Muzeul de Istorie Naturală Sibiu - mic da`... voinic (a se citi interesant!!!)

TIPĂREȘTE

Salutare tuturor!

Continuând plimbarea prin Sibiu, încântaţi de ceea ce am văzut la Muzeul Cinegetic, ne-am îndreptat către cel de-al doilea obiectiv din lista noastră, mare parte din acesta fiind defapt ca o continuare a ceea ce văzuserăm deja. Astfel, după o scurtă plimbare pe străzile din centrul oraşului, ne-am văzut ajunși la poarta Muzeului de Istorie Naturală.

           Scurt istoric

Se poate spune că povestea acestui muzeu începe cu mult timp înainte de deschiderea sa oficială, încă din anul 1849, odată cu înfiinţarea Societăţii Ardelene de Ştiinţe Naturale. Deşi iniţial Societatea a deţinut doar două colecţii botanice, cu timpul, în patrimoniul acesteia au intrat multe alte colecţii valoroase, astfel că a apărut necesitatea unui spaţiu extins, pentru păstrarea acestora.

În anul 1890 se încep demersurile pentru construirea unui astfel de spaţiu iar patru ani mai târziu încep şi lucrările la noua clădire. După finalizarea acestora şi mutarea colecţiilor în noul spaţiu, în 12 mai 1895 are loc inaugurarea oficială a Muzeului de Istorie Naturală Sibiu. De-a lungul timpului numărul colecţiilor a continuat să crească şi aflăm de pe site-ul instituţiei că „au ajuns în anul 1982 la 1.686.000 piese” . Aceeaşi sursă (oficială) de informare ne face cunoscut şi faptul că între anii 2006 şi 2008, clădirea muzeului a trecut printr-un amplu proces de renovare.

Ar mai fi aici de menţionat şi faptul că acest muzeu aparţine de Muzeul Naţional Brukenthal.

           Generalităţi

Referitor la localizare, adresa oficială a acestui obiectiv este Strada Cetăţii; Nr. 1, de pe această alee pietonală ce poartă titulatura de „Cea mai frumoasă stradă din Sibiu” , făcându-se accesul în curtea muzeului. Tot referitor la localizare, deşi până acum menţionam şi coordonatele geografice (numerice), ţinând cont că tehnologia a evoluat şi în prezent este suficient doar să tastăm (sau să comunicăm dispozitivului din dotare) denumirea destinaţiei dorite, fără a mai introduce cifre exacte, cred că a venit momentul să renunţ la acest obicei.

Programul de vizitare era (şi este şi în prezent) de miercuri până duminică între orele 09.00 şi 17.00, cu menţiunea că ultimul bilet se vinde la ora 16.30. Cât despre tarife, acestea sunt diferenţiate astfel: 20 lei pentru adulţi, 10 lei pentru pensionari şi 5 lei pentru elevi şi studenţi.

           Tur de vizitare

Odată trecuţi de poarta de acces, lăsăm în dreapta grădina muzeului – care este defapt un mic parc, cu multă verdeaţă, alei şi câteva replici de dinozauri, trecem printre busturile din faţa scărilor şi intrăm în holul principal al instituţiei. La parter avem casa de bilete şi sala care găzduieşte expoziţiile temporare. După achiziţia biletelor de acces, suntem sfătuiţi să vedem mai întâi expoziţia permanentă şi la final ceea ce este expus în acea sală. Ar fi aici de menţionat faptul că muzeul este împărţit în cinci sectoare, patru dintre acestea constituind expoziţia permanentă plus acea sala unde se organizează expoziţii temporare.

Urmând recomandările angajaţilor şi săgeţile de orientare, ne îndreptăm către etaj, trecând prin Sectorul mineralogic, ale cărui exponate sunt amplasate pe categorii, în vitrine dispuse de o parte şi de alta a scărilor. Pe fiecare vitrină sunt menţionate categoriile, denumirile mineralelor ce le vedem şi locul de extracţie. Unele denumiri ne sunt foarte cunoscute (aur, argint, cuarţ, arsen, calcit), altele mai puţin sau chiar deloc (antimonit, sfalerit, galenit, rodocrozit, etc.).

Între etaje, după primul rând de trepte, sub un trofeu de elan flancat de alte două de cerb (” împrumutate” de la Muzeul Cinegetic), găsim o hartă a muzeului. Urcăm mai departe şi începe să ne doară ceafa :)) căci privirea nu are cum să nu fie captivată de impresionantul tavan, foarte frumos pictat (după cum se vede în imagini).

Odată urcaţi la etaj, ajungem în Sectorul paleontologic (aflat tot în holul scărilor). Cel mai valoros exponat de aici este un schelet complet de Bison priscus, strămoşul zimbrului, bizonului şi bourului, descoperit într-o carieră de piatră din Sighişoara în anul 1900. Iar de-o parte şi de cealaltă a vitrinei ce îl găzduieşte, mai sunt expuse câteva resturi scheletice de mamut, rinocer lânos şi urs de peşteră.

Părăsim holul şi intrăm în prima sală expoziţională, acolo unde începe sectorul denumit Evoluţia lumii vii. Prima parte a acestui sector este dedicată nevertebratelor, în special celor din mediul acvatic iar printre exponate sunt postate şi panouri cu informaţii despre ceea ce este expus. Astfel nu doar vedem ci şi aflăm că ne sunt prezentate de la cele mai simple organisme, cum sunt metazoarele (viermi, spongieri) şi celenteratele (meduze) până la antozoare (corali) şi clasa moluştelor – împărţită la rândul ei în gasteropode (melci), bivalve (scoici) şi cefalopode (sepie, caracatiţă, calamar, etc). Fără îndoială, privirea ne este acaparată de două diorame ce impresionează prin mulţimea de culori şi forme, făcând greu credibil faptul că ceea ce vedem este natural. Şi totuşi... este! Natura chiar ne oferă astfel de „spectacole” !

După o scurtă incursiune în lumea insectelor, revenim la fauna acvatică pentru a vedea şi câteva exemplare marine mai mari, în special peşti cartilaginoşi, apoi trecem la zona reptilelor, reprezentate de şopârle, şerpi, crocodili şi broaşte ţestoase.

Mergem mai departe şi ajungem în zona dedicată păsărilor, foarte frumos prezentată cu ajutorul dioramelor. Aceasta debutează cu trei exemplare de păsări alergătoare (Emu, Nandu şi Struţul African) şi continuă cu cele acvatice care populează Delta Dunării, respectiv cu alte specii de păsări de apă dulce, răspândite în restul ţării. Şi în următoarea sală, în două mari diorame vom descoperi tot aspecte din viaţa păsărilor, în special a celor arboricole, de la cele mai mici până la răpitoare de mari dimensiuni.

Ultimul sector al expoziţiei permanente se numeşte Ecosisteme şi debutează cu un panou informativ ce conţine câteva detalii despre cele patru zone ce urmează a ne fi prezentate, binenţeles tot cu ajutorul dioramelor. Zona temperată este cel mai bine reprezentată, în cea mai mare şi mai populată dioramă a întregului muzeu. Vedem aici... cam de toate!!! Faună cunoscută, prezentă (şi) la noi în ţară, de la şopârle (guşter, salamandră) la mamifere mici (cârtiţă, şoarece, dihor, arici, popândău, marmotă, vidră, nutrie), continuând cu păsările (potârniche, prepeliţă, graur, bufniţă, cocoş de munte, vultur, dropie) şi în final mamiferele mijlocii şi mari (iepure, bursuc, vulpe, lup, râs, căprioară, cerb, mistreţ, capră neagră, urs). În aceeaşi sală dar pe peretele opus avem trei diorame, prima dintre ele fiind o reproducere a unui „colţ” de pădure tropicală (unde cel mai uşor de recunoscut sunt maimuţele şi diverse specii de papagali); urmează Zona arctică, mai slab reprezentată (putem vedem doar foca, bufniţa polară şi corbul de mare), iar în final avem o dioramă mai mare ca precedentele, ce ne prezintă fauna din Australia (diverse păsări şi şopârle cu denumiri mai puţin cunoscute şi aşa cum era de aşteptat, binecunoscutul cangur). Şi cu asta expoziţia permanentă se încheie, traseul de vizitare întorcându-ne la holul scărilor, în sectorul paleontologic.

Aşa cum ne-a fost recomandat, la final am vizitat şi sala ce găzduieşte expoziţiile temporare. La data când noi am fost prezenţi la muzeu, în această sală era organizată o expoziţie denumită Culorile naturii, această titulatură fiind una sugestivă pentru ceea ce am văzut – pietre semipreţioase, scoici, insecte, păsări, şi binenţeles, cum vorbim despre cât mai multe culori, nu puteau să lipsească fluturii.

Astfel, vizita noastră la acest muzeu lua sfârşit, nu înainte de a mai face o scurtă plimbare pe aleile din curte, printre replicile de dinozauri.

Concluzie

Deşi nu se poate compara cu „fratele mai mare” de la Bucureşti, este un muzeu interesant atât pentru adulţi cât şi pentru copii - din punctul meu de vedere, tocmai datorită dimensiunii mai reduse, este recomandat copiilor, care nu au timp să se plictisească sau să obosească. Şi cu asta închei, nu înainte de a vă recomanda ca atunci când ajungeţi la Sibiu, să vă faceţi timp să-i treceţi pragul şi Muzeului de Istorie Naturală.

Toate cele bune şi vacanţe frumoase!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 31 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI