Castelul Rhédey și Biserica Reformată din Sângeorgiu de Pădure

TIPĂREȘTE

În review-ul despre Bezidu Nou am spus câte ceva despre Sala memorială „Bezidu Nou” de la Castelului Rhédey din Sângeorgiu de Pădure, despre castel voi vorbi acum, dar, ca de obicei, mai întâi câte ceva despre această localitate.

Sângeorgiu de Pădure, Erdőszentgyörgy în maghiară este un oraș situat în partea sud-estică a județului Mureș, pe râul Târnava Mică. Are în jur de 4.500 locuitori, circa 75% maghiari, români cam 15%, cei mai mulți fiind reformați.

Prima atestare documentară a fost în anul 1333 sub numele de Sancto-Georgia, important centru pentru comerț și meșteșuguri din perioada medievală din care se păstrează Biserica Reformată, exemplu de arhitectură gotică, construită în secolul 15 și pentru Castelul Rhédey, monument de arhitectură neobarocă din secolul 19.  

Orașul se află pe Drumul Național DN13A la circa 35 kilometri de Târgu Mureș și circa 60 kilometri de Odorheiu Secuiesc. De la Bezid, de unde veneam noi, sunt doar 10 kilometri, drum bun și frumos, în urcuș sinuos pe malul Lacului de acumulare Bezid.  

Am mers direct la Castelul Rhédey, aflat în centrul orașului, în Piața Rhédey Claudia 1. Are cont pe FB, email rhedeyklaudia@gmail.com și telefon 0743 055 922.  

Castelul, mai degrabă un palat decât un castel tradițional, este construit în stil neobaroc în primii ani 1800 de contele László Rhédey, în locul unui castel mai vechi. Mai apoi a avut proprietari și destinații diferite, actualul, Ministerul Culturii, efectuând lucrări de restaurare și consolidare, când structura clădirii a fost întărită, au fost înlocuite ușile și ferestrele, a fost reparat acoperișul, iar camerele au fost readuse la starea lor inițială, lucrări ce s-au încheiat în vara anului 2015.  

Am intrat în curtea Castelului și ne-am oprit să o salutăm pe Contesa Claudia Rhédey, Bust din bronz pe soclu de piatră așezat acolo în 2012 la împlinirea a 200 de ani de la nașterea contesei. Mai târziu am aflat de la ghidul castelului, tragica ei soartă. În apropiere Bustul Sándor Petőfi, poetul revoluționar de la 1848. Am mers apoi la Castel, clădire cu demisol, etaj și mansardă, pe Fațada căruia Monograma Contelui László Rhédey de pe Balustrada Balconului se vede și azi. Am văzut, am pozat și ne-am grăbit să intrăm în Castelul care își deschisese ușile cu câteva minute mai înainte.  

Castelul poate fi vizitat zilnic la ore fixe, începând cu ora 9 sau 10, funcție de sezon, ultima ora 17, vizite cu ghid în limba română, maghiară sau engleză. Fotografiatul este permis fără taxe suplimentare.  

Am achitat taxa de vizitare, 20 lei pentru orice vizitator, și am urcat repede la etaj unde grupul de la ora 11 își începuse turul și ghidul ne aștepta.  

Pe peretele de la etaj scria mare, cu litere mari, albe, în latină, MYSTERIA RESIDENTIAE RHÉDEY (MISTERUL RESEDINȚEI RHÉDEY), cum este numită Expoziția dedicată familiei nobiliare Rhédey care își avea reședința de vară aici, în acest palat, în special Claudiei Rhédey care s-a născut la castel și epocii ei.  

De ce Claudia Rhédey?!?! Claudia Zsuzsanna, devenită Contesă de Hohenstein după căsătoria cu ducele Alexander Württemberg, nepotul regelui german Frederic I de Wurttenberg, este stră-stră-străbunica actualului Rege Charles al Marii Britanii, iar sângeorgienii sunt foarte mândri.  

Expoziția deschisă în septembrie 2019, în mare parte virtuală, folosește tehnici și tehnologii de prezentare moderne, panouri luminoase, panouri mobile ce ascund obiecte, imagini și texte despre familia Claudiei, rame ce maschează displey-uri cu filmulețe despre personajele din viața contesei.  

Am mers mai întâi în Sala Claudiei, sală ce recrează atmosfera din epoca respectivă și prezintă câteva amintiri despre contesă, Registrul bisericesc unde este consemnat botezul Claudia Zsuzsanna, o Copie a Jurnalului personal al Claudiei, un Colaj „Familia Rhédey în timp” , fotografii cu ea și cei trei copii ai ei. Un rol deosebit îl are Oglinda din care Claudia ne povestește despre întâlnirea ei cu Alexander, viitorul soț, și greutățile ivite în fața căsătoriei lor, iar Ghidul, Gáspár Péter, amabil, bine documentat, foarte implicat, ne-a spus mai multe detalii despre tânăra contesă și tragica ei poveste.  

Eu voi spune doar câteva cuvinte, mai multe detalii găsiți pe diferite surse, inclusiv pe AFA.

Claudia, fiica unor nobili maghiari, s-a născut la Sângeorgiu de Pădure în toamna anului 1812 petrecându-și copilăria și adolescența acolo sau la palatul familiei din Cluj. Prin 1830, la un bal la Viena, tânăra îl cunoaște pe Alexander Württemberg, cei doi îndrăgostindu-se încă din sala de bal. Familiile de ranguri nobiliare diferite au fost împotriva căsătoriei lor, dar cedează și în anul 1835 tinerii se căsătoresc. Dar vine Războiul și Alexander este mobilizat și pleacă în Austria. Claudia se hotărăște să-și urmeze soțul și după un timp pleacă împreună cu cei trei copiii ai lor spre Austria. Aproape de destinație trăsura se răstoarnă, cei trei copii care o însoțeau nu pățesc nimic, Claudia fiind și însărcinată se resimte, dar își continuă drumul călare. După șapte-opt ore ajunge la Alexander, apar însă complicații, pierde sarcina și își găsește sfârșitul. Avea doar 29 de ani!! Înnebunit de durere, tânărul de doar 35 de ani a condus el însuși trăsura ce aduce la Sângeorgiu sicriul de plumb prevăzut cu o fereastră de sticlă ce conține trupul neînsuflețit, care, conform dorinței contesei a fost depus la Biserica Reformată din sat. Alexander nu s-a recăsătorit și a păstrat într-un vas de sticlă inima Claudiei până la 80 de ani când părăsind pământul a luat-o cu el și a dus-o Claudiei.  

Cât este adevăr și cât poveste decide fiecare vizitator-cititor, cert este că familia regală a Marii Britanii are ascendenți în Ardeal, lucru confirmat de Prințul Charles în una din sălile următoare.

Am mers apoi în Sala de bal, mare, luminoasă, cu ferestre mari, înalte și tavanul pictat cu fresce baroce, care, din păcate, necesită restaurare. Nu a fost restaurat din lipsa fondurilor necesare angajării unui restaurator, ne-a spus Ghidul nostru. Mai multe piese de epocă, mobilier divers și un Pian încearcă să recreeză atmosfera istorică a castelului și împreună cu imaginile din ferestre, Actori îmbrăcați în costume de epocă refacerea „primei întâlniri dintre cei doi la balul vienez” . Pe un perete este proiectat Filmele „Balul” și „Întâlnire călare” , tânara contesă adora balurile și călăria.  

A urmat Salonul lui Alexander, și el cu mobilier de epocă, unde dintr-un Tablou – Ecran, este prezentat monologul contelui când acesta a ajuns acasă cu Claudia fără de viață. Alexander vorbește, Claudia îl privește. Este emoționant!! Aici se află și Biroul cu Vasul de sticlă cu mulajul unei inimi, replica a celui în care Alexander a păstrat toată viața inima soției dragi.  

Valoros în această sală este Codex Koncz, un manuscris de la mijlocul anilor 1300 care conține o notiță scrisă în anul 1410 în limba maghiară, una dintre cele mai vechi scrieri în maghiară.  

Următoarele două săli sunt dedicate Istoriei. În Sala Istoria Castelului am văzut două Tablouri – Ecrane, unul arată imagini cu palatul și grădina din timpul Claudiei, pe celălalt Prințul Charles retransmite mesajul de la deschiderea Muzeului la care nu a putut participa. În câteva vitrine sunt expuse arterfacte, arme, vase și monede descoperite în zonă, iar Panourile din pereți pe care le deschide ghidul arată documente despre Sângeorgiu. Ultima, Sala Istoria Familiei, adăpostește acte vechi ale familiei, prezintă video descendenții familiei și, pe  panouri, arborele genealogic și blazoanele aristocratice.  

Am încheiat astfel vizita „Misterului Resedinței Rhédey” și am mers în Sala Bezidu Nou o Expoziția permanentă dedicată satului Bezidu Nou, inundat de apele Lacului de acumulare Bezid. De acolo veneam noi, am spus câteva cuvinte despre el și pe site-ul nostru, acum spun doar că am văzut acolo o Machetă a satului înainte și după inundație, diferite Obiecte gospodărești recuperate de la săteni și Pereți acoperiți de imagini și texte explicative.  

Ieșind în Hol am putut privi și poza în voie Scara largă, din lemn și Plafonul pictat cu fresce baroce, care, și el, necesită restaurare. Aici, am fost invitați de o Doamnă, îmi pare rău i-am uitat numele, să-i vedem Expoziția de etnografie, o Expoziție temporară cu mobilier, preșuri și carpete, cusături, broderii, chiar și un Costum național maghiar. A fost interesantă prin specificul ei maghiar-secuiesc.

De aici am coborât la parter la Sala Bodor Péter, personalitate controversată, originar din Sângeorgiu de Pădure: ca meseriaș ingenios a construit orgi pentru câteva biserici reformate, un pod numai din lemn peste râul Mureș și, poate cea mai valoroasă realizare, Fântâna muzicală din centrul orașului Tîrgu Mureș cu sora ei mai mică dar leită Fântâna din Budapesta anilor 1935-1936; ca escroc a fost un bun falsificator de bancnote; ca patriot a participat la Revoluția de la 1848. Le-am aflat de la ghidul nostru și de pe Panourile din sală, cea mai importantă operă a lui Bodor fiind Fântâna muzicală a cărei Machetă construită la scara 1:15 poate fi admirată în această sală.  

Fântâna din Târgu Mureș, destul de mare, 12 metri înălțime, 10 metri în diametru, a fost realizată în anii 1820-1822 pe locul uneia mai vechi. Era un mic pavilion circular cu o cupolă din cupru și în vârf cu statuia lui Apollo care făce o rotație completă în 24 ore, rotație asigurată de un mecanism de ceas ascuns în cupolă, pus în funcțiune de forța apei. Din șase în șase ore mecanismul cânta o melodie care se auzea în tot orașul, spune povestea. Fântâna a fost admirată până în 1836, când un viscol a prăbușit cupola și mecanismele distruse, povestea spune că înainte de a fi condamnat la închisoare Bodor a scos un șurub din mecanismul fântânii, cert este că fântâna a amuțit pe veci.  

Aici, după circa o oră, ne-am despărțit de ghidul nostru, am mai stat puțin prin hol și am părăsit Castelul îndreptându-ne spre Biserica de vizavi.  

Biserica Reformată a fost construită în stil gotic la sfârşitul secolului 13 și începutul secolului 14 ca biserică romano-catolică.  

De-a lungul timpului a suferit mai multe modificări arhitecturale şi confesionale. La începutul secolului 17 a devenit unitariană iar pe la jumătatea secolului reformată, cum este și azi. Tot în acea perioadă a fost zidită sub biserică o criptă. Pe la jumătatea secolului 18 familia Rhédey și familia Wesselényi, au efectuat mari modificări, tavanul fiind casetat și pictat, amvonul a fost sculptat și i-a fost montată coroana barocă pe care o vedem și noi.  

A doua mare renovare a avut loc între anii 1935-1936 când au fost schimbate formele ferestrelor, a intrării laterale cât şi casetele din nava bisericii, fondurile necesare fiind asigurate de Mary Victoria, Regina Angliei, pentru a onora memoria străbunicii ei, Claudia Rhédey. Atunci a fost montată o a doua placă de marmură neagră ce comemorează străbunica și acest eveniment, prima, trimisă de Mary Victoria, când era prințesă de Wales, fusese montată în 1904. Informațiile le-am aflat de la Doamna ce se ocupă de biserică, mama ghidului de la castel. Pentru a o vedea în interior ghidul a sunat-o și aceasta ne-a așteptat în biserică.

Am făcut câteva poze cu Biserica albă, cu acoperiș de țiglă și o Clopotniță nu foarte înaltă,  terminată cu o cupolă din tablă strălucitoare și vizibilă și prin Intrarea laterală ce are deasupra Blazonul familiei Rhédey am mers în Biserică. Interiorul alb, spațios și luminos este dominat de albastrul Balconului și Stranelor pictate și sculptate tradițional împodobite cu cusături roșii. Predomină laleaua, motiv popular unguresc ce apare peste tot. Pete de culoare sunt Orga verzuie și cele două Plăci negre ce o comemorează pe Claudia dar atrage atenția și Amvonul cu Coroana lui barocă. Valoros este Tavanul casetat și pictat, printre picturi blazonul familiei Wesselenyi, familia doamnei Rhédey din acea perioadă. Există și Cartea de Onoare unde se află impresiile și semnătura actualului rege al Regatului Unit al Marii Britanii, Charles al III-lea.

Am vrut să vedem Cripta în care odihnește tânăra contesă dar nu se vizitează așa că am mai privit, am mai pozat, i-am mulțumit doamnei și am părăsit Biserica, acum pe Intrarea principală de sub Clopotniță.

Am mers la mașină și, după circa o oră și jumătate, la drum spre următoarea destinație a zilei, un alt castel deschis de curând.

Castelul și Biserica mi-au oferit o vizită ușor tristă dar plăcută, deconectată, am văzut o expoziție modernă cu lucruri deosebite, frumoase, unice. Biserica mi-a plăcut mult, are un interior deosebit prin paleta ei de culori albastru, alb și roșu, las pozele să vorbească! Vizitați și Biserica Reformată, merită cu prisosință! Mergeți acolo și nu veți regreta!!

---

VIZUALIZĂRI: 160 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI