GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Pestera Liliecilor – loc de meditatie si initiere pentru kapnobatai
TIPĂREȘTEUndeva pe o stanca inaccesibila, la poalele unui perete de piatra aproape neted, deasupra unui parau nervos, Vezina decise sa isi stabileasca cuibul si sa inceapa initierea puiului de dac ce ii fusese incredintat spre educare in tainele misterioase ale kapnobatailor. Locul secret ii fusese incredintat de insusi marele Zamolxe cu sarcina de a proteja portalul de trecere ce se afla pe versantul opus.
Pestera indicata era perfecta. Nici caprele negre nu ar fi putut sa ajunga la ea datorita amplasarii intrarii exact in buza prapastiei. Si asta nu era tot. Intrarea era o gaura mica si stramta pe care anevoie ar incapea un om tarandu-se in genunchi.
Totusi, odata patruns in interior, acesta se deschidea ampla si generoasa, cu o priveliste incredibil de verde exact spre misteriosul portal pe care avea sa il pazeasca cu orice pret. Aveau nevoie de apa pentru a putea sa isi duca la indeplinire misiunea.
Cerceta cele mai ascunse unghere si in fata unui perete intunecat Vezina cazu in adanca meditatie pentru a- l ruga pe Zeu sa le dea o sursa de apa. Raspunsul lui Zamolxe nu avea sa intarzie. Din intunericul peretelui incepu sa se prelinga APA VIE cea mult dorita. Era un cadou deosebit pentru micul sau invatacel in care Zeul vazuse atata durere si atata lupta. El avea sa devina intr-o zi un mare rege al Daciei asa ca avea nevoie de apa vie pentru a se vindeca si a ramane vesnic tanar si puternic.
Vezina multumi in gand Zeului pentru cadou si incepu antrenamentele trupului si spiritului micului pui de dac. Simtea in el ceva special, ceva ce nu mai intalnise la ceilalti invatacei pe care ii avusese… sa fie oare el primul ktistai pe care il avea pe mana?!
Au trecut mii de ani de atunci…
Bucurestiul fierbe sub asaltul unui val de canicula. Hotaram sa plecam intr-o excursie cu tinta sigura: racorire!
Alegem un traseu ce include pe langa alte obiective si 3 pesteri, una mai interesanta decat alta. Toate trei sunt incarcate de istorie, mister si racoarea cea mult dorita. Toate trei au fost loc de pelerinaj, de initiere si de protectie in caz de primejdie incapand cu preistoria si pana in zilele noastre.
Prima oprire este la aceasta misterioasa pestera. Pentru a ajunge aici trebuie sa cereti permisiune de la Manastirea Bistrita. De acolo vi se aloca o insotitoare care nu va va spune prea multe despre istoria pesterii ci numai despre istoria de data recenta strans legata de existenta unui sfant ce a trait pe acolo, sfant pe nume Grigorie Decapolitul. Daca incercati sa intrebati de perioada dacilor insotitoarea se sperie rau si zice ca nu stie nimic. Or fi fost, n-or fi fost, treaba lor, ea o tine cu biserica crestina. Nu va lasati descurajati, locul este deosebit si are o incarcatura spirituala si energetica speciala.
Odata plecati pe urmele insotitoarei alocata de la manastire am inceput sa urcam pe un drum bine intretinut si bine amenajat cu bara de protectie ca sa nu cadem in haul de alaturi. Urcarea dureaza vreo 30 de minute (eram grup destul de numeros) si la un moment dat am ajuns pe o mica platforma metalica amenajata special pentru a putea sa ne taram prin tunelui ingust si mic de la intrare. Pestera este iluminata partial si nu puteti intra fara insotitoare deoarece este inchisa iar luminile sunt stinse in absenta acesteia.
Intrarea ingusta ar putea descuraja pe cei claustrofobi. O mica portiune, aproximativ 1 metru este chiar de mers in genunchi, dar odata trecuti de aceasta mica portiune, veti patrunde intr-o cavitate ampla si racoroasa in care veti simti energia pamantului strabun cum va patrunde prin fiecare celula.
Undeva in partea dreapta coboara o scara sapata in stanca. Ea duce catre niste tuneluri nesfarsite in care accesul este interzis si spre o bisericuta construita chiar acolo in fata unei uriase ferestre ce priveste exact spre peretele unde se afla portalul cel protejat de marele preot Vezina. Bisericuta are undeva in spate un buton de la care se aprinde lumina. Interiorul este foarte frumos, pictat superb de sus pana jos. Nu veti putea intra in ea decat prin spate si puteti fotografia doar de acolo. Merita, este superba!
Dupa ce v–ati saturat de admirat minunea naturii din fereastra uriasa a pesterii va trebui sa urcati scarile inapoi si sa porniti catre un alt cotlon al pesterii. ATENTIE MARE la liliecii care traiesc aici! Bietii de ei sunt extrem de deranjati de flash-uri si blitz-uri asa ca va rog sa nu le folositi. Incercati sa fotografiati fara lumina calda. Nu uitati ca sunteti in casa lor iar ei incearca sa doarma la ora respectiva. Este nevoie de mult respect si bun simt in astfel de locuri.
Urmand coridoare intunecoase si racoroase, cu cate un liliac speriat zburand pe langa noi (ne cerem scuze de deranj), ajungem la o alta bisericuta sapata direct in pestera. Accesul in ea este interzis si blocat cu un grilaj metalic. Fotografiem si filmam in interior printre gratii si descoperim ca si aceasta este superb pictata de sus pana jos.
Pe un alt culoar intunecos ajungem la APA VIE. De pe peretii pesterii se prelinge picatura cu picatura adunandu-se jos intr-o baltoaca peste care este pusa o scandura ca sa nu calcam direct in ea. Umeziti-va buzele cu aceasta apa oferita noua de insusi marele Zamolxe, nu treceti indiferenti pe langa ea caci este un dar divin.
Zabovim cat de mult putem in pestera aceasta minunata si ne pregatim sa iesim pe acelasi drum pe care am intrat. Ziua este si mai fierbinte. Portalul emite vibratii regulate. Oare ce este dincolo de el?!
Rog webmasterul sa ataseze urmatorul film
https://www.youtube.com/watch?v=sdz_mMCh_gk
Trimis de buterfly* in 27.09.17 09:14:41
- A fost prima sa vizită/vacanță în #LA PAS PRIN OLTENIA
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (buterfly*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@buterfly: ca de obicei, nu prea dai aproape deloc indicații despre cum se ajunge acolo... 
Spune-mi te rog, ai fost la Peștera Liliecilor COSTEȘTI VL sau la Peștera Liliecilor din satul Peștera BV? (presupun că e prima variantă, dar am nevoie de o confirmare)
Rog așteptați...
În fine, hai că am lămurit-o — noroc că ai făcut referire, măcar în videoclip, la ”Costești”.
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Peștera Liliecilor (Costești, VL), #LA PAS PRIN OLTENIA" (deja existentă pe sait)
--
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
@buterfly: Observ că au montat parapeți noi pe marginea potecii care te poartă deasupra îngustelor chei ale Bistriței oltene. Am fost de vreo două ori în Peștera Liliecilor de lângă Mănăstirea Bistrița de Vâlcea. Toamna îmbracă versanții într-o mantie ruginie magnifică; pe acea potecă am descoperit un mic scorpion într-una din călătorii. Cei care nu suportă spațiile înguste trebuie să știe că intrarea este strâmtă pe parcursul a câțiva metri
Interesante și inedite sunt cele două lăcașuri de cult din peșteră, unul în dreptul unei „ferestre” cu vedere la chei, celălalt ascuns în capătul unei galerii întunecoase - loc unde se spune că se ascundeau avuțiile mănăstirii și moaștele „Sf. Grigorie Decapolitul”.
Superb! Un obiectiv insolit (cel puțin pentru mine) și, ca de obicei, review-urile tale sunt o provocare. Toată admirația pentru modul cum privești/tratezi șoriceii înaripați.
@tata123: MULTUMESC PENTRU VIZITA SI APRECIERI! Asa este, toamna ar putea fi minunata pe acolo, noi am ajuns vara si a fost superb!
@Lucien: multumesc pentru vizita si aprecieri! Pai doar stii stilul meu... scot din negura vremurilor povesti demult uitate
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut” (interes crescut din pdv al politicii saitului!)
— e fie (1) dintr-o destinaţie apreciată ca „inedită”, fie (2) despre un obiectiv/destinație la care, la momentul publicării, nu existau impresii recente.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
@buterfly: De ce oare la aproape toate portalurile energetice s-au construit biserici?
Poate că însoțitoarea nu avea permisiunea să vorbească despre Vezina și despre Zeu! , mai ales c-a înțeles că tu nu ești chiar o novice!
Păi de unde să știe măicuța despre istoria peșterii în vremea dacilor, că nimeni nu știe mare lucru. Singurul lucru citit de mine pe undeva despre trecutul peșterii este că s-au descoperit resturi de ceramică tip Coțofeni (mai veche decît dacii). În rest, istoricul ei e legat de monahismul din zonă.
Acu, dat find că peștera are o deschidere destul de mare (deși nu mai știu dacă se vede din chei), e evident că a fost cunoscută de locuitorii zonei în toate epocile, inclusiv de daci, și pesemne folosită drept refugiu sau adăpost.
În anii 80 biserica cea mică era desacralizată, și se putea intra în ea și în altar fără opreliști. Atunci am văzut locul în care se ascundeau moaștele: în altar se deschidea o bortă lungă, cu gura de dimensiunile unui cuptor, un soi de mic „tunel” de dimensiunile unei racle obișnuite cu moaște. Deschizătura era în peretele altarului dinspre biserică, deci ascunzișul era paralel cu naosul (în spatele peretelui din stînga din poza 7), adică în altar făceai stînga-mprejur și dădeai cu ochii de borta respectivă. Mi s-a părut un ascunziș ingenios.
La vremea aia peștera era semnalizată printr-un panou mare, în curs de ruginire, situat pe șoseaua națională. Pare-mi-se că era denumită Peștera Bistrița, și erau enumerate vreo 5 curiozități, care ne-au făcut să ne abatem înspre ea: are 2 biserici în interior (nu văzusem nici peșteri cu o biserică, darmite 2!), un izvor de apă minerală, nuștiucîte specii de insecte troglobionte, nuștiuce specii de lilieci etc. Plus că e electrificată. Prezentarea anunța ceva mai deosebit decît orice peșteră văzută de mine pînă atunci. Păi unde ai 2 biserici și izvor de apă minerală!?
Pe atunci vizitarea nu era legată de mănăstire. Urcai pînă acolo și era o tanti care vindea bilete și te informa că electrificarea nu mai funcționează în juma din peșteră, îți explica pe unde să o iei spre izvor și cam atît.
Prin anii 90 am fost de vreo 2 ori acolo. Acum vizitarea se făcea cu ajutorul cuiva de la mănăstire, care însoțea turiștii la cerere. Lumina electrică nu mai funcționa deloc. Bisericile fuseseră sfințite din nou, am vrut să arăt celor cu care eram ascunzișul moaștelor și n-am mai putut, că ar fi trebuit să intrăm în altar. În schimb, la lumina lumînărilor, în mica biserică, am asistat la cîteva cîntări bizantine, înălțate de un mic grup de tineri care vizitau și ei peștera, pesemne ceva studenți la teologie. În culoarele din fund, cele cu coloniile de lilieci, nu erai condus, dar erai lăsat, dacă voiai neapărat să pătrunzi.
Am mai fost și acu 10 ani. De data asta funcționa iluminatul, dar era oprit accesul spre partea cu lilieci, cică are statut de rezervație, ceea ce e o veste bună.
De altfel, peștera are importanță biospeologică, pentru că este cea mai estică peșteră din Meridionali cu faună troglobiontă (adică care trăiește exclusiv în peșteri - liliecii nu intră la categoria asta, ei doar se adăpostesc). Io în afară de lilieci am văzut doar niște păianjeni, nu știu cît de troglobionți erau.
Cam așa am văzut eu istoria aceste peșteri în ultimii 30 de ani. Se cam face vremea să îi mai fac o vizită.
P.S.: nu prea am înțeles de ce e misterioasă această peșteră.
@Zoazore: multumesc pentru vizita si aprecieri! Pai trebuiau sa acapareze locurile sacre la fel cum au acaparat sarbatorile antice si le-au trasformat in ceva legat de crestinism, altfel cum sa puna mana pe populatia locala?
@abancor: multumesc pentru vizita si aprecieri! Mama de cate ori ai vizitat pestera asta! Noua nu ne-a spus ca apa e buna, dar stiam eu deja. Ba chiar a incercat sa minimizeze importanta apei spunand ca oricum e putina si nu are sens sa mergem pana la ea. Misterul pesterii e legat de istoria antica a kapnobatailor si a chestiunilor pe care le pazeau ei acolo. In rest, cred ca e cazul sa o mai vizitezi, e speciala. Eu sigur voi mai merge acolo
@Dan&Ema: multumesc pentru vizita si apreciere!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2010 Pestera Liliecilor - jud. Valcea — scris în 04.06.10 de vtudor58 din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată