Cu Dumnezeu, in mijlocul naturii

TIPĂREȘTE

Manastirea Turnu este una dintre lacasurile de cult de mare spiritualitate crestina din Eparhia Ramnicului. Esta asezata intr-un loc retras pe malul stang al Oltului, sub Muntele Cozia, la aproximativ doi kilometri de celebra ctitorie a lui Mircea cel Batran, manastirea Cozia.

Timp de cateva secole drumul catre manastirea Turnu a fost foarte dificil de urmat. Din partea sudica, se ajunge pe uscat de la Jiblea, iar de la Cozia, cu barca peste Olt, apoi pe jos de-a lungul raului: Spre partea nordica unica legatura era formata din potecile ce urcau culmea muntelui si coborau in satele Lovistei. Marele geograf George Lahovari mentiona, in secolul al XIX-lea, ca numai "piciorul si calul pot patrunde acolo".

In zilele noastre aceste piedici nu mai exista iar caile de accest sunt multiple. Pentru turistii cazati in Caciulata va fi doar o plimbare scurta peste digul ce uneste cele doua maluri ale raului, pentru calatorii pe calea ferata va fi vorba de un scurt drum din gara aflata in apropiere, sau cu masina, pana in curtea Sfantului Locas.

Denumirea acestei manastiri vine de la acel turn masiv de pe stanca numita "Piscul lui Teofil", construit in secolul al II-lea de legiunile romane din Castrul Arutela ale carui ruine se mai vad si astazi pe partea dreapta a Oltului cand se merge catre Sibiu .Prima sa denumire a fost "Schitul de dupa turn", apoi "Schitul Turnu", ajungand in cele din urma la denumirea actuala, manastirea Turnu .

Cei cunoscuti a fi fost ctitorii acestei manastiri au fost cativa calugari de la Manastirea Cozia, care la inceput isi duceau traiul intr-o desavarsita saracie, adapostiti in colibe si case de lemn. Dintre sihastri retrasi aici cei mai renumiti au fost pustnicii Daniil si Misail, ale caror chilii (sapate in stanca) se vad si astazi. Aceste lucruri s-au intamplat intre secolelele al XV lea si al XVI lea .

Pe la jumatatea secolului al XVI-lea, , ieroschimonahul Misail a ridicat aici o mica biserica de lemn cu hramul "Intrarea inBiserica a Maicii Domnului, intemeind astfel "Schitul Turnu".

In anul 1676, dupa ce egumenul cozian Varlaam a fost promovatepiscop al Ramnicului, pustnicii de la schit au fost ajutati in mod deosebit de acesta , care ajungand apoi mitropolit al Tarii Romanesti, construieste o bisericuta din piatra si caramida pe vechea temelie, a bisericii de lemn. Sub noua temelie a bisericii au fost asezate moastele cuviosilor Daniil si Misail. De atunci, Schitul turnu a devenit o asezare monahala functionand sub grija manastiri Cozia .

Intre anii 1891-1896 s-a construit calea ferata Ramnicu-Valcea Raul Vadului, iar in anul 1902 a fost racordata cu legatura la Sibiu. Tot atunci a fost infiintata o gara in apropierea schitului, legata de soseaua Calimanesti-Sibiu printr-un pod plutitor peste raul Olt.

Intre anii 1893- 1901, episcopul Timus Gherasim al Argesului decide construirea unei resedinte de vara la Turnu Ea va consta dintr-o cladire cu dubla functionalitate: o Biserica spatioasa, trapeza si camere de locuit. Biserica a fost construita la etaj cu hramul "Schimbarea la Fata" iar din 6 august acest hram a devenit hramul principal al manastirii.

In noaptea de 6/7 februarie 1932 un incendiu provenind de la o soba distruge aproape in totalitate toate cladirile care compuneau schitul .

Asezamantul a fost o copie a manastirii Cozia-Veche, fiind refacut de Gherasim Timus (1894-1911), insa biserica vechea fost mistuita de flacari in 1932, scapand din calea incendiului doar casa lui Gherasim Timus si chiliile din vale.

In 1932 intreaga manastire a fost refacuta din temelii Noua bisericuta, mai mica decat cea dinainte are hramul "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului". In jurul ei se pastreaza numeroase chilii sapate in piatra, iar in incinta se afla doua pesteri unde pustnicii se izolau de lume.

Sfantul locas a beneficiat de o restaurare solida, asa cum arata in prezent. Intre anii 1935-1938, au fost construite chilii cu etaj si intregul ansamblu a fost renovat. Pana in anul 1939, aici a functionat o scoala de cantareti bisericesti. Calugarii care locuiesc aici de aici duc o viata austera, neconsumandu-se carne.

Ziua in care am ajuns pentru prima data la manastire a fost una calduroasa de august. Pe drumul de acces catre ea, deopotriva pentru masini si vietati se aflau foarte multi oameni care il urmau, pe jos.Ajunsi in vecinatatea zidurilor acesteia , am parcat intr-o parcare mare, incapatoare si pana sa ne incepem vizita ne-am asezat la o masa din lemn cu doua banci lungi, aflata in vecinatatea unor brazi inalti si falnici de unde puteam admira in voie muntii semeti si verzi si frumoasa asezare monahala adapostita la poalele lor. Desi era multa lume care intra si iesea , linistea ce inconjura locul era din cand in cand intrerupta doar de glasul pasarilor care zburau in voie, de colo-colo. Am zabovit putin , pentru ca era foarte reconfortant sa stai si sa inspiri adanc aerul acela curat si tare, de munte.

Incinta te primeste cu o curte spatioasa deschisa fara vreun gard sau poarta. In partea stanga o cladire mica , probabil administrativa , continuata pe latura din fata a curtii de o alta, mare, care adaposteste si biserica cea noua, apoi pe partea stanga cladirile ce adapostesc chiliile , curtea fiind intr-un fel inchisa in partea din spate de turnul clopotnitei. Spun intr-un fel inchisa pentru ca turnul are arcada deschisa si se poate continua plimbarea in natura daca treceti de ea. In curte, langa o pajiste verde , strajuita pe margini de gard viu si trandafiri se inalta biserica veche iar pe doua din laturile sale sunt asezate mormintele celor ce au slujit aici si au plecat la cele vesnice. O biserica care impresioneaza prin modestia in care a fost facuta, simpla dar foarte frumoasa, cu picturi in mare parte intretinute, cu iconostasul si catapeteasma deosebite, avand la loc de cinste,rugaciune si inchinaciune icoana reprezentand Intrarea Maicii Domnului in biserica .Parte din icoane au fost mutate in biserica mare, unde se fac si slujbele, biserica veche ramanand descisa pentru a fi vizitata .

Biserica cea mare este mare si la propriu compartimentata in asa fel incat cei ce vin sa se simta bine, in sensul ca se si pot odihni si vor suporta mai usor temperaturile din zilele toride, pentru ca este si inalta si foarte bine aerisita. Aspectul foarte deschis se datoreaza si faptului ca este o constructie noua, cu picturi la fel de noi , catapeteasma si iconostasul stralucind si avand incadrate in el si icoane mai vechi provenind din bisericuta veche.La loc de cinste se afla o mare icoana, reprezentand-o pe Maica Domnului cu Pruncul, una asemanatoare am vazut la manastirea Ciolanu. Vis a vis de intrare se afla locul amenajat pentru aprinderea lumanarilor, foarte bine intretinut si el . Am mai vazut in acel loc din curtea manastirii o cruce mare din piatra , ridicata, conform explicatilor sculptate pe ea, in locul unde s-a stins din viata Mihail C Cantacuzino , fiul lui Gheorghe Cantacuzino , politician de seama in perioada interbelica, primar al Bucurestiului si ministru in guvernul Bratianu , decedat intr-un accident de masina in drumul dinspre Calimanesti spre manastirea Cornetu .

Vizita aici am incheiat-o oarecum mai greu decat in alte parti, pentru ca asa cum am facut cand am ajuns cand ne-am asezat la masa de langa brazi, acum , la plecare ne-am asezat din nou, la alta masa aflata la umbra unor salcii mari si am mai stat sa privim peisajele fascinante, frumusetea manastirii si frumusetea oamenilor care ii calcau pragul. Doamne Ajuta, calatorii frumoase !

P.S. Datele despre trecutul istoric al manastirii Turnu au fost culese din surse de pe internet .

---

VIZUALIZĂRI: 2404 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI