Muzeul memorial „Nicolae Bălcescu”

TIPĂREȘTE

În această perioadă Muzeul memorial "Nicolae Bălcescu" situat în Valea Bălcească (din comuna Nicolae Bălcescu - Vâlcea) se află într-un amplu proces de restaurare-reabilitare și punere în valoare. În aceste condiții, muzeul suspendă toate activitățile cu publicul.

În programul nostru turistic vâlcean din aceasta vară, scurt, dar amănunțit proiectat și punctat, Muzeul memorial "Nicolae Bălcescu" nu figura. Știam de existența lui, văzuserăm de nenumărate ori indicatorul de pe E81, din apropierea localității Milcoiu, care informeaza că la doar 5 km se află Conacul Bălcescu, dar am apreciat că nici de această dată nu vom avea timpul necesar pentru a ne abate până acolo.

La întoarcere, aflându-ne în Frâncești unde vizitaserăm Mănăstirea "Dintr-un lemn", având în intenție a scurta deplasarea, am decis să nu revenim la DN67 pentru ca mai apoi să continuăm spre Râmnicu Vâlcea, ci să urmăm drumurile locale până la ieșirea la E81, aproape de Milcoiu. Ne-am ajutat și de telefon configurându-ne traseul. Observând că vom trece foarte aproape de Valea Bălcească, satul în care se află Muzeul memorial "Nicolae Bălcescu", am decis să facem și acolo o oprire. E adevărat, sistemul ne avertizase că este posibil ca muzeul să fie închis, dar nu mai conta. Prea eram în apropiere. Trebuia să-l vedem măcar la exterior.

Din Frâncești, de lângă Mănăstirea "Dintr-un lemn", prin Băbeni, Munteni, Pleșoiu, Predești, continuăm spre Valea Bălcească. La un moment dat, remarcăm cu surprindere că bornele kilometrice de pe marginea drumului nu ne mai indicau nume de localități, ci "Muzeul N. Bălcescu 5 km", apoi "Muzeul N. Bălcescu 4 km" … și tot așa, de parcă muzeul devenise localitate. Era prima oară când vedeam așa ceva pe drumurile noastre publice.

La indicator, virăm la stânga și ne angajăm pe un drumeag pietruit, cam zdruncinător - e drept, destul de scurt. Am oprit în fața porții alături de care un panou mare ne informa că monumentul de arhitectură din prima jumătate a sec. XIX - Conacul familiei Bălcescu - este închis. Așadar, GPS-ul nu se înșelase. Muzeul memorial "Nicolae Bălcescu" se află într-un amplu proces de restaurare-reabilitare și punere în valoare. Alte două panouri alăturate ne dau mai multe detalii. Cât timp vor dura aceste lucrări? Incert, unul dintre panouri menționează data de 31.08.2021 (noi am fost acolo la 09.09.2021), iar celălalt specifică faptul că termenul de execuție a lucrărilor prevăzut în autorizație este de 24 de luni (data începerii execuției lucrărilor - 11.09.2020, data finalizării lucrărilor - 07.04.2022).

Pe schele, dincolo de prelatele zdrențuite ale șantierului, vedeam muncitorii la lucru. Într-o margine a curții, un grup de persoane - probabil restauratorii - erau la o ședință de lucru. Am trecut ușor pe lângă ei privind și fotografiind conacul de la distanță.

Bisericuța de lemn din Gâltofani mă atrăgea cel mai mult. Nu era mascată de schele și în plus avea în partea de sud două monumente funerare pe care voiam să le văd de aproape. Nu am întâmpinat nici o restricție în timpul scurtei noastre vizite acolo, dar la plecare, un tânăr - presupun că un ghid - ne-a ieșit în cale și zâmbind, ne-a întrebat: "Doriți să vizitați? " Bineînțeles că am fi dorit, dar știam că nu se poate. Ne-a spus că se preconizează ca lucrările să fie finalizate anul următor, dar nu la data planificată, ci mai târziu. Și asta o știam pentru că… așa merg treburile la noi. Mai încetișor. Cu amabilitate, ne-a dat totuși câteva detalii despre conac și despre ceea ce vom putea vedea în interior atunci când vom reveni.

Despre Conacul Bălcescu n-am să spun decât ceea ce știam de mai înainte de a ajunge acolo. Conacul din Bălcești a fost reședința familiei Bălcescu. Începuturile sale datează din 1828 (alte surse spun că datează din 1824) când Iancu Bălcescu și Zinca (mama lui Nicolae Bălcescu) pun piatra de temelie a unei construcții cu un singur nivel. În timp, au urmat mai multe adăugiri și transformări, cele mai ample lucrări fiind executate în perioada interbelică de strănepotul de frate al lui Nicolae Bălcescu, Radu Mandrea, care construiește etajul dând construcției înfățișarea pe care o vedem și noi astăzi. În martie 1948 acesta donează conacul statului român în scopul creării unui "loc de odihnă şi de creaţie" pentru scriitori şi artişti, aşezământ care - până în 1968 - va purta numele "Căminul Nicolae Bălcescu". Ulterior, conacul a fost transformat în muzeu.

Nu voi spune nimic despre stilul și nici despre structura arhitectonică a conacului. Aștept să-l vizitez și în interior, după care - probabil - voi reveni cu detalii. Am reținut că merită această vizită, conacul etalând frumoase interioare specifice celei de-a doua jumătăți a sec. XIX, dar și mărturii despre viaţa şi activitatea marelui revoluţionar Nicolae Bălcescu.

Despre Biserica din Gâltofani - paraclis de curte boierească având la început doar naos și altar, se știe că datează din 1865. După construirea bisericii de zid, biserica de lemn din satul Gâltofani a fost abandonată. Apreciind vechimea și valoarea sfântului lăcaș, în 1938, Radu Mandrea din neamul Bălceștilor i-a făcut unele reparații. Mult mai târziu, în 1974, directorul de atunci al Memorialului "Nicolae Bălcescu", Horia Nestorescu Bălcești, a avut inițiativa de a transfera bisericuța de lemn de la Gâltofani în parcul conacului, acolo unde o vedem și astăzi. După strămutare a fost adăugat pronaosul din lemn și turla.

Lângă bisericuța de lemn se pot vedea mormintele Sevastiței Bălcescu, al lui Barbu Bălcescu, precum și al altor rude.

Nu am intrat în biserică, mai multe materiale de construcție stivuite în pridvor mărturisind faptul că lăcașul încă se află în renovare. I-am dat ocol, am observat ferestrele minuscule (două în peretele sudic, una în cel nordic şi una la est, în altar), nici una dintre ele nedepășind cu mult dimensiunile unei file A4. Absida altarului este poligonală. Interiorul bisericii, dar și aspectul său exterior atunci când lucrările de renovare se vor fi terminat sunt motive de a păstra în continuare Muzeul memorial "Nicolae Bălcescu" pe lista mea de opțiuni turistice. Iar când voi reveni, voi avea grijă să fie tot într-o zi de vară sau de toamnă frumoasă pentru că parcul și pădurea din apropiere sunt motive în plus.

Despre Nicolae Bălcescu, despre această personalitate marcantă a neamului nostru, cel care - împreună cu Ion Ghica, Christian Tell şi Cezar Boliac - a pus bazele societăţii secrete "Frăţia" cu rol principal în organizarea revoluţiei paşoptiste, cel care a insistat pentru introducerea şi punerea în practică a punctului 13 al Proclamaţiei de la Islaz (referitor la împroprietărirea ţăranilor), cel care în timpul revoluţiei a deţinut funcția de ministru de externe, apoi a fost unul dintre cei patru secretari ai guvernului provizoriu, știm că a desfăşurat și o intensă activitate publicistică.

"Istoria este cea dintâi carte a unei naţii. Într-însa ea îşi vede trecutul, prezentul, viitorul. O naţie fără istorie este un popor încă barbar şi vai de acel popor care şi-a pierdut religia suvenirurilor" - spunea Nicolae Bălcescu.

După revoluţie, Nicolae Bălcescu a fost nevoit să ia calea exilului pentru totdeauna. S-a stabilit lângă Paris, unde a lucrat intens la opera sa "Românii supt Mihai Voevod-Viteazul". Am citit această carte. O primisem ca premiu la încheierea unui an școlar și încă o avem la casa părintească din Neamț.

Cel mai impresionant moment al vieții marelui revoluționar este anul 1852 când - grav bolnav - a încercat să revină în ţară. Nu i s-a permis. A sosit cu vaporul la Nicopole, unde și-a revăzut familia, după care s-a îndreptat spre sudul Italiei în căutarea unui climat mai blând, favorabil afecțiunilor sale pulmonare. La 29 noiembrie 1852, la numai o lună de la sosirea sa la Palermo, Nicolae Bălcescu s-a stins din viaţă într-o cămăruță a Hotelului Alla Trinacria, trupul fiindu-i înhumat în cimitirul Mănăstirii Capucinilor.

Circuitele turistice din Sicilia organizate de agențiile românești (și nici ghizii lor) nu amintesc de faptul că la Palermo se află casa în care și-a trăit ultimele clipe revoluționarul român Nicolae Bălcescu. Chiar dacă nu este mare lucru de văzut - doar o statuie și o plăcuță memorială fixată pe o clădire (un fost hotel modest, amplasat lângă port, în imediata vecinătate a promenadei) - dacă ajungeți la Palermo, căutați acel loc!

Aștept finalizarea lucrărilor de renovare la Muzeul memorial "Nicolae Bălcescu" și revenirea mea acolo pentru că vreau să văd ultima fotografie a revoluționarului român, precum și schița traseului urmat pe Dunăre, atunci când i s-a refuzat întoarcerea în țară. Cineva mi-a povestit că în muzeu poți vedea testamentul lui Nicolae Bălcescu semnat la 29 noiembrie 1852, la Palermo, copia actului de deces, precum și o pictură care înfățișează înmormântarea sa pe pământ străin, departe de patrie.

---

VIZUALIZĂRI: 804 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI