La Ceasu’ Rău se mănâncă bine!

TIPĂREȘTE

Masa care şade tristă,

Parcă plânge în batistă,

Da cu halbe şi pahare,

Masa râde, tu te bucuri

De mâncare!

Astăzi vă invit la masă în oraş! Unde? La Braşov, La Ceasu’ Rău, dar promit că va fi ’’într-un ceas bun’’. Aveţi încredere în mine, vă duc la un restaurant tradiţional românesc, cu mâncare bună de tot.

Am crezut întotdeauna că dacă vrei să alegi un restaurant, este bine să întrebi localnicii. Anul trecut, pe la începutul lunii ianuarie, un domn amabil şi vorbăreţ, şofer pe Uber în timpul liber, ne-a recomandat două restaurante din Braşov, La Ceasu’ Rău şi Roata Norocului. Ambele, situate în afara centrului istoric al Braşovului dar destul de aproape de zona turistică a oraşului. Ne-a spus că acolo se duce când vrea să mănânce pe săturate, mâncare ardelenească, simplă şi gustoasă, la un preţ rezonabil. A doua zi, urma să plecăm la Bucureşti, aşa că n-am mai avut timp să urmăm sfaturile simpaticului braşovean. Dar le-am reţinut, şi ne-am propus să le urmăm cu ocazia următoarei vizite în oraşul de sub Tâmpa.

La sfârşitul anului trecut, am revenit pentru câteva zile la Braşov. Pentru cazare, am închiriat în regim hotelier un apartament nou, spaţios şi confortabil (ISARAN 2D4E). Am călătorit de la Bucureşti la Braşov cu trenul particular Softrans, şi am ajuns la ora prânzului, odihniţi şi relaxaţi. Ca să nu aşteptăm în gară mesajul care urma să ne confirme că apartamentul este pregătit să ne primească, am comandat un Uber şi ne-am dus direct La Ceasu’ Rău. Ca să mâncăm, fireşte!

Adresa oficială a restaurantului La Ceasu’ Rău este strada Iuliu Maniu nr. 56 (la circa 20 de minute de mers pe jos, în pas lejer, de Piaţa Sfatului). Este primul restaurant pe care Sergiana Grup l-a deschis în Braşov. În anul 1999, Sergiana a preluat un local în paragină pe care l-a renovat şi amenajat în stil rustic, transformându-l într-un restaurant căutat atât de braşoveni, cât şi de şi turiştii români şi străini care vizitează Braşovul.

În prezent, Sergiana Grup deţine mai multe restaurante (Tudor, Mureşenilor, restaurantele din AFI Mall și Coresi Mall din Braşov, La Mama Leti din Poiana Mărului, Sub Cetate din Râşnov, Stâna Turistică din Poiana Braşov, restaurantul sezonier Calul Bălan din Neptun) şi un centru de evenimente în Braşov. Sunt scrise deja articole despre câteva restaurante Sergiana. Carnea şi produsele de carmangerie servite clienţilor provin de la ferma proprie din Poiana Mărului.

Pe lângă restaurante, Sergiana Grup deţine un lanţ de prăvălii prin care vinde produsele proprii. O prăvalie Sergiana este bine amplasată în centrul Braşovului, peste drum de restaurantul Sergiana Mureşenilor. De acolo am cumpărat ’bunătăţuri din Ardeal’ şi pâine de la brutăria din Poiana Mărului pentru micul dejun.

Noi am fost de mai multe ori la Sergiana Mureşenilor, în beciul unei clădiri istorice din apropierea Pieţei Sfatului. Mi-a plăcut mâncarea, mi-au plăcut ospătarii îmbrăcaţi în costume populare, muzica ardelenească, mâncarea gustoasă. Nu mi-a plăcut aglomeraţia, dar amplasarea excelentă în centrul istoric al Braşovului vine la pachet cu înghesuiala, mai cu seamă în zilele libere. 

La începutul anului trecut am mâncat la Sergiana din Coresi Mall, aproape de apartamentul în care am locuit timp de câteva zile. Deşi mâncarea a fost bună, nu m-am simţit în largul meu, pentru simplu motiv că nu-mi plac mallurile în general, şi restaurantele din malluri în special. Cât ar fi mâncarea de bună, nu am senzaţia că mânânc la restaurant. Permanenta vânzoleală mă face să-mi doresc să plec cât mai repede! Prefer o cârciumioară mică şi curată, în care să mânânc pe îndelete, să pot vorbi liniştită cu oamenii de la masă, să nu se foiască nimeni pe lângă mine, să nu se audă muzică din zece locuri, să nu se amestece toate mirosurile din lume...

O astfel de cârciumă este La Ceasu’ Rău din Braşov. Un local spaţios dintr-o casă veche, decorat în stil tradiţional, cu două saloane şi o terasă de vară. Fără fiţe şi pretenţii de local de lux, cu mâncare ardelenească (românească cu influenţe săseşti şi ungureşti)... pe scurt, un restaurant numai bun să mânânci cu familia, sau să faci un chef de pomină cu prietenii. La Ceasu’ Rău se prezintă clienţilor ca fiind ’un loc prietenos, fără sclifoseli’, cu ’un picuţ de fum fain de grătar’. Este cea mai concisă şi corectă descriere pentru primul restaurant Sergiana.

Din stradă, am intrat într-o curte mică în care ne-a întâmpinat un brad natural mare, frumos împodobit. Şi mirosul de grătar... Un bucătar perpelea fripturi, cârnaţi şi mici pe grătarul amplasat în aer liber. Bună strategie, cum să treci nepăsător pe lângă locul ispitelor?

Am fost invitaţi într-un salon mare, pe jumătate ocupat într-o zi de vineri, la ora prânzului. Din acest salon se iese în grădina de vară, pustie în anotimpul rece, pe care am traversat-o spre toalete (curate, dichisite, dotate cu tot ce este necesar).

Am ales o masă în zona cea mai liberă a restaurantului (ca să avem loc cu bagajele), şi am primit imediat meniurile. Am remarcat meniul de post, o dovadă de respect din partea gazdelor noastre pentru clienţii care ţineau Postul Crăciunului. Desigur, nu este obligatoriu, dar noi am apreciat sincer grija pentru toţi oamenii care trec pragul restaurantului.

Pentru început, am comandat o cafea espresso pentru soţul meu, şi două Katinola pentru mine şi fiul meu. Katinola este nectar natural de cătină cu ghimbir sau cu suc de mere, produs la Braşov (din cătină presată la rece, fără zahăr sau conservanţi). Eu am băut Katinola cu ghimbir... înţeapă uşor, o băutură sănătoasă şi foarte bună la gust!

Alegerea mâncării este o adevărată provocare pentru pofticioşi. Meniul stufos cuprinde doar preparate tradiţionale (fără pizza, paste...). Dar cu ce ne îmbie Ceasu Rău? Gustări: fasole bătută cu ceapă caramelizată, zacuscă, salată de vinete, mizilic ardelenesc (slănină afumată şi telemea de oaie cu roşii şi ceapă roşie), platouri cu bunătăţuri de la Poiana Mărului. Minuturi: omletă, caşcaval pane, şniţele, ficăţei de pui prăjiţi, aripi de pui la ceaun, mămăliguţă cu brânză şi smântână, bulz ciobănesc, pastramă de miel la tigaie cu mămăliguţă.

Supele şi ciorbele sunt printre vedetele meniului. În preţ intră ardeiul iute, smântâna şi pâinea proaspătă. Aveţi ce alege: ciorbă de burtă, rădăuţeană, de văcuţă, de fasole boabe cu afumătură, de legume, borş de porc sau supă de găină cu tăiţei. Cea mai scumpă, ciorba de burtă (31 lei); cea mai ieftină, ciorba de legume (23 lei).

Foarte solicitate sunt preparatele la grătar (mici, cârnaţi, păstrăv, pastramă de miel, antricot, vrăbioară şi muşchi de vită Angus, ceafă, muşchiuleţ şi coaste de porc, pulpe dezosate, aripioare şi piept de pui). Nu lipsesc din meniu mâncărurile gătite ca la mama acasă (sarmale cu mămăliguţă, gulaş de vită Angus, ciolan afumat cu varză călită sau iahnie de fasole, tochitură, pomana porcului, tocănită de ciuperci cu mămăliguţă).

Greu de ales, totul este tentant, mai ales când vezi platourile şi farfuriile care se plimbă pe la mese. Desigur, în meniu sunt mult mai multe preparate, nu mi-am propus să le înşir pe toate. Doar pe cele mai apetisante, ca să vă fac poftă de mâncare!

De băut... de toate pentru toate gusturile, amintesc doar băuturile locale: pălinca (de caise, gutui, pere, prune), vişinata, afinata şi caisata de Bran, sucul natural de mere, şi desigur, Katinola. Să nu uit, băuturile specifice sezonului de iarnă, vinul fiert şi tuica fiartă.

Soţul meu a ales din meniul de post, ciorbă de legume şi sarmale cu ciuperci şi mămăliguţă. Băiatul nostru a mers la sigur cu ciorbă de burtă şi gulaş de viţel. Ca bonus, a primit un pahar de vin roşu la gulaş... norocul lui! Eu am mâncat mămăliguţă cu (multă) brânză şi smântână. Porţiile au fost mari, mâncarea fierbinte şi foarte gustoasă (atât cea de dulce, cât şi cea de post), pâinea de la Poiana Mărului, proaspătă şi atât de bună că ai fi mâncat-o ca pe cozonac. Deşi ne săturaserăm, ne-am lăcomit şi am cerut două porţii de clătite, una cu dulceaţă, una cu brânză de vaci şi stafide. Două bucăţi la porţie, delicioase, cu umplutură din belşug... desigur, două clătite le-am luat la pachet.

Tot ce am mâncat, plus o cafea, două sucuri de cătină şi o apă minerală mare ne-au costat circa 300 lei, un preţ corect ţinând cont de mărimea porţiilor şi de calitatea preparatelor. Am mâncat mult prea mult, este o adevărată ispită culinară La Ceasu’ Rău, mai cu seamă dacă eşti înfometat!

Am plătit consumaţia cu cardul, adăugând un bacşiş în numerar, meritat de bucătari şi de ospătăriţa care ne-a servit ireproşabil. Atât de mult ne-a plăcut mâncarea, încât ne-am propus să mai venim La Ceasu’ Rău.

Am revenit cu o zi înaintea plecării la Bucureşti, după o plimbare lungă pe jos, din Şcheii Braşovului până La Ceasu’ Rău, cu multe opriri pe traseu, la Sinagogă, la muzeul Casa Mureşenilor, la târgul de Crăciun din Piaţa Sfatului. Am ajuns la restaurant după ora prânzului, cam pe la trei jumate, periculos de înfometaţi.

De data aceasta, am intrat direct din strada, pe uşa din colţul clădirii, nimerind în cel de-al doilea salon al restaurantului (mai mic decât cel de data trecută, fără ieşire directă pe terasa de vară). Pregătit de Crăciun, cu coroniţe de brad şi decoraţiuni clasice, de modă veche, potrivite cu atmosfera de altădată a localului...

Am observat ceasurile vechi de pereţi, potrivite la ore diferite, şi am întrebat care este legătura cu denumirea restaurantului. Am aflat că a existat, în vecinătatea localului, un ceas care nu arăta niciodată ora exactă. De aici, s-ar trage numele La Ceasu’ Rău! O altă variantă se referă la accidentele tragice care au avut loc în intersecţia din zonă. Nu-mi place, mai bine rămânem la varianta cu ceasul defect.

Am comandat vin fiert pentru soţul meu, şi Katinola pentru mine şi fiul nostru. Am gustat şi eu vinul, foarte bun, potrivit de dulce, cu aromă de scorţişoară şi felii de portocală.

Pentru că eram înfriguraţi, am cerut ciorbă de burtă pentru băieţi, şi rădăuţeană pentru mine. Am primit imediat ciorbele fierbinţi în vase de lut, însoţite de ardei iuţi muraţi, smântână şi pâine proaspătă. La felul doi, soţul meu a poftit la mici cu cartofi prăjiţi, băiatul nostru la şniţele, iar eu am ales pomana porcului cu varză murată şi mămăliguţă. Mult, bun, proaspăt, gustos! Cu părere de rău, n-a mai fost loc decât pentru un singur papanaș cu dulceață, delicios, chiar se simțea brânza proaspătă din compoziție.

Ca şi data trecută, nota de plată s-a învârtit în jurul sumei de 300 de lei, plătită cu cardul plus bacşişul în numerar.

Este limpede ca lumina zilei că ne-a plăcut La Ceasu’ Rău. Mâncarea simplă şi gustoasă, gătită după reţete tradiţionale, din ingrediente de cea mai bună calitate, servirea, muzica, localul care aminteşte de cârciumile din vremuri demult trecute...

Tatăl meu n-a vrut să mânânce niciodată La Ceasu’ Rău. Nu-i place numele, spune că-l duce cu gândul la un local specializat în parastase. Cum ar fi să-ţi sărbătoreşti cununia, să-ţi botezi copilul, sau să-ţi aniversezi ziua de naştere La Ceasu’ Rău?! Povestea cu ceasul defect din intersecţie nu l-a înduplecat. Dacă pe tata nu l-am convins că ’’e de bine’’ să mânânci La Ceasu’ Rău, poate v-am convins pe voi. Ce ziceţi?

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 50 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI