GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Mănăstirea Govora – sub „aripile” Divinității
Govora se află pe valea râului Govora, așezată sub o coastă de la dreapta râului, cale de vreo trei ceasuri de la Râmnic și de la Ocna ori de la Mănăstirea Dintr-un Lemn de cel mult două ceasuri. Govora, întocmai ca Mănăstirea Dintr-un Lemn, e una din mănăstirile așezate pe la gurile văilor ce se varsă dinspre poala muntelui cu intenția vădită de a apăra retragerea spre locurile mai adăpostite a populației în timp de invazie. Așa descria la 1881 o comisie a Ministerului Instrucțiunii Publice și al Cultelor mănăstirea veche de secole din zona Râmnicului de Vâlcea, prima formă administrativă atestată documentar în secolul al XIV-lea pe teritoriul Țării Românești.
Am dorit să revedem vechea fortăreață culturală și religioasă a Govorei, impresionați fiind și la prima vizită de unitatea arhitectonică a ansamblului monahal și de ruralul pregnant care se simte în incinta mănăstirii. Zilele libere prilejuite de marea sărbătoare religioasă închinată „Adormirii Maicii Domnului” ne-au găsit în zona pitorească a Olteniei de sub Munte. A fost prilejul perfect de a vedea din nou Mănăstirea Govora după circa 10 ani de la prima vizită. Pornind din Târgu Jiu, de la hotelul Anna Junior (vezi impresii), am traversat zona submontană a Olteniei depășind localități care reverberează prin istoria lor, prin frumusețile naturale sau arhitecturale pe care le adăpostesc (ex. Novaci, Baia de Fier, Polovragi, Măldărești, Horezu, Costești).
În apropierea băilor curative ale stațiunii balneare de mai târziu, la marginea unui mic sat, se înalță pe o costișă însorită zidurile mănăstirii Govora. Rădăcinile istorice coboară în timp spre secolul al XIV-lea, atunci când domni dezlegați la pungă și minte au contribuit la ridicarea unor lăcașuri de cult din piatră și cărămidă. Veacurile au trecut ca un tăvălug peste mica așezare monahală, alți domni de renume (Radu cel Mare, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu) și-au „zidit” numele în rândul ctitorilor mănăstirii. Clădiri au apărut și au dispărut, ziduri au fost consolidate, clopotnița a fost fortificată, chiliile au reparate – cele lumești și-au urmat cursul de-a lungul anilor.
Este ajunul hramului principal al mănăstirii: „Adormirea Maicii Domnului”. Și totuși în acele ore ale unei după-amiezi târzii de august, în pragul unei sărbători spirituale de mare anvergură, curtea Mănăstirii Govora e aproape pustie. Nimic nu prevestește forfota de a doua zi; poate că așa și trebuie – liniște și reculegere înainte de o mare sărbătoare creștină. Urcăm dealul pe un drum pavat cu piatră cubică păzit de coroana mereu verde a unor brazi înalți. Impunătoarea cetate mănăstirească ni se ițește în față, impunător și turnul care găzduiește de vreo două veacuri „glasul” mănăstirii. Contraforți de zidărie întăresc zidul construit al complexului, după colț un balcon susținut de coloane albe și scăldat în culori vii de flori te duc cu gândul la vremuri apuse și povești cu cavaleri și domnițe. Crenelurile care împung zidul pe toate laturile (chiar și din podul chiliilor) ne anunță că au existat și vremuri tulburi.
Lăsăm în urmă poarta grea din lemn masiv și pășim pe pietrele rotunjite care ne poartă pe sub ceardacul inundat de flori al chiliilor vechi. În mijlocul incintei trapezoidale, complet închisă de ziduri și clădiri, își înalță turla albă către cer biserica refăcută de domnul Constantin Brâncoveanu. Un pridvor sprijinit pe coloane, o pictură expresivă, o pisanie cu litere slavone rotunjite în piatră, un brâu zimțat care înconjoară biserica, frumoase ancadramente de piatră ornate cu motive vegetale – sunt imaginile care ni se perindă prin fața ochilor privind biserica. Un element unicat evidențiază biserica Mănăstirii Govora: imaginea aflată deasupra frumoasei uși de intrare în lăcaș, și anume pictura intitulatăMaica Domnului cu aripi. Stratul de culoare este „așezat” în pridvor de penelul zugravilor lui Brâncoveanu, dar și în interiorul așezământului (semnătura celor trei zugravi: „Iosif Ieromonah, Hranite, Theodosie”) la începutul secolului al XVIII-lea. „Aripile de mare vultur” sunt atribuite Maicii Domnului de Ioan Evanghelistul în a sa Apocalipsă.
În pronaos găsim chipurile ctitorilor – domni, soții, monahi – printre care se numără și cel mai vechi portret cunoscut al domnului martir Constantin Brâncoveanu. Iconostasul de lemn sculptat datează tot din epoca brâncovenească, la fel și o parte din icoane. Mobilierul de lemn se integrează bine în planimetria bisericii. Momente de liniște deplină ne înconjoară.
Ieșim în curtea scăldată de razele soarelui; o mică clopotniță înghițită la propriu de flori înlocuiește rolul turnului de poartă; un clopot vechi, ornat cu motive vegetale, șade pe iarbă amintind de istoria ansamblului monastic. Chiliile cu un frumos aspect de casă țărănească ne atrag privirea ca un magnet. Pereții văruiți în alb, icoanele de pe pereți, ușile de lemn, ceardacul cu panouri traforate, florile curgătoare, toate ne fac să ne simțim într-un mediu prietenos, liniștit, relaxant.
Ne-ar fi plăcut să intrăm puțin în pivnițele boltite de piatră unde se pare că a funcționat tiparnița lui Matei Basarab. Pe latura de est a complexului domnul a construit camere dedicate montării și funcționării presei tipografice, depozitării cutiilor cu litere și a celorlalte materiale trebuincioase răspândirii culturii scrise. Starețul Meletie Macedoneanul (călugăr aromân venit în Țara Românească de la Sf. Munte Athos, tipograf școlit la Kiev, bun cunoscător al limbilor greacă și slavonă, organizator al unei școli pentru călugări unde se buchisea slovele) aduce de la Kiev din porunca domnului Matei Basarab tiparnița dăruită de Petru Movilă. După instalarea presei se multiplică două cărți în limba slavonă: Psaltirea slavonă (1637) și Ceaslovul slavon. În 1640 se tipărește „Pravila mică” sau „Pravila de la Govora” – prima lucrare tipărită în limba română (cu litere chirilice). Este vorba despre o culegere de norme juridice cu preponderență bisericești, dar și de drept laic; nu lipsesc din paginile cărții nici inserțiuni ale unor credințe populare și obiceiuri pământești. Teascurile tiparniței de la Govora vor imprima pe paginile Pravilei din 1640 următorul text: Socotit-am că mai toate limbile au carte pre limba lor. Cu aceia cugetaiu și eu… să scotu această carte anume Pravila, pre limba Românească.
Dacă îmi aduc bine aminte am văzut un exemplar din Pravila de la Govora în muzeul „Casa Domnească Brebu” din județul Prahova (vezi impresii). Mi-ar fi plăcut să văd și la Govora un asemenea monument al limbii române în muzeul despre care am citit că ar exista în incinta mănăstirească de la Govora. Nu am văzut nici un indiciu/indicator spre acest mic muzeu și nici nu am vrut să tulbur liniștea din jur.
Stilul arhitectonic al bisericii, pridvoarele încărcate de flori, albul clădirilor, măreția turnului clopotniță, atmosfera de liniște și pace din ajunul marii sărbători religioase ne-au creat un sentiment de bine general. Vă recomand o vizită la Mănăstirea Govora: pentru istorie, pentru cultură, pentru suflet.
Trimis de tata123 🔱 in 06.09.17 08:55:55
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în GOVORA.
12 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (tata123 🔱); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 45.06320010 N, 24.22151380 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
12 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@tata123: Felicitari, scrieti foarte frumos. La inceput ma speriasem cand am citit ca Govora se afla la "cale de vreo trei ceasuri" de Ramnic, dar pe urma m-am lamurit ca era un citat, iar pe vremea aceea calatoreau pe jos sau cu carul, deci asa se explica cele trei ore pentru doar 20 km. Locuind atat de aproape, in Ramnicu Valcea, nici eu nu am mai vazut manastirea de ani de zile. Mi-ati indus un dor de duca si poate zilele astea mai fac si eu un drum pe-acolo. Nu de alta, dar se apropie Sf Maria Mica!
@tata123: Felicitări pentru articol.
Nu am mai fost de mult la mănăstirea Govora. După părerea mea e una dintre cele mai frumoase mănăstiri Vâlcene. Un loc plin de liniște și credință, departe de gălăgia stațiunii Băile Govora.
Din articolul tău am aflat multe lucruri interesante despre care nu știam (prima scriere tipărită din țară).
Toate cele bune.
Ce frumoase, plaiurile astea mioritice…
Țara asta abundă în spiritualitate și frumusețe…
Această mănăstire este o bijuterie.
“cale de vreo trei ceasuri de la Râmnic““Așa descria la 1881 o comisie “ în traducere contemporană cam cât ar însemna cele trei ceasuri?
“am traversat zona submontană a Olteniei depășind localități care reverberează prin istoria lor, prin frumusețile naturale sau arhitecturale pe care le adăpostesc“
Da, o zonă superbă, mi-amintesc cum traversam colinele vălurite, cu dreptunghiuri diferit colorate, pastel…
@tata123: Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.
Ne poţi spune dacă-i ok? (măreşte zoom-ul de pe hartă cât e necesar, până la afişarea poziţionării / încadrării la nivel de stradă etc)===
Mutat în rubrica "Mănăstirea Govora [Vulpuești], GOVORA" (nou-creată pe sait)
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut” (interes crescut din pdv al politicii saitului!)
— e fie (1) dintr-o destinaţie apreciată ca „inedită”, fie (2) despre un obiectiv/destinație la care, la momentul publicării, nu existau impresii recente.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
===
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
Foarte frumos scris. Ai reușit să redai, și prin articol și prin poze, senzația de pace care domnește acolo. Mulți dintre noi asta căutăm la o mănăstire și, din păcate, în puține locuri mai găsim așa ceva. Multe mănăstiri au devenit exagerat de comerciale. Asta se pare că și-a păstrat aerul și menirea.
@arcrom: Mulțumesc pentru aprecieri. Într-adevăr, în veacul al XIX-lea unui om îi trebuiau circa trei ore să străbată cei 20 km (depinde de traseul ales și drumurile de atunci) dintre Râmnicul episcopal și așezământul religios de la Govora. Probabil că o trăsură dotată cu un cal putere efectua același drum în circa o oră. Mănăstirea Govora și-a păstrat un aer rural plăcut și o atmosferă spirituală deosebită.
@zlatna: Tu locuiești în apropiere, poți face o excursie scurtă într-o după-amiază de weekend. Chiar recomand orele mai înaintate ale zilei când forfota mănăstirească lipsește, când poți admira în liniște pictura, când te poți bucura de relaxare spirituală. Mă bucur atunci când cineva află lucruri noi din articolele mele.
@webmaster26: Poziționarea este ok, chiar în parcarea mănăstirii. Mulțumesc.
@webmaster: Mulțumesc pentru desemnare.
@danaeldreny: Frumoase plaiurile românești... mai ales cele mai puțin „bătute” de pașii turiștilor. Cele trei ore de mers la picior cred că înseamnă circa 20 km pe drumurile de care/trăsuri ori potecile de demult. Mulțumesc pentru ecou.
@RoxanaGRS: Mănăstirea Govora are un farmec aparte, incinta nu foarte întinsă concentrează un colț din viața de demult, clădirile mănăstirești inspiră un aer rural - te simți bine în această cetate monahală. Recent am mai descoperit un astfel de loc, voi povesti. Mulțumesc pentru cuvintele frumoase și aprecieri.
@tata123: Nu am vazut inca aceasta manastire insa articolul tau ma face sa-mi doresc acest lucru. Felicitari, votat cu mare placere.
@tata123: Am reluat din urmă articolele apărute pe AFA și necitite încă de mine. Mi-a plăcut articolul, însă uitându-mă la fotografii mi-am făcut deja în minte un plan pentru 2018 - zona Olteniei cu mănăstirile și alte obiective turistice de vizitat.
@Mitica49: Chiar recomand cu căldură o vacanță în arealul Olteniei de sub Munte, pornind chiar din zona Râmnicu Vâlcea, continuând spre Horezu, Baia de Fier, până în zona Târgu Jiu. Pe lângă mulțimea de mănăstiri și biserici (unele adevărate capodopere arhitecturale și cu valoare istorică mare), găsiți pe teritoriul județelor Vâlcea și Gorj și alt gen de obiective turistice: două muzee ale satului în aer liber (Bujoreni și Curtișoara), trovanții de la Costești, chei și peșteri, culele de la Măldărești. Alegeri inspirate!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2009 Manastirea Govora... splendid! — scris în 13.06.10 de anamaz000 din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2007 Manastirea Govora - un loc linistit cu o istorie zbuciumata — scris în 19.03.10 de mario 110 din IASI - RECOMANDĂ