Templul Ursitelor, o legenda vie

TIPĂREȘTE

In urma cu 7-8 ani, am aflat, la stirile tv, de existenta Templului Ursitelor la Sinca Mare, in Muntii Fagarasului. Se spunea ca, in anumite zile din an, mai ales in noaptea de Sf. Gheorghe, daca intri in grota, caci practic templul se rezuma la o grota din lut, vei auzi glasuri de iele, zane sau alte fapturi nepamantene, murmurand cantece de jale, ba unii spun ca le-ar fi vazut chiar, dansand, despletite si salbatice, in rochii albe de voal... Mi-am propus sa ajung acolo, cu orice pret. Si pentru ca ne indreptam, impreuna cu niste prieteni, spre Craiova, ca sa petrecem Sarbatorile Invierii Domnului la tara, la socrul meu, ne-am oprit 4 zile la Busteni, sa ne mai tragem sufletele ostoite de-atata zbucium citadin. Intr-una din cele 4 zile, am pornit spre Sinca Mare. Localitatea in sine se afla in centrul tarii, la 50 de km de Brasov, 25 km de Fagaras, 30 km nord de Zarnesti. Drumul n-a fost chiar scurt, dar am avut posibilitatea inedita sa admiram sariturile salbaticelor capre negre, in toata splendoarea lor. Erau atat de agere, incat n-am reusit sa le imortalizam in poze, spre marea noastra dezamagire. Apoi am strabatut satele invecinate, cu portile lor impunatoare din stejar masiv, care fereau intimitatea gospodariilor sasesti, de privirile indiscrete ale trecatorilor.

Dar iata-ne ajunsi la templu, unde ne-a intampinat un "ghid" ciudat, care cu figura lui aproape napamanteana, completa misterul peisajului. Ne-a condus in templu, care de afara parea mai degraba ca un bordei sapat in coasta dealului. Se zice ca cine doarme chiar si cateva minute in templu sau in apropierea lui capata forte noi si devine mai puternic.

Grota, scobita in poalele dealului, impresioneaza ochiul prin forma ei stranie. Locul este impodobit cu icoane, flori de munte si candele care nu apuca sa se stinga niciodata. Turnul interior, pe unde intra lumina zilei, este inalt de 10 metri si seamana cu o turla fara acoperis, iar la capat, lumina patrunde printr-o forma curbata ce seamana cu simbolurile Yng si Yang. Localnicii spun ca pe acolo coboara energiile si ca dedesubt, in pamant, ar exista un tunel de comunicare pana la Cetatea Rasnovului. Ghidul ne-a relatat faptul ca, de-a lungul timpului, unii sateni mai curiosi au incercat sa strabata acel tunel, cu gandul imbogatirii, dar s-au intors din drum, neajungand nimeni pana la capat, pentru ca, in maxim o luna, sa moara suspect. Altii spun ca in tunel ar exista zacaminte de uraniu cu care s-ar fi contaminat acei bieti curiosi rapusi de blestemul averilor ingropate...

Ni s-a prezentat Steaua lui David, chipul unui dac incrustat in peretele lutos al grotei, cele doua altare care induc ideea unui templu pagan si nu in ultimul rand, Ochiul Magic, o incrustatie in zid unde trebuie sa-ti introduci mana dreapta si sa-ti rostesti in gand dorinta care te macina cel mai tare. Prietena mea era foarte suparata pe fiica ei care nu dorea sa o faca bunica decat peste vreo 4-5 ani, cand isi va rezolva niste probleme. La randul meu, eram foarte trista ca, desi nu trecuse nici un an de cand imi condusesem mama pe ultimul ei drum, rapusa de cumplitul cancer, acum sora mea mai mica tocmai se operase si astepta rezultatul in doua saptamani, fiind si ea suspecta de aceeasi boala neiertatoare. Eram pregatita pentru alta dorinta, dar nu se mai punea problema mea. Sotii nostri ne faceau naive, credule, dar nu au pregetat sa-si bage si ei mainile in locul implinirii dorintelor, deci n-au jucat corect! Dar asa-s barbatii, una zic si alta fac.

Printre altele, mai citisem pe internet cum ca, daca fotografiezi grota, vei observa mici globuri luminoase care se spune ca sunt forme de energie pozitiva. Dupa primele fotografii realizate, am observat pe camera foto, existenta acelor mici globuri albe de lumina. Sotul meu, ca de-obicei, mi-a sugerat sa privim lucrurile ca niste ingineri ce suntem, din punct de vedere fizic. S-a legat de faptul ca din turnul templului care facea legatura cu exteriorul, atarna legat un bec aprins si aparitia globurilor in fotografii se datora reflexiei luminii intr-un anumit unghi. Asa am privit lucrurile, insa dupa ce ne-am intors de la Manastirea Sf. Nectarie care priveghea templul din varful dealului, ca o batrana cu lumanarea aprinsa la capataiului unui muribund, am mai intrat o data, am stins becul si am facut poze, insa am constatat ca au aparut in imagini mai multe globuri, mai ales in incaperea a doua, unde nu patrundea lumina nici macar din turn, de afara.

Totodata, daca tot am revenit, m-am dus la Ochiul Magic sa-mi pun si dorinta mea personala, caci pe prima o epuizasem, insa am gresit, caci soarta s-a jucat cu mine si, pe langa faptul ca nici in ziua de azi nu mi s-a implinit a doua dorinta, soarta mi-a jucat feste dure, in sensul ca am umblat mult, am consumat mult timp si energie, dar cand eram aproape de finalizare, trebuia sa apara ceva sa-mi doboare toate sperantele, deci, daca veti merge, vreodata acolo, nu va puneti decat o singura dorinta.

In ceea ce o priveste pe sora mea, e o. k. Si cu prietena mea, vreti sa stiti ce s-a-ntamplat? Luna viitoare suntem invitati la botez!

Nu pot sa inchei acea experienta unica, fara sa va povestesc si despre micuta si frumoasa Manastire cu hramul Sf. Nectarie, la care se ajunge dupa ce iesi din templu, pe niste scari sapate-n pamantul lutos. Din cand in cand, drumul e presarat cu cateva banci pentru calatorul ostenit de drum, iar o minunata impletitura de crengi tinea loc de balustrada. Daca linistea din jur nu era sparta de susurul paraului ce-si facea loc printre crengi si pietris, pe sub dealul ce urca la manastire, ai zice ca templul e mai degraba o poarta spre o alta lume, mai pura, unde parca si pasarile amutisera, neîndraznind sa tulbure linistea mormantala care te-ndeamna la reculegere si-ti pune ordine in ganduri, pentru ca, astfel pregatit, sa pasesti pragul manastirii.

Cand ne-am apropiat de manastire, am avut senzatia ca semana mai degraba cu un stup cu albine. Maicute harnice ca niste albinute, frecau cu ravna geamurile, usile si podelele, fiind intr-o continua pregatire, asteptand cu speranta si cu chipurile plina de o seninatate molipsitoare, Invierea Domnului. In manastire se afla o parte din moastele Sf. Nectarie, ocrotitorul bolnavilor de cancer. Chiar nu stiam de existenta acestei superbe manastiri, a fost ca o surpriza divina, ca o rasplata la efortul nostru de a le trece pragul.

Toata excursia s-a rezumat la o experianta fantastica si, chiar daca nu sunteti fanii paranormalului, va sugerez sa incercati macar, sa va spalati ochii cu frumusetile de-acolo si sa sorbiti balsamul binefacator la aeruli si al linistii coplesitoare!

---

VIZUALIZĂRI: 3756 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI