Întâlnire cu americanii pe drumul bisericilor fortificate săsești: Cincșor-Agnita

TIPĂREȘTE

O vizită în Transilvania fără a trece și pe la o biserică fortificată nu poate fi concepută. Fie că te oprești 10 minute și înconjori zidurile seculare, fie că suni la numărul de telefon afișat pe poartă și vizitezi interiorul monumentului – bisericile fortificate săsești constituie un etalon turistic al regiunii transilvane. În centrul localităților, pe mici înălțimi sau lângă o sursă de apă observăm, chiar și de la distanță, în fiecare sat străbătut turla semeață (de multe ori găzduind un orologiu) a unei biserici înconjurată de ziduri de apărare. Vremurile apuse, de multe ori instabile politic, impuneau ridicarea unei centuri de ziduri de piatră pentru apărarea comunităților stabilite în jurul bisericii.

Una din zilele petrecute la Sâmbăta de Sus am hotărât să o dedicăm unei excursii la Agnita, unde doream să vizitez Muzeului de istorie „Valea Hârtibaciului” (pe care l-am găsit închis din păcate). Mă informasem asupra drumului de urmat și am băgat de seamă că toate satele înșirate de-a lungul DJ105 au în „dotare” câte o biserică fortificată, astfel că am decis să vizităm câteva astfel de obiective, în limita timpului și posibilității de acces. Am pornit de la pensiunea Belmonte din stațiunea balneoclimaterică Sâmbăta de Sus (vezi impresii) spre E68, iar în localitatea Voila am virat pe drumul județean 105 care merge spre Agnita, trecând din județul Brașov în Sibiu după traversarea comunei Cincu.

DJ105 este o șosea destul de ok din punct de vedere al covorului asfaltic, părerea mea; există destul de multe denivelări, valuri, tasări datorate alunecărilor de teren – dar pentru cine trece pe aici în vacanță (cazul nostru) și circulă cu o viteză moderată drumul s-a prezentat bine; ne-a plăcut peisajul străbătut, pitorescul pășunilor și cromatica satelor răspândite pe dealurile molcome.

Biserica evanghelică fortificată din Cincșor. După ce am trecut podul peste râul Olt am observat deja turla bisericii sătești din Cincșor. În centrul satului, acolo unde șoseaua face o curbă de 90 grade, lângă fosta școală transformată într-o cochetă casă de oaspeți, este amplasată fortificația bisericii cu hramul „Sf. Apostoli Petru și Pavel”. Intrăm în incintă undeva suntem preluați de un tânăr ghid, reprezentant al unei asociații care se ocupă acum de întreținerea, promovarea și valorificarea turistică a monumentului, plătim 5 lei/adult. Ghidul ne conduce prin curtea fortificată, în biserica ridicată la 1421 având hramul „Sf. Apostoli Petru și Pavel”, în turnul-clopotniță – de sus admirăm satul și împrejurimile.

La plecare am achiziționat o broșurică interesantă cuprinzând mai multe texte grupate sub titlul Legende și istorioare din Transilvania, culese de un etnograf. Redau una din ele: Tavanul bisericii. Decorațiile de pe tavanul unei biserici săsești sunt pline de tâlc. În partea din spate, deasupra balconului (unde stă tineretul) sunt desenate flori înmugurite; mai spre mijloc, florile au ajuns la maturitate; iar, pe măsură ce ne apropiem de altar și bătrânețe, florile sunt înlocuite de gânduri și mâini îndreptate spre Dumnezeu.

Biserica evanghelică fortificată din Cincu. Este localitatea care urmează după Cincșor, a jucat rol administrativ pentru un timp – aici își aveau sediul autoritățile ce conduceau Scaunul Cincului și diferite bresle meșteșugărești. Am fost impresionați de pasiunea ghidului, un om de 77 de ani (Constantin B. – numărul de telefon este afișat pe ușă), care se dedică îngrijirii monumentului și conducerii turiștilor prin toate cotloanele bisericii, inclusiv în turnul de 60 m înălțime. Timp de două ore și jumătate am vizitat biserica fortificată și am ascultat istorisirile ghidului, am admirat altarul în stil baroc de prin anii 1500, încuietorile ușilor, simbolurile masonice și orga (vezi impresii).

Întâlnirea cu americanii de la Cincu. După cum știți în arealul acestei localități se află un poligon de luptă al forțelor terestre întins pe dealurile cu fânețe. Pe șosea observasem o cisternă ciudată ca formă de culoarea nisipului din deșert. Apoi am observat amplele lucrări ce se desfășurau pe dealuri – se amenaja o șosea dedicată tehnicii de luptă; erau angrenate la lucru camioane și excavatoare de culoarea nisipului. Am fost opriți la un moment dat de un soldat echipat aproape ca de război, cu pistolul la brâu – ieșeau în șosea camioane care erau spălate cu furtunul cu apă din cisterna ce o văzusem mai înainte. Upsss… uite și negri la manșa de control a excavatorului de lângă șosea…. mmmm, uite sunt americani! – au steagul USA pe uniformă. Peste 10 minute ne întâlnim și cu un Humvee dotat cu antene lungi condus de un soldat negru, echipat cu cască, cu geamurile închise – ne-am salutat, a răspuns zâmbind. Uite că au sosit și americanii!

Biserica evanghelică fortificată din Merghindeal. Intrăm în județul Sibiu și următoarea oprire o efectuăm la circa 100 m de șoseaua principală, lângă zidurile altui lăcaș fortificat. Deoarece timpul ne presa nu am căutat numărul de telefon pentru a intra în incintă, am preferat să admirăm elementele de fortificație din exterior, plimbându-ne 15 minute în jurul zidurilor. Turnuri teșite, ziduri cu metereze, un turn clopotniță fortificat și prevăzut cu galerie de lemn sub acoperiș, inscripții care atestă anul reparațiilor – le vedem în cadrul complexului fortificat construit începând cu secolul al XIII-lea la Merghindeal.

Biserica evanghelică fortificată din Dealu Frumos. După doar 4 km ajungem în Schönberg, așezare întemeiată de sași tot prin secolul al XIII-lea. Tot atunci a fost construită și biserica și cetatea țărănească – punct de adăpost în cazul invaziilor. În interior se află camere de locuit și pentru provizii; de asemenea, de pe la 1600 în cetate a funcționat școala satului. Am poposit și aici 20 de minute înconjurând fortificația aflată chiar pe marginea drumului național. Nu am văzut vreun număr de telefon afișat pe undeva iar poarta masivă blindată cu metal și ținte era încuiată. Turnurile defensife ale cetății și turnul înalt de peste 20 m seamănă izbitor cu cele de la Merghindeal. O tufă de bujori parfumați întregește imaginea cetății albe; alături un pâlc de maci roșii ca sângele constituie un cadru bun pentru o fotografie; vechi case săsești înconjoară biserica fortificată. Pe dealul de lângă sat se află o tăbliță care ne informează că ne aflăm în centrul României (Călătorule! Nu uita, tocmai ai trecut prin centrul țării). Măsurători recente au „mutat” însă centrul geografic al țării în apropierea orașului Făgăraș (vezi aici amănunte: transilvaniareporter.ro/r ... entrul-romaniei).

Biserica evanghelică fortificată din Agnita. Ajungem și în orașul Agnita oprindu-ne în fața clădirii Muzeului „Valea Hârtibaciului” – e zi de sâmbătă și e închis (are un program ciudat, sâmbăta și duminica fiind închis). Mutăm autoturismul în fața primăriei orașului și pornim pe o stradă laterală către podul peste râul Hârtibaciu pentru a ajunge la biserica fortificată. Admirăm fortificația de pe pod și observăm vegetația ce o înconjoară din toate părțile. Din păcate, atunci când ajungem lângă turnul de acces ne dăm seama de starea de degradare în care se află monumentul, precum și faptul că nu vom putea vizita biserica, totul fiind închis. Nucleul de secol al XIII-lea a fost combinat ulterior cu elemente din stil gotic, apoi renascentist și baroc. Ne-am plimbat prin curtea înierbată, am privit turnurile breslelor (cizmari, dulgheri, croitori). Biserica tip hală, întărită cu contraforți și turn prevăzut cu galerie exterioară, a trecut prin mai multe lucrări de refacere și reparații de-a lungul timpului. Zidurile au fost demolate în secolul al XIX-lea. În imediata apropiere a bisericii fortificate, în aceeași curte chiar, se află localul Școlii „G. D. Teutsch” (episcop evanghelic al Transilvaniei în secolul al XIX-lea).

Acesta a fost periplul nostru pe la 5 biserici fortificate săsești, o incursiune în istoria transilvană, în viața comunităților rurale și urbane săsești. Chiar dacă am vizitat efectiv doar 2 monumente, traseul a fost unul pitoresc, fortificațiile încă se țin bine pe picioare, ghizii au fost oameni de nădejde. Vom reveni pe meleaguri transilvane, mai avem de admirat și alte biserici fortificate.

---

VIZUALIZĂRI: 1360 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI