Mănăstirea Polovragi

TIPĂREȘTE

După ce am ”călărit” la Centrul de echitaţie „Cuib Liniştit” de la Tomşani (vezi articol) am pornit spre mănăstirea Polovragi. Nu am mai fost pe aici, de foarte mult timp, aşa că revederea mănăstirii ne-a trezit multe amintiri plăcute (nu doar mănăstirea, ci întreaga zonă).

Mănăstirea Polovragi se află în localitatea cu acelaşi nume, în judeţul Gorj. De la Râmnicu Vâlcea am pornit pe DN 67, spre Horezu apoi am intrat în judeţul Gorj, iar după vreo 10 kilometri am virat la dreapta spre localitatea Polovragi. Mănăstirea se află la capătul dinspre nord al localităţii. Din faţa mănăstirii se face un drum de macadam ce duce spre Cheile Olteţului cu a lor peşteră, peştera Polovragi. Cheile Olteţului este locul unde distanţa dintre două lanţuri muntoase este, în unele locuri, de doar 4 metri (munţii Căpăţânii şi munţii Parâng). În faţa mănăstirii se află o parcare care are următoarele coordonate GPS: N – 45.192519 şi E – 23.788870. Numele localităţii Polovragi, provine de la numele unei plante care creştea în zonă pe nume polvragă, şi era folosită de vracii geto-daci pentru tratarea unor boli.

Am parcat maşina şi ne-am îndreptat spre curtea mănăstirii. Pentru a pătrunde în curte se trece de o frumoasă poartă din lemn pe care se află sculptate mai mlte motive tradiţionale româneşti. Pe poartă se află următoarea înscripţie scrisă în lemn „ Bine este cuvântat cel care vine întru numele Domnului”. Am trecut poarta şi am pătruns în curte, până la Turnul clopotniţă se merge pe o alee pietruită, încadrată de copaci falnici. Dacă aveţi „nevoi personale” înainte de a trece turnul clopotniţă se află o toaletă modernă şi curată. Lângă se află şi un magazin de suveniruri.

Înainte de a pătrunde în mănăstire să vă spun pe scurt istoria acesteia. Se pare că biserica a fost ridicată între anii 1504-1505 în timpul domnitorului Radu cel Mare de către doi boieri Radu Comisu şi Pătru Spătaru. Acest lucru este trecut într-o pisanie „am ridicat acest sfânt lăcaş în cinstea Adormirii Maicii Domnului ca să fie de pomenire pentru noi şi urmaşii noştri” care se află expusă la un muzeu în Craiova.

În anul 1643 în timpul domniei lui Matei Basarab, jupânul Danciu Milescu face reparaţii vechii bisericii, refăcândui zidurile şi bolţile care erau deteriorate. În 1647 Danciu Milescu este trimis de domnitor, ca ambasador la Constantinopol. Acesta de frică că nu se mai întoarce în ţară, închină mănăstirea cu averi cu tot, Sfântului Mormânt. Timp de 50 de ani mănăstirea a aparţinut Sfântului Mormânt de la Ierusalim. A fost răscumpărată în anul 1693 de către domnitorul Constantin Brâncoveanu cu trei pungi de galbeni, adică 1500 de taleri. Această faptă este atestată pe larg pe o inscripţie aflată deasupra uşii de la intrare în pronaos.

După ce a răscumpărat mănăstirea, domnitorul Constantin Brâncoveanu, a trecut şi la repararea acesteia. Bisericii i s-a înălţat turla, s-a adauguat pridvorul în faţă, în stil brâncovenesc, s-au refăcut chiliile, clopotniţa, zidul de incintă şi s-a pictat biserica în stilul bizantin.

În timpul ocupaţie Austro-Ungare, între 1718-1739, mănăstirea a fost transformată în reşedinţă pentru un general şi cazarmă pentru un batalion. În anul 1802 mănăstirea este ocupată de tâlharii lui Pasvante Chiorul. În timpul ocupaţiei, o legendă spune că, călugării au ascuns bogăţiile mănăstirii sub albia Olteţului. În 1968 călugării pleacă de la mănăstire în locul lor sunt aduse măicuţe, astfel mănăstirea este transformată în mănăstire de maici.

Am trecut de tuurnul clopotniţă cu ale sale ziduri groase, zugrăvite în alb şi am ajuns în curtea bisericii. În mijlocul curţii se află biserica. Aceasta are hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Biserica este construită în stil bizantin fiind formată din pridvor, pronaos, naos şi altar. Pe pronaos se află turla bisericii. Turla are o formă poligonală cu fride largi ornamentate şi este acoperită cu tablă. Biserica are şi două abside laterale. Pridvorul este construit în stil brâncovenesc, este deschis şi susţinut de opt coloane din piatră. În pictura pridvorului sunt redate mai multe mănăstiri de pe muntele Athos. În pridvor se află mormântul surorii ctitorului Danciu Milescu. Pictura interioară este de tradiţie bizantină, a fost realizată în timpul lui Constantin Brâncoveanu, de primii elevi ai scolii de pictură de la Hurezu. Catapetesma altarului este din lemn de tei, este sculptată cu nuemroase ornamente florale. În timpul vizitei noastre, în biserică se ţinea o slujbă şi nu am făcut poze în interior.

Lângă biserică se află muzeul mănăstirii. Aici sun adăpostite peste 3000 de cărţi vechi scrise atât în română cât şi în grecă şi slavonă. Pe lângă cătţi la muzeu se află mai multe icoane vechi, haine preoţeşti.

Trecem de zidul care înconjoară biserica şi ajungem într-o altă curte. Aici se află cimitirul mănăstirii dar şi mică bisericuţă. Bisericuţa are hramul „Sfântul Nicolae”. A fost construită de către Episcopul Clement Levrentie, între 1732-1738. Are formă de corabie. Catapetesma altarului este din piatră. Pictura interioară de aici a fost refăcută între 2005-2008. La început acestă bisericuţă a fost folosita ca Bolniţă. A avut rol de infirmerie, spital şi chiar azil pentru bătrâni.

Puteţi vizita mănăstirea Polovragi în drumul spre Transalpina, dar dacă opriţi aici, mergeţi şi pe Cheile Olteţului pentru că sunt foarte spectaculoase. Şi dacă mai aveţi timp intraţi şi în peştera Polovragi, aflaţi de la ghizi poveşti interesante.

---

VIZUALIZĂRI: 1864 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI