urgent, se vede că știu să negocieze cu... ciudații: să vedem ce putem face.

Eu am comandat doar un aperitiv, mâncasem bine la micul dejun și trebuia să mă păstrez și pentru cina cu copiii – ceva crochete de brânză. Restul – rață pe varză (roșie) cu sos de citrice sau (că s-a rezolvat 😊 între timp) caracatiță. S-au băut nealcoolice, desigur. Nu mă întrebați de prețuri.

A fost totul bun, toată lumea a fost satisfăcută (deși caracatița – cică – n-a fost chiar ce trebuie; pesemne, or fi concediat chef-ul și ăla o fi fugit cu ingredientul cheie). Buletele mele de brânză mi s-au părut minunate și nici despre rață n-am auzit lucruri nașpa. S-a luat și desert (nu eu!). L-am pozat, nu mai știu ce a fost, judecați voi după poze.

... Ce să zic, m-aș mai duce la Da Pino și chiar nu mi-ar păsa dacă mă vede cineva... Recomand, mie mi-a plăcut și am apreciat că s-au făcut luntre și punte și... caracatiță.

***

AMAR – str. Napoca 8; amarcluj.ro; 4,5/110 pe Google

Se pare că-i o cârciumă mai nouă, copiii auziseră, dar n-o testaseră. Numai bună pentru ultima seară în familie (extinsă) ! Am făcut rezervare, deși la fața locului s-a dovedit că n-ar fi fost neapărat nevoie. Decoruri cu ramuri de mesteacăn, dovleci și... lampioane supradimensionate (o fi moda).

Trecem peste meniuri QR & fizice, ospătari drăguți, ofertă nici prea-prea, nici foarte-foarte și ajungem direct la comandă: bere Caraiman la sticlă de 330 ml (14 lei), limonadă (20 lei), vin alb/roze (35 lei paharul), apă filtrată plată sau acidulată (12lei/750 ml). De mâncat: fâșii de vită pe pat de humus (86 lei), creveți cu roșii (75 lei), gnochi cu mușchiuleț de porc (68 lei), tagliatelle cu porcini și trufe (75 lei) și tagliolini amatriciana (58 lei).

Totul a fost frumos prezentat și gustos. Nicio cârcoteală, nicio reclamație. 607 lei toată afacerea. The end (for the moment).

***

În loc de concluzie: să vină noiembrie!!!... (Dar mai întâi să vină vacanța de vară...)

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 70 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI