[Carmangeria Moldovan] La carne

TIPĂREȘTE

Un concept original de servit masa am găsit la Cluj. Căutam să mâncăm. Restaurante nu-s chiar pe toate drumurile astfel că nu este mereu simplu de găsit. Mergând pe strada Horea, am văzut, printr-o vitrină largă niște mese. Chiar asta aveam nevoie. Oare ce să fie aici? Am intrat curioși. Chiar erau niște mese din lemn masiv și unii mâncau. Păi vrem și noi! În stânga erau mesele iar în dreapta era o tejghea plină cu cârnaț’ și slană. Ce-i asta? Carmangeria Moldovan. Hm.

În față era o tejghea ce servea mâncare gătită. Avea niște oale cu ciorbă – buuun – și fripturi ce se făceau la rotisor, delicioase. Aveau ceafă, aripioare și alte feluri dar noi am vrut din astea două. Am vrut și ciorbe.

- La pachet sau aici?

- Servim aici.

Ce pachet? Nu umblu cu ciorba-n traistă.

Ne pune ciorbe-n tub din ăla de plastic. Măi să fie... Ți-am zis că mâncăm aici. Urăsc bazaconiile astea din plastic.

- Păi, doamnă, mâncăm aici. Am zis.

Ea, conspirativ:

- Așa e mai ușor cu spălatul vaselor.

Mă enervez. Un nene mânca din ciob. Noi suntem mai proști sau ce? Îi spun că vreau și eu ciob că de ce la bărbați dă ciob și mie nu? După ei acceptă să spele vase dar noi suntem fraieri. Tace, înghite în sec și schimbă vesela. Aproape se simte că nici pe ea nu se valorizează. Mai lipsea să-mi dea și friptura la cornet. Nu-s chiar la picnic că de aia am intrat aici. Iar prețurile nu erau de bodegă ci de restaurant.

În fine, ne-am luat produsele și le-am consumat. Ciorbele au fost bune și fripturile delicioase. Aveau pită bună, niște chifle pătrate, model chabatta. Afară era rece și ne uitam, prin fereastră, la blocuri și la statuia lui Horea din rond. În spatele nostru, populația Clujului se aproviziona cu cârnați. A fost, cumva, bizar.

Când am zis c-am mâncat acolo, unii au început să cârâie: ba că Moldovan își aduce porcii din afara țării, ba că una, alta. Parcă ce îmi pasă mie?

La Moldovan am mâncat de două ori că am avut două tranzite la Cluj, și la venire și la plecare dar a doua oară nu ne-a mai trebuit ciorbă că n-aveam chef de vorbe. Dar fripturile ne-au plăcut.

După masă am servit desertul în vecini, la Pralina care are prăjuturi delicioase, cu puțin zahăr și au și vreo patru mese cu fotolii elegante și confortabile. Cât lingeam noi la prăjituri au intrat niște turiști străini să întrebe dacă au prăjituri fără zahăr. Le-a băgat pe fete-n ceață. A zis una că nu există prăjituri fără zahăr pentru că prăjiturile sunt toate dulci că ăsta este rostul lor. Dar ea nu știe chiar dacă lucrează la cofetărie. Există prăjituri fără zahăr. Evident că s-au dus turiști-n drumul lor, învârtindu-se.

---

VIZUALIZĂRI: 398 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI