GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
La începutul oricărui circuit cu ieșirea din țară prin vest, drumurile noastre trec prin Orăștie. Nu mai este nevoie ca ghidul să ne semnaleze apropierea de capitala culturală a Județului Hunedoara - Orăștie. Știu deja și m-am obișnuit să caut din priviri imediat după intrarea în oraș "Izvorul de Aur al Dacilor" - steagul de luptă al străbunilor noștri, iar la ieșire, undeva în stânga, pe deal, "Semnul Dacic" - uriașa sabie încovoiată, înălțată pe un soclu prevăzut cu scară.
În treacăt, ghizii vorbesc despre marea încărcătură istorică a zonei, despre strămoșii noștri daci și așezările lor de pe dealurile învecinate, dar și despre ruinele Cetății Orăștiei care încă mai dăinuie în centrul orașului. Mi-am dorit să revin, să văd și să cunosc mai bine măcar o parte dintre monumentele istorice și culturale existente aici, dar ocazia s-a ivit abia când am plecat la Cinciș pentru Întâlnirea AmFostAcolo 2016. Fără să ne preocupe care dintre variantele de drum este cea mai bună sau cea mai scurtă, cu toată amenințarea de blocaj în trafic, am optat pentru Valea Oltului continuând apoi spre Hunedoara prin Sibiu - Sebeș - Orăștie.
La Orăștie am făcut primul popas adevărat. Am lăsat mașina în parcarea unui magazin central și am pornit, pietonal, spre Monumentul "Izvorul de Aur al Dacilor". Un soclu înalt susține stindardul de luptă al strămoșilor noștri, lupul cu trup de șarpe denumit "draco", în traducere balaur, dragon. Se spune că - purtat de un "draconarius" - stindardul dac înfricoșa pe dușmani prin vuietul care se auzea la trecerea aerului prin gura lupului și trupul șarpelui.
Tot pe Șoseaua Unirii, puțin mai spre ieșirea din oraș, se află Biserica Ortodoxă "Adormirea Maicii Domnului", cel mai vechi obiectiv turistic ortodox din Orăștie. Conform pisaniei, actuala biserică datează din sec. XVIII. Turnul a fost adăugat ceva mai târziu când s-au efectuat și alte lucrări de refacere. Deși nu era nimeni prin preajmă, biserica era deschisă, iar noi am intrat admirând pentru câteva clipe fresca interioară, altarul și stranele sculptate. În curtea bisericii, pe o piatră, citim că biserica ortodoxă a românilor "din Jos" a fost ridicată în 1574 cu ajutorul macedo-românilor stabiliți în oraș. Ea a fost refăcută și mărită în 1784 și a găzduit o școală. Tot în curte se află un frumos monument sculptat în lemn. Soclul de marmură neagră menționează că memorialul este închinat apărătorilor creștinătății căzuți în bătălia de la Câmpul Pâinii (1479), răsculaților pentru dreptate socială și afirmarea națiunii române (1784-1785), revoluționarilor căzuți în luptele pentru recunoașterea națiunii române (1848-1849), eroilor Reg. 64 Inf. căzuți în lupta de la Königsgraetz (1866), voluntarilor căzuți în războiul de independență (1877-1878), eroilor marelui război de întregire a neamului (1916-1919), prizonierilor luptei de la Merișor-1916 morți în lagărul de la Orăștie (1917), eroilor Reg. 92 Inf. Orăștie jertfiți pe câmpuri de luptă străine (1920-1945), eroilor războiului pentru reîntregirea hotarelor României - Campania din est, Campania din vest (1941-1945), eroilor și martirilor răpuși în lupta împotriva comunismului (1937-1954) și martirilor revoluției împotriva totalitarismului (dec. 1989).
Tot pietonal, pe străduțe liniștite, am continuat spre Mănăstirea Franciscană. Citisem că Biserica Romano-Catolică de aici datează de prin sec. XIII, că a suferit distrugeri însemnate în incendii și la năvălirile turcești, dar - pentru că am găsit poarta încuiată - nu am pătruns nici măcar în curte și deci nu am văzut nimic din toate valorile pe care se spune că le adăpostește.
Colegiul Național Aurel Vlaicu, este o clădire frumoasă, cu intrarea principală flancată de o interesantă machetă a unui aparat de zbor și de bustul lui Aurel Vlaicu - inventatorul și pionierul aviației române și mondiale - născut lângă Orăștie. Biserica Sf. Nicolae situată pe aceeași stradă este relativ nouă (1939-1940) și are două turle construite de o parte și de alta a intrării, precum și o alta, mai mare, amplasată pe naos.
Aproape de zidurile cetății am remarcat o clădire roz, cu două ferestre arcuite. Sub steaua lui David postată între cele două ferestre, pe o placă - în ebraică, engleză și română - stă scris: "Acest monument istoric a fost construit de Comunitatea Evreilor din Orăștie în anul 1896 și a funcționat ca Sinagogă până la mijlocul sec. al XX-lea. Clădirea a fost restaurată de Guvernul României între anii 2004-2006 și dată în folosință Municipiului Orăștie de către Federația Comunităților Evreiești din România." Nu am înțeles ce se află în prezent în fosta Sinagogă, această clădire aparent bine întreținută.
Cetatea Orăștiei este poate obiectivul cel mai ușor de găsit datorită celor două turle care se ițesc deasupra tuturor celorlalte clădiri din jur, dar și pentru că se află chiar în central orașului. Istoricii spun că în interior s-ar fi descoperit un vechi cimitir săsesc, un edificiu creștin (o capelă circulară din piatră, veche de vreo 1000 de ani), un donjon, precum și alte elemente de fortificație, dar noi nu am văzut nimic din toate acestea pentru că cetatea nu se vizitează așa cum nu se vizitează nici Biserica Reformată (sec. XIII) și nici Biserica Evanghelică Luterană (sec. XIX) ambele înălțate în incintă. Ne-am mulțumit să dăm ocol zidurilor, să fotografiem și să admirăm turlele celor două biserici.
Plimbarea prin centrul istoric al orașului Orăștie a continuat pe Str. Aurel Vlaicu, prin fața Primăriei și a Muzeului de Etnografie și Artă populară care deține cea mai importantă colecție etnografică din Județul Hunedoara. Mi-ar fi plăcut să vizităm acest muzeu, dar când am ajuns noi acolo era închis. N-am regretat foarte mult pentru că timpul era deja înaintat, iar noi mai aveam de străbătut o bună bucată de drum până la Cinciș.
Piața Victoriei este, cred, locul cel mai frumos din oraș. Catedrala Ortodoxă "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil", solemnă, cu un turn zvelt și cu o cupolă deosebită, una dintre cele mai frumoase biserici din țară, domină parcul. Biserica originală prin combinația de stiluri arhitectonice (romanic, gotic și bizantin), finalizată în 1945, a fost înălțată între altele și cu spijinul legionarilor. Temelia a fost pusă de protopopul Ioan Moța. În memoria fiului acestuia, Ionel Moța și a lui Vasile Marin, comandanți legionari, lângă biserică a fost înălțată o troiță pe care scrie "căzuți în apărarea lui Hristos, Spania 13 ianuarie 1937".
În parcul deja înverzit în martie când am fost noi acolo, am admirat și am fotografiat mai multe lucrări de artă: Statuia Regelui Burebista - cel sub domnia căruia au fost construite fortificațiile dacice din Munții Orăștiei, Monumentul lui Decebal - ultimul rege al Daciei libere, Monumentul lui Nicolaus Olahus - cel mai de seamă reprezentant al umanismului românesc, Monumentul lui Mihai Eminescu - poetul nostru național, Monumentul lui Aurel Vlaicu - pionierul aviației române și mondiale (născut lângă Orăștie), al doilea bust al inventatorului existent în oraș. Cel mai mult mi-a plăcut Monumentul "Palia de la Orăștie" - un basorelief cu trei fațete comemorând prima traducere în limba română a celor două cărți de început ale Vechiului Testament (Geneza și Exodul) realizată la sfârșitul sec. XVI sub influența reformei protestante și tipărită la una dintre primele tipografii românești. De ce mi-a plăcut? Pentru simbolistica lui. Pe prima față sunt reprezentați cărturarii care tălmăcesc textul în limba română, pe cea de a doua apar meșterii tipografi care au făcut cartea, iar cea de a treia îi înfățișează pe români folosind cartea. Prezența unui copil sugerează importanța cărții pentru generațiile viitoare.
Pentru că orele înaintaseră destul de mult și pentru că riscam să ajungeam prea târziu la Hotel Diamond - Cinciș unde trebuia să ne cazăm, am încheiat aici plimbarea în Orăștie. Pe Bd. Armatei, pe lângă Arsenal Parc și muzeul militar în aer liber, am continuat spre Hunedoara fără a mai opri la Monumentul "Semn Dacic" aflat la 1 km de oraș. Trei zile mai târziu, la întoarcere, am făcut un popas în toată regula la Sabia dacică, impunătorul monument ridicat "În memoria lui Decebalus" la 1920 de ani de la urcarea pe tron a ultimului rege dac. Am urcat pe deal, am dat ocol monumentului fotografiindu-l, apoi ne-am plimbat printre căsuțele în stil arhaic. Nu am înțeles exact ce se vrea realizat acolo, la baza dealului. Cred că biserica de piatră și căsuțele de lemn acoperite cu șindrilă sau cu paie, ca și fântâna cu cumpănă și jgheab sunt începutul unui muzeu țărănesc.
În final…
Apreciez că Orăștie își întâmpină vizitatorii cu nenumărate monumente istorice și culturale, iar o plimbare prin centrul vechi dezvăluie multă frumusețe. Orașul este liniștit, cu vechi case săsești și cu străduțe aproape neumblate. Pentru cei care au mai mult timp la dispoziție, Orăștie este un bun punct de plecare spre Sarmizegetusa Ulpia Traiana - capitala Daciei romane (60 km), ca și spre Sarmizegetusa Regia - capitala Daciei preromane (40 km). Fortificațiile dacice de la Costești-Blidaru (19 km), Costești-Cetățuie (22 km) și celelalte - toate înscrise pe Lista Patrimoniului mondial UNESCO - sunt și pentru mine un deziderat de viitor.
Trimis de iulianic in 19.04.16 12:26:24
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în ORĂȘTIE [HD].
8 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (iulianic); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
8 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
Aş fi putut trece peste titlu, gândind că sunt reviewuri mai interesante decât un popas la Orăştie. În fond ce ştiam dinainte despre acest orăşel? Că pe vremuri avea o fabrică de cojoace de piele pentru care românii se băteau şi că de acolo porneşte drumul spre cetăţile dacice. Am început să citesc. M-a prins. Nu este cazul să fac laudatio asupra calităţii reviewurilor lui Iulianic. Ele se ştiu şi s-au apreciat cu cel mai înalt titlu pe AFA. Am scris ecoul în special pentru cei abia intraţi pe sait şi care ar trebui să ştie că a posta nu înseamnă a scrie˝ vai ce frumos! ˝ sau ˝ nu ˝se˝ merită˝, ci se solicită mult timp şi pasiune pentru scris, documentare, confruntarea surselor, citirea pozelor şi nu în ultimul rând har.
@iulianic - Un MiniGhid AmFostAcolo binemeritat: Orăștie este un oraș interesant prin monumentele sale. Felicitări! Cu ocazia Întâlnirii AFA Cinciș 2016 am vizitat și noi orașul - poate voi scrie despre el câteva rânduri.
La intrare în oraș, dinspre Hunedoara, am observat și noi începuturile unui muzeu al satului. Am căutat după aceea amănunte și am aflat că acolo va fi Muzeul Satului Transilvănean de la Orăștie-Turdaș (vezi știrea: glasul-hd.ro/muzeu-al-sat ... turdas-pe-dn7-2); biserica de piatră e adusă din localitatea Ceru-Băcăinți (jud. Alba).
@Michi - Mulțumesc pentru vizită și aprecieri!
Cât despre fabrica de cojoace… nu știu dacă mai există, dar - se pare - fiecare fost angajat face acum cojoace și haine de piele acasă la el. Din mersul mașinii am văzut pe la multe porți anunțuri în acest sens. De altfel, cu ocazia târgurilor periodice care se organizează în București, meșteșugarii din zona Orăștiei aduc haine de piele destul de frumoase și bine făcute.
@tata123 - Așadar, acolo va fi Muzeul Satului Transilvănean de la Orăştie-Turdaş?
Am văzut că spațiul este destul de mare, este îngrădit, iar materialul lemnos stivuit la întâmplare îmi dădea de înțeles că ceva este în curs de amenajare. Căsuțele - atâtea câte erau atunci - pe postament de piatră, cu pereți din bârne și acoperișuri înalte, mi-au plăcut foarte mult.
Faptul că este situat la drum și lângă dealul cu Sabia dacică, este benefic pentru noul obiectiv. Poate atunci când vom mai trece pe acolo vom găsi muzeul finalizat.
Felicitari, am trecut de multe ori pe acolo si nu am vizitat nimic
Acum din pacate-sau din fericire-se merge pe autostrada in zona spre vest si doar daca iti faci traseu special...
@horachira - Într-adevăr, acum, spre zona de vest se merge destul de mult pe autostradă. Pentru că ne plac drumurile foarte bune, așa am mers și noi. La Orăștie însă eram deciși să facem popasul pe care tocmai l-am descris.
Probabil că în viitor, dacă voi mai pleca în circuite cu autocarul (cu ieșire din țară prin vest) nu voi mai putea să-mi arunc privirile pe geam pentru cele două monumente-reper deoarece autostrada nu trece pe lângă ele.
Am invatat in ultimele luni ca indiferent despre ce ar povesti articolul, daca el vorbeste despre tara ta este bine sa il citesti. Si cand articolul poarta si o semnatura de marca, cu atat mai mult el trebuie citit.
Am descoperit insa un articol care avea ce spune, locuri frumoase si incarcate de istorie sau cu o istorie mai recenta insa care isi pune amprenta aratand un oras care merita descoperit.
Felicitari votat cu mare drag.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- May.2016 Sfioasa caprioara [Schitul Cucuiș din Beriu, HD] — scris în 01.06.17 de austriaca din ARAD - RECOMANDĂ
- Apr.2016 Cetatile dacice — scris în 14.04.16 de Miriam din GALAţI - RECOMANDĂ
- Mar.2016 Orăștie – tur pietonal și muzeistic (Muzeul de Etnografie și Artă Populară) — scris în 24.05.16 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2015 Orastie, un oras incarcat de istorie — scris în 13.10.15 de sed din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2015 Uimitoarea Orastie — scris în 22.06.15 de doina-goga* din ARAD - RECOMANDĂ
- Sep.2011 Arsenal(ul) ne-a cucerit — scris în 26.05.13 de baby eyes din ORășTIE [HD] - RECOMANDĂ