La plimbare prin Dumbrăveni jud. Sibiu

TIPĂREȘTE

Am ajuns din nou la Medias, am plecat din București cu trenul la 6 dimineața și am ajuns la 12,30, soțul m-a așteptat la gară și binențeles prima întrebare a fost unde mergem, la Dumbrăveni am zis eu, vreau să vedem orașul, știu unde mâncam.

Am mers la el la birou pentru a încheia săptămâna de lucru iar dupa aceea am plecat la drum.

Am plecat la Dumbrăveni, ieșirea din oraș spre Tîrnăveni, am făcut dreapta pe drumul județean Dârlos – Dumbrăveni, 25 de km de la Mediaș - Dumbrăveni.

Drumul este foarte bun, nu este foarte circulat, chiar a fost o plăcere plimbarea printre dealuri verzi, eram doar noi, însoțiți de pâlcuri de salcâm și soc înflorit iar acolo unde locul permitea erau apicultori cu stupii de albine.

Am mai fost odată în oraș la recomandarea colegilor, pentru masa de prânz și atunci am văzut câteva clădiri și biserici vechi, am zis atunci că vom reveni să vedem mai pe îndelete orașul.

Am intrat în oraș pe strada Ernea și am constatat că orașul era in plin proces de asfaltare, străzile din oraș fiind doar pietruite. Am mers direct la restaurant unde am luat masa de prânz – voi scrie un articol separat despre această locație – și am plecat să ne plimbăm prin oraș.

Am făcut abstracție de utilajele firmei care asfaltau străzile orașului și am plecat spre centrul orașului, acolo unde sunt cam toate obiectivele. Am ajuns foarte ușor în Piața Timotei Cipariu, trecănd pe lânga cladirea vechiului Tribunal unde acum este Centru de educație incluzivă pentru copii.

În piața Timotei Cipariu este un mic parc înconjurat numai de cladiri vechi, practic aici este un centru vechi al orașului.

Aici in piață este :

- Primăria – proaspăt renovată – aș putea spune dar aspectul ei este în contrast cu restul cladirilor din piață;

- Liceul teoretic;

- Castelul Apaffy – este deschis din 2010, o parte a clădirii e Muzeul Armenilor Transilvăneni, pe care nu am reușit să-l vizităm (era închis) – dar clădirea per ansamblu nu este renovată, chiar pare a fi în paragină.

- Cea care tronează în piată este Biserica Armeano-Catolică Sfânta Elisabeta. Cum ușa de la intrare e deschisă, am intrat, dar accesul în biserică e blocat de un grilaj metalic. Am văzut cât se putea vedea în interior prin acel grilaj și am reușit să fac câteva poze.

Este impunătoare văzută din piață, are două turnuri in partea din față, diferite arhitectural.

Biserica este monument istoric.

Am ieșit din piață pe strada Mihai Eminescu, o stradă foarte lată, partea carosabilă a drumului fiind marginită de castani, înfloriți la momentul când am trecut noi, iar pâna la casele de pe stânga și dreapta străzii mai era spațiu pentru trotuare, bănci și chiar locuri de joacă pentru copii.

În capătul străzii mai este o cladire impunătoare inconjurată tot de castani, am urcat aleea până la poarta de acces. Este un Centru de recuperare și reabilitare a persoanelor cu handicap.

Prin fața centrului este o alee pietruită care duce la Biserica Luterană, închisă când am ajuns noi.

Acum puțină istorie a orașului:

Primul document care aminteşte despre Dumbrăveni datează din anul 1332.

În 1553 principele Grigore Apaffy a cumpărat toate domeniile de la Dumbrăveni şi şi-a construit un castel-cetate cu ziduri mari de piatră.

Primii armeni colonizaţi aici au sosit în anul 1671. Buni gospodari şi negustori pricepuţi aceştia au primit diverse privilegii din partea principelui Apaffy. În secolul XVIII au primit administrarea oraşului Dumbrăveni. A fost epoca marii dezvoltări a oraşului; s-au construit şcoli, un tribunal, un penitenciar şi bineînţeles o catedrală armenească.

Piatra de temelie a bisericii armene a fost pusă la 22 iulie 1766. Construcția ei a durat aproape 17 ani.

Interiorul bisericii împreună cu numeroasele altare a fost finalizat abia în 1791, cînd la 29 iunie, biserica a fost sfințită primid hramul Sfintei Elisabeta.

Monument impresionant construit în stil baroc din piatră şi cărămidă, biserica atrage privirea trecătorilor prin aspectul său neobişnuit: îi lipseşte cupola unui turn.

În 1927 o furtună puternică a dărâmat cupola turnului din dreapta clădirii (din stânga cum te uiți la biserică) și nu s-a mai reușit reconstrucția lui in forma inițială.

Lângă intrare pe afișul creat de cei de la Ministerul Culturii cu Monument istoric este un text care m-a impresionat:

Noi, cei ce l-am iubit pe Dumnezeu, am construit această biserică între anii 1766 și 1791 cu șapte altare, o capelă și trei vitralii pentru noi cei de astăzi și pentru voi cei de mâine.

Da, mi-a plăcut această plimbare într-un oraș incărcat de istorie și vă recomand și vouă cănd ajungeți în zona Mediaș – Sighișoara, din drumul național DN14, să vă abateți pentru câteva ore și să vizitați orașul.

Călătorii plăcute.

---

VIZUALIZĂRI: 6674 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI