Maimuța plângătoare – un restaurant cu nume inedit!!!

TIPĂREȘTE

Am mai fost la Cluj, chiar de două ori, dar în alte vremuri... o dată pe vremea când băncile erau vopsite tricolor și altă dată când am stat un sejur în Turda și ne-am” rătăcit pe proaspăta autostradă” când am făcut o plimbare până la Cluj... și în afară de marile biserici din oraș nu mai rețin mare lucru...

Acum am găsit un oraș schimbat, curat dar aglomerat și cu toate acestea nu claxonează nimeni la semafor... fără stâlpișori pe trotuare dar nici o mașină parcată pe trotuar sau pe interzis...

Centrul vechi este parțial pietonal și tot pietonal se circulă de la Piața Avram Iancu unde este Catedrala Mitropolitană până în Piața Unirii unde este Biserica Catolică Sf. Mihail... am vrut să fac această precizare pentru că noi ne-am plimbat prin centrul orașului plecând de la hotel unde am avut cazarea... cu toate că vineri când am ajuns puteam circula gratuit prin oraș... este Vinerea verde și transportul public este gratuit... informație pe care am primit-o de la hotel!

După o tură de plimbare prin oraș și după ce am trecut prin Piața Unirii pe la toate căsuțele cu” de toate pentru toți” ... se întunecase deja și ne întrebam unde putem mânca în zonă... era cam greu de ales din multitudinea de localuri care să ne satisfacă poftele, dar mai ales să găsim și masă pentru noi 5,4 adulți și un copil... Eram la o căsuță cu gablonțuri hand-made și admiram micile bijuterii iar Doamna de le vindea ne-a recomandat restaurantul Maimuța Plângătoare, că o să ne placă... iar a doua zi când am ajuns din nou prin zonă i-am mulțumit și i-am dat dreptate!

Restaurant Maimuța Plângătoare – este un restaurant vechi cu o poveste ce începe prin anii 1930 al cărui proprietar de pe atunci plângea în hohote când era băut când nu mergea afacerea, angajații spunând despre el că” urlă ca o maimuță plângătoare” ... și așa i-a venit ideea să numească localul!!! După perioada comunismului prin anii 1990 restaurantul s-a redeschis iar în 2000 a fost renovat ca să arate cum este astăzi. Acum este un restaurant cu specific european de nivel mediu, nici de fițe dar nici la nivelul de jos... punctele forte fiind mâncarea și vinurile, dar și terasa... cam asta spune proprietarul într-un ziar local. Despre mâncare pot confirma că este foarte bună... vin nu am băut dar despre terasă nu știu să spun unde și cum este... pentru că el spune că terasa este cu vedere la stradă.

La prânz se servește Meniul zilei și face și livrări la comandă.

Strada Emil Isac nr. 3 este adresa oficială – ca reper, din Piața Unirii pe strada Memorandumului la intersecție cu strada Emil Isac... sigur îl găsiți, dar să nu veniți cu mașina pentru că nu există parcare în zonă... și apropo de parcare, acolo unde există, costă 8 lei/oră iar duminica este gratuit.

Noi am intrat direct din stradă într-un salon și am ocupat o masă în celălalt și din ce-am văzut mai există un salon... în sfârșit nu mai contează, cert este că am reușit să găsim o masă pentru noi  5... pentru că până ne-am hotărât noi ce comandăm pot spune că s-au ocupat toate mesele...

Atmosferă tare plăcută, boemă, muzică în surdină... ne-a plăcut de cum am intrat, mai ales că eram curioși dar mai ales mirați de numele inedit al localului...

De cum ne-am așezat am și primit meniurile și nici bine nu am apucat să vedem ce și cum că am fost abordați dacă ne-am hotărât ce mâncăm sau ce bem... de către o doamnă drăguță, blajină, cu o atitudine calmă... noi eram mai agitați pentru că ne era mai greu să ne hotărâm...

Meniul nu este stufos dar ai ce alege, mai greu a fost să ne hotărâm ce mâncăm... despre prețuri pot spune că sunt aproape normale, doar berea pe care am băut-o am reținut că este 20 lei/sticla de 500ml...

Noi adulții am comandat câte o porție de paste... cu sos de hribi sau cu sos alb și trufe au fost tagliatele și spaghete cu fructe de mare. Iar copilul a comandat din meniu pentru copii o porție de mini șnițele cu cartofi prăjiți... toate au fost tare gustoase... trebuie să mă credeți că am lins farfuriile! Iar copilul a fost tare încântat atât de șnițele cât și de cartofi!

De băut a fost bere la sticlă nefiltrată... dar sincer nu mai știu câte... iar copilul a vrut doar apă plată!

Băuturile le-am primit foarte repede iar pentru mâncare nu am așteptat foarte mult... La final, nota a fost 347 lei pe care am achitat-o cu cardul, separat am lăsat tipsul, chiar meritat de data aceasta!

Dar, înainte de a primi nota, Doamna ne-a întrebat dacă acceptăm din partea casei câte un păhărel de țuică din producție proprie...” mănânci calule ovăz” , cam asta a fost reacția noastră, normal că am acceptat cu plăcere... După ce am primit țuica am discutat mai mult cu Doamna, pentru că și-a dat seama că suntem turiști și a vrut să știe mai multe despre noi...

Ne-a plăcut foarte mult acest restaurant, de la atmosferă... la servire... și la mâncarea gustoasă. Așa că dacă ajungeți prin Cluj vă recomand să mergeți la Maimuța Plângătoare!

A doua zi am trecut cu mașina prin fața restaurantului, doar l-am văzut la lumina zilei dar tot nu am reușit să identific unde este terasa... poate cu altă ocazie, la următoarea plimbare prin Cluj știm despre ce este vorba... vom vedea!

Prin Cluj ne-am plimbat prin centrul vechi... am fost prin Parcul Cetățuia, am văzut și teatrul Florin Piersic și în dimineața plecării ne-am plimbat și prin grădina botanică!

În afară de a vedea Clujul dorința mea era să facem o plimbare prin împrejurimi și mai ales să ajungem la Cascada Vălul Miresei de la Răchițele și așa am făcut...

Traseul pe unde ne-am plimbat a fost Gilău – Beliș-Fântânele – Rișca – Răchițele – Cascada Vălul Miresei – Huedin – Cluj – un traseu de 180 km și cu drumuri foarte bune.

A fost o zi frumoasă de toamnă iar natura a fost tare darnică cu peisaje în culorile toamnei de-ți taie respirația... și ne-a plăcut că nu a fost aglomerat...

Ne-am oprit la Lacul Gilău și la Lacul Beliș-Fântânele unde am admirat frumusețea naturii iar pentru masa de prânz am făcut un ocol până în satul Rișca la un local Krusta... despre care nu pot scrie nimic... și nici nu-l pot recomanda, am mâncat păstrăv, a fost bun... dar am așteptat foarte mult, am avut senzația că am pierdut prea mult timp pentru o masă și a fost și exagerat de scump...

Poate dacă vii doar pentru acest local este altceva, dar când vrei să vezi mai multe prin zonă îți pierzi răbdarea și-ți trece și pofta...

Și cu toate acestea nu am renunțat să mergem până la Răchițele și să parcurgem aprox. 1 km de jos prin pădure până la cascadă... a meritat din plin tot efortul, cascada este spectaculoasă!

Dând la o parte aglomerația de prin Florești și Gilău, atât la dus cât și la întors, a fost o plimbare tare plăcută prin zona munților și a satelor ardelenești... drumuri bune dar mai ales libere, peisaje frumoase... păduri de foioase ce înconjoară lacuri ce reflectă frumusețea zonei!

Aceasta a fost plimbarea noastră până la Cluj... ne-a plăcut și sperăm să mai ajungem prin zonă pentru că mai sunt multe de văzut!

În rest numai de bine!

---

VIZUALIZĂRI: 271 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI