GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Schitul Pahomie... e lesne sa ai o rugaciune.
Anul trecut în Mai mi-am petrecut prima parte a concediului la Băile Olăneşti şi în ziua plecării spre casă am făcut un popas la recomandarea unei familii cu care ne-am împrietenit în hotel, la Schitul Pahomie.
De la Băile Olăneşti am pornit spre Vâlcea iar în dreptul satului Cheia am virat dreapta, apoi prin valea Cheii pe un drum forestier care ne-a pus ceva probleme datorită stării în care se afla. (în perioada Mai 2011 a plouat foarte mult şi drumul în multe locuri s-a surpat şi pe lângă îngustime mai era şi noroios)
Drumul forestier străbate o pădure de o frumuseţe aparte şi te duce până în dreptul schitului, mai precis lângă o cădere de apă fascinantă care se numeşte Izvorul Frumos ce ţâşneşte dintr-o stâncă înaltă de ~50 m, în partea opusă si omoloagă izvorului se află schitul care este clădit chiar sub stâncă.
Nu am de gând să vă descriu lăcaşul de cult şi împrejurimile pentru că vreau dacă ajungeţi aici să aveţi aceeaşi senzaţie de surprindere ce m-a încercat pe mine.
Puţini sunt cei care vor putea să mai vorbească când ajung în faţa schitului pentru că este greu să nu-ţi tremure glasul, şi mai puţini cei ce pot să privească cu detaşare pentru că ochii sunt plini de lacrimi ce stau cu greu agăţate de pleoape.
Nu ai cum să găseşti cuvintele potrivite pentru a descrie farmecul locului, cuvintele sunt nesemnificative ca esenţă în comparaţie cu modestia, truda, suferinţa, rugăciunea ce respiră aici.
Pentru mine totul a fost ca un basm necitit vreodată în care oamenii ce ajung aici se cunosc şi se ştiu fără să se vadă şi se ştiu legaţi de acest tărâm al cărui acoperiş este cerul iar soarele veghează asupra celor care vin şi pleacă.
Pentru călugării de aici ziua înseamnă muncă pentru că ce este trudă este pentru ei belşug, iar sărbătorile sunt lumină şi bogăţie.
Sunt ortodox de religie, respect tradiţiile şi sărbătorile şi mă bucur ca orice om de ele, dar nu pot să spun că sunt o persoană credincioasă, pe la Biserică trecând doar cu ocazii deosebite: nunţi, botezuri, Paşte însă aici a fost pentru prima dată în viaţa când mi-am pus cu adevărat întrebarea: DUMNEZEU există?
Nu doar vă recomand, dimpotrivă vă rog să includeţi o vizită aici dacă ajungeţi în zona Vâlcea şi nu o să regretaţi.
PS
Cu pozele mai durează puţin, însă promit să postez câteva după ce găsesc fişierul unde le-am stocat.
Trimis de dinţosul in 21.09.12 14:29:21
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BĂILE OLĂNEȘTI.
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (dinţosul); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 45.24123200 N, 24.12334300 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat la rubrica "Olanesti si imprejurimi" (deja existenta pe site); sters rubrica dublura introdusa de autor
Aici, la Pahomie ca și la Mănăstirea Frăsinei (de la Muereasca-n sus), ai ca primă impresie sentimentul nimicniciei umane. Apoi, energiile celeste coboară cuminți asupra ființei, în mod egal pentru habotnic sau laic.
De ghidul v-ar fi fost ”meseriaș”, ați fi putut urca mai sus de Pahomie, până la Schitul Pătrunsa, loc de o sălbăticie cum rar mai găsești. Este adevărat că drumul e mai accidentat, cu înclinație ce pune probleme celor neobișnuiți.
@zapacitu: Am observat că drumul se continuă în sus, prin stânga schitului dar am crezut că la un moment dat se înfundă. Nu am avut ghid, nici turişti nu am întâlnit aici pt. că vremea era neprielnică, plouase toată săptămâna şi drumul era deplorabil (chiar era să renunţ la un moment dat) iar pe călugări nu am îndrăznit să-i deranjez (era ora mesei).
Spune-mi te rog, cât mai era până la Pătrunsa, se poate ajunge cu masina, este la fel de fascinant ca Pahomie? Dă-mi mai multe amănunte.
Aşa cum am promis , am ataşat şi câteva poze cu acest minunat lăcaş pt. suflet şi trup.
Scuze pentru intarziere...
Distanta pana la Schitul Patrunsa este de vreo 4,5 -4,7 km. De la Schitul Pahomie se face o poteca ocolitoare, pe latura de sud, ce taie de-a curmezisul un izvor, apoi se continua prin padure pana la „Taietura Ilenei”, unde o sageata indica o ramificatie a traseului. Cararea nu se apropie prea mult de bolovanisul abrupt, panorama este faina spre toate povarnisurile. Traseul coboara alene printr-o portiune defrisată, traversand paraiase cristaline, dupa care urca pe o coama denumita Piciorul Marului. Aici cararea ocoleste pe la nord o cabana abandonata de nu se stie cand si duce spre un alt izvoras, intrand in padure. Se coboara panta, ocolind smarcurile de la izvorul Paraul Marului, se traverseaza varfurile montane impadurite si poienitele numeroase, unde se simte domnia imperturbabilului varf Buila, se trece de bifurcatia cu potecuta spre stana, alunecand parca pe o inseunare spre o pajiste de poveste ce mangaie Muntele Patrunsa, ajungand la schitul cu acelasi nume.
Masina este de prisos a fi folosita pe acest traseu mirific, se va lasa la Pahomie sub obladuirea sfintilor parinti.
Nici o grijă pt. întârziere, răspunsul a compensat aşteptarea şi deja mi-am propus pt. primăvara anului viitor (cel mai probabil la început de Mai) o vizită aici şi dacă timpul tău permite şi mai ales dacă vrei poate ne întâlnim şi mergem împreună. (dacă pare deplasată rugămintea mea te rog să accepţi anticipat scuzele mele!).
Cat este de mers pe acest drum forestier? Se poate ajunge cu un Matiz?
@Geo Sarbu: Nu cunosc lungimea reală a traseului, pot doar să aproximez ca fiind 10km. Oricum tot drumul durează ~1h. Dacă te duci vara când drumul este uscat nu o să ai probleme, în shimb dacă îl abordezi după câteva zile ploioase nu cred că ai şanse să ajungi cu matizul.
La final, priveliştea schitului merită tot efortul.
Într-una din vizitele mele la acest schit (am urcat și eu cu autoturismul) am întâlnit mașini avariate datorită drumului deosebit de bolovănos, dar și șleaurilor formate. E destul de riscant să urcați cu matizul. Încălecarea șleaurilor se face cu destulă dificultate, mai ales după reprize de ploaie semnificative. Cel mai indicat este să lăsați matizul la Iezer, la maici și să vă continuați ascensiunea cu altă mașină ce are garda mai înaltă. Sunt destui binevoitori care să vă ia în mașină, mai ales dacă plătiți oareșce creițari.
Am o întrebare: cumva pentru a ajunge la acest schit se trece pe lângă Mănăstirea Iezeru?
Când am mers acolo într-un pelerinaj despre care promit că voi scrie, ni s-a spus că în continuarea drumul se afla Schitul... și nu mai țin minte denumirea; este vorba de Schitul Pahomie? Era tot pe un drum forestier, tot în Vâlcea...
@alexa91: Da, pentru a ajunge la acest schit se trece pe lânga Iezer. Atentie la conditiile de vreme pt. ca drumul se transformă foarte repede intr-unul impracticabil. Oricum efortul este recompensat in momentul vizitarii acestui lacas.
Tot pe acolo, nu știu dacă pe acel drum, dar tot la poalele Builei, e și schitul Pătrunsa.
@dinţosul: Mulțumesc mult că mi-ai amintit. Chiar acum am să pun și eu un articol despre Schitul Iezer.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Apr.2016 La Schitul Pahomie, o bucata de drum cu masina , finalul pe jos — scris în 14.09.16 de zlatna din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Aug.2015 Schitul Pahomie — scris în 22.10.15 de maryan1977 din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Aug.2008 Excursia perfectǎ: Iezer, Pahomie şi Pǎtrunsa — scris în 03.12.10 de verobutterfly din BUCURESTI - RECOMANDĂ