Scurtă plimbare prin „orașul teilor” - Corabia

TIPĂREȘTE

Orașele dunărene, mai ales cele din Oltenia, sunt destul de puțin prezentate pe sait, ele neavând un potențial turistic foarte ridicat. Cu toate acestea multe localități din țară au un trecut istoric, beneficiază de prezența unor clădiri vechi, ascund povești și legende interesante. După ce în iarna anului trecut am poposit în orașul Turnu Măgurele (vezi impresii), în această primăvară am făcut o incursiune la Cetatea Sucidava (vezi impresii) prilej de a mă plimba puțin și prin centrul orașului Corabia.

Scurt istoric. Istoria veche a arealului geografic la care ne referim se învârte în jurul unor așezări neolitice ale culturii Vădastra, apoi totul se leagă de așezarea geto-dacă și ulterior romană de la Celei-Sucidava. Trecutul urban al micului oraș dunărean nu este prea vechi, abia în 1871 fiind promulgată „Legea înființării orașului Corabia”. Dezvoltarea accelerată a vechiului sat a apărut după înființarea unui port, la îndemnurile domnitorului Alexandru Ioan Cuza, și spargerea monopolului schelei de la Islaz. Toate satele din jur vor fi alipite noului oraș. De altfel, întreaga regiune dunăreană este strâns legată de evenimentele declanșate de pandurul Tudor Vladimirescu în 1821, de revoluția pașoptistă de la 1848 ori de Războiul de Independență din 1877 – secolul al XIX-lea este plin de frământări politice, sociale și militare.

Împrejurimile orașului. Venind dinspre municipiul Turnu Măgurele ajungem prima dată la podul peste râul Olt – suntem doar la o aruncătură de băț de confuența râului Olt cu Dunărea (pe care nu reușim să o vedem datorită unui cot al râului). Un panou amplasat lângă pod ne oferă câteva date despre râu (inclusiv în limba engleză) și harta bazinului: lungime 615 km, 7 județe traversate, 2900m3/s. În localitatea următoare, Islaz, se află Monumentul comemorativ al Adunării de la Islaz din 1848; în această localitatea s-a declanșat mișcarea revoluționară din 1848 prin citirea de către Ion Heliade Rădulescu a Proclamației de la Islaz, act cu adevrate valențe constituționale. Nu ne-am abătut de la drum spre centrul satului, dar în schimb ne-am oprit la ieșirea din cartierul Siliștioara (vechi sat alipit orașului Corabia acum) pentru a privi pe îndelete Monumentul Independenței – în acest punct geniștii armatei române au reușit într-un timp scurt la jumătatea lunii august 1877 să construiască un pod de vase pe care trupele au traversat Dunărea cu destinația Plevna (… în acea zi de duminică, câmpia de lângă Corabia era plină de lume, de țărani și târgoveți, de femei și copii. Erau părinții ostașilor, erau frații și rudele lor, erau prietenii și cunoscuții, erau nevestele și copiii lor. Din văi și din câmpie, din orașe și sate, din creștetul munților, veniseră de pretutindeni să vadă trecerea oștirii – scria George Coșbuc). Monumentul este alcătuit din trei aripi-falduri de steag îndreptate spre Dunăre, pe ambele laturi fiind reprezentați atât dorobanți în atac, cât și luptători daci însoțiți de stindardul de luptă. Două mari basoreliefuri ne înfățișează podul peste Dunăre, momentul traversării și populația care îți ia rămas bun, pe o parte, și atacul armatei române asupra redutelor, pe cealaltă parte. Monumentul este realizat de sculptorul Mircea Ștefănescu și a fost dezvelit în 1985. Vis-a-vis de esplanada monumentului se află o Cruce a Eroilor. Din acest punct putem să admirăm cursul Dunării și malurile împădurite ale ostrovului din mijlocul fluviului.

În orașul Corabia. După ce intrăm în oraș pe bulevardul principal (care poartă diverse denumiri pe mai multe segmente), trecem prin fața Autogării Corabia (are un aspect de loc părăsit) unde se află și un bust, probabil al primarului Dumitru Buzdun (edilul de pe la 1900 modernizează orașul dunărean). Pe str. Portului de lângă Autogară se ajunge în zona portului turistic, investiție realizată cu bani europeni (youtube), pe faleza Dunării, la Hotelul Sucidava ori pe plaja amenajată pe malul fluviului. Depășim apoi Spitalul Orășenesc, în curtea căruia observăm pavilioanele vechi din 1913. Ne atrage atenția frumoasa clădire a hotelului „Împăratul Traian”, un edificiu în stil neoromânesc construit în 1910 (după alte surse 1914). Purtând la început numele de Hotelul „Popescu”, după numele proprietarului – Nicolae R. Popescu, viceprimar și mare comerciant cerealier, construcția de 500 mp oferea 30 de camere pentru cazare. În 1927 se înființează aici și un cinematograf înzestrat cu aparatură de proiecție modernă, cu o sală de 400 de locuri (a funcționat până în anul 2004 sub denumirea „Dunărea” – evenimentdeolt.ro/evenime ... b09045942883b1d). Acum întreaga clădire e închisă, pe la etaj se observă geamuri sparte – a fost retrocedată.

Grădina Publică a Pescarilor din Corabia. Continuăm spre centrul orașului traversând un cartier de case, unele din perioada de început a secolului al XX-lea atunci când orașul a cunoscut o perioadă de înflorire și prosperitate economică. În capătul străzilor paralele vedem apele Dunării, ai impresia că fluviul trece chiar pe lângă case. Ne oprim lângă singurul parc al orașului (dacă facem abstracție de spațiile centrale din jurul Primăriei), o grădină publică înființată probabil pe la începutul secolului al XX-lea. Parcul a fost reabilitat în anul 2015 modernizându-se aleile și mobilierul urban dintre bătrânii copaci și construindu-se un foișor central din lemn.

Piața Eroilor. După privirea aruncată asupra Grădinii Publice am mers pe str. Popa Șapcă către ceea ce cred eu că este centrul de relaxare și promenadă a corăbienilor. Tot spațiul din piață și din spatele Primăriei este pietonal; acolo am văzut și câteva localuri cu terase pe trotuar. E o zi de sâmbătă, orele fiind trecute de amiază, dar pe străzi și în centru e puțină lume. Industria nu mai există, locuri de muncă aproape inexistente, tinerii au plecat în cele patru zări – orășelul are un aspect destul de rural înafara centrului civic. Primăria este găzduită de o clădire monument istoric de la 1899; strada Cuza Vodă este considerată pe o anumită bucată ansamblu urban protejat, aici rezistând mai multe case vechi. În capătul străzii largi, cu spațiu verde pe mijloc, se află bustul lui Alexandru Ioan Cuza (sculptor Emilian Nuțu), considerat unul din întemeietorii orașului. Pe diagonală, în celălalt colț al pieței, se află Colegiul Național Alexandru Ioan Cuza (cu rădăcini de la 1919). Unul din colțurile dreptunghiului format de Piața Eroilor e ocupat de un mic spațiu verde de relaxare în mijlocul căruia tronează o fântână arteziană. Aici sunt amplasate două busturi: domnul Mihai Viteazul și preotul Radu Șapcă.

Monumentul „Independența” din Piața Eroilor - Corabia. Înconjurat de o perdea circulară de conifere în mijlocul pieței pietonale se află monumentul dedicat Războiului de Independență din 1877. Radu Ivănescu, fondator al Băncii Corabia, a fost inițiatorul și președintele comitetului de ridicare a monumentului, contribuind cu o sumă importantă de bani. În 1922 are loc ceremonia de dezvelire a Monumentului „Independența”, operă a sculptorului Ion Iordănescu – pe un soclu înalt sunt situate două personaje: „România” personificată de o tânără îmbrăcată într-o cămașă lungă cu motive populare, ținând steagul țării și arătând unui ostaș dorobanț locul pe unde să traverseze Dunărea.

Catedrala „Sf. Treime”. La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe locul unui loc mlăștinos, locuitorii noului oraș au contribuit cu muncă fizică la asanarea mlaștinii, urmând indicațiile inginerului Anghel Saligny. Între 1985-1907 se construiește această monumentală biserică care are șase turle și seamănă din punct de vedere arhitectural cu un lăcaș de cult din Craiova. Mi-a plăcut turnul clopotniță care adăpostește un vechi ceasornic, dar și culorile simple în care e zugrăvit lăcașul și ornamentele din jurul ferestrelor.

Muzeul de Arheologie și Etnografie. În apropierea catedralei și Primăriei se află și clădirea muzeului orașului Corabia, închis și înconjurat de schele (este reabilitat cu bani dintr-un proiect european) Am reușit să văd printre prelate basoreliefurile care împodobesc fațadele monumentalei clădiri construite în 1907. Proiectul de reamenajare muzeală urmărește o mai bună punere în valoarea a patrimoniului descoperit la Sucidava, dar și elemente de istorie locală și o secție de etnografie.

Dacă ajungeți în această parte a țării nu ezitați să mergeți o oră în cartierul Celei pentru a vizita Cetatea Sucidava și fântâna secretă (vezi impresii), reamenajată recent. În concluzie, incursiunea în orașul dunărean Corabia, și mai ales la Cetatea Sucidava, a fost interesantă și instructivă. Este anotimpul teilor a căror mireasmă încă se simte pe principalul bulevard al orașului dunărean. Călătorii plăcute!

---

VIZUALIZĂRI: 10508 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI