Mânăstirea Cozia!

TIPĂREȘTE

Una din zilele vacanței de la Curtea de Argeș, vezi impresii, am dedicat-o pentru vizitarea Mânăstirii Cozia, un obiectiv must see, propus încă de acasă!

Cei aproximativ 35 km de la Curtea de Argeș până la Râmnicu-Vâlcea i-am făcut mai încet, drumul este destul de prost, dar peisajul este foarte spectaculos, cu dealuri verzi și sate pitorești, apoi spre nord către Cozia, alți 20 km pe un drum mult mai bun, practic pe malul Oltului. Dacă veniți de la Sibiu, sunt în jur de 78 de km.

Adresa mânăstirii:

Calea lui Traian, nr 816, Căciulata, 245601, județul Vâlcea

De foarte mult timp mi-am dorit să ajung la mânăstire și iată că acum mi se îndeplinea dorința. După ce am trecut prin salba de hoteluri din stațiunile Călimănești și Căciulata, frumos înșirate pe malul Oltului, am ajuns în parcarea de la mânăstire. Era devreme, undeva pe la 10.30, lume era destul de puțină. Aproape tot drumul, cerul era cernit bine, iar acum odată ajunși a început și ploaia. Dar cum nimic nu avea să ne stea în cale, ne-am „înarmat” cu hainele de ploaie și am intrat în curte. Chiar și așa, sub stropii de ploaie și norii cenușii, mânăstirea mi s-a părut foarte frumoasă încă de la prima vedere. Am început să fac poze prin curte, apoi am luat-o pe aleea cu scări, printre arborii mari, care duce la Biserica Mare. Dar pentru început se cuvine însă să spun câte ceva despre istorie, ctitorie, este important de știut- de citit doar pentru cei care doresc.

Istorie:

Despre Mânăstirea Cozia, se spune că este cea mai importantă și frumoasă ctitorie a Voievodului Mircea cel Bătrân (1386-1418), dar totodată una din cele frumoase așezăminte monahale din sud-estul Europei. Situată atât de pitoresc pe malul Oltului, ea a suferit de-alungul vremii mai multe modificări și consolidări, astăzi fiind un monument de o veritabilă importanță, istorică, dar și arhitecturală. A fost construită între anii 1386 sau după unele surse 1387 sau chiar 1388, iar acum este pe Lista Monumentelor Istorice.

Întreg complexul monahal cuprinde Biserica Mare-Sf. Treime, Paraclisul Adormirea Maicii Domnului, Paraclisul Duminica Tuturor Sfinților, Trapeza, Bolnița Sf. Apostoli, precum și celelalte clădiri anexe, sau corpurile de clădiri ale incintei, laturile de nord, sud și est.

Mircea cel Bătrân a ridicat mânăstirea îndeosebi ca să apere Vadul Oltului și drumul spre Cetatea de Scaun. Unii spun că mânăstirea a fost ridicată de tatăl lui Mircea, Radu I, iar fii săi, Dan și Mircea au finalizat lucrarea. Pe vremea respectivă, mânăstirea purta numele de Nucet. Mult mai târziu, s-a preluat numele de Cozia, de la munții din jur.

Cert este că în 1388, Sfântul Nicodim de la Tismana, este cel care face slujba de sfințire a mânăstirii.

Din timpul lui Mircea cel Bătrân datează Biserica Mare cu hramul Sfintei Treimi, construită în stil bizantin din piatră de Albești-Muscel și cărămidă aparentă, iar pridvorul este adăugat în 1704, în stil brâncovenesc după cum scrie și pe una din plăcuțele de pe clădirile incintei.

Pe vremea voievodului Mircea cel Bătrân, mânăstirea găzduiește o școală mânăstirească, devenind un centru cultural de mare importanță unde se învăța carte în limba română și slavonă.

La moartea sa, în 1418, locul de veci ales pentru voievod este Cozia, în pronaosul bisericii mari.

Urmează secolul XVI, atunci când au loc și importante restaurări la mânăstire, pe vremea domniei lui Neagoe Basarab și a lui Radu Paisie: se construiește fântâna și corpurile de pe laturile de sud și vest. Egumenul Amfilohie, ridică corpurile de pe latura de est, unde sunt casele domnești și Foișorul lui Mircea, actualmente muzeu.

În secolul XVIII, în epoca brâncovenească, mânăstirea cunoaște alte noi schimbări, se construiește pridvorul, se reface pictura, se adaugă cuhnia bucătărească și foișorul de nord.

Au urmat ani grei, de reconstrucții și lupte, ani când au ajuns la mânăstire trupele austriece, aceștia au consolidat și construit două redute, în colțurile de nord și sud, au întărit zidurile exterioare, dar acestea au fost distruse în timpul războiului turco-austriac din 1788. În secolul XIX, turcii atacă mânăstirea, distrug biserica, picturile și deschid mormintele în speranța găsirii unor comori. La sfârșit de secol XIX, mânăstirea se transformă în pușcărie, apoi vine secolul XX. Nici acesta nu aduce lucruri bune, pentru că, după ce fusese penitenciar, devine școală de fete, apoi din 1917, trupele germane pun stăpânire pe mânăstire, acesta devenind lagăr de prizonieri și spital, iar biserica mare ajunge grajd pentru caii trupelor nemțești.

Abia din 1958, încep lucrările de restaurare prin ajutorul Episcopiei Râmnicului, iar între anii 1983-1985 se refac picturile murale din Biserica Sfânta Treime. În anii 2000, se introduce încălzirea prin apă geotermală, se fac și alte reparații și consolidări ale complexului monahal.

Pentru mai multe detalii puteți intra și voi pe monumenteoltenia.ro

Vizita noastră și ce am văzut:

Astăzi putem admira curtea mânăstirii delimitată de ziduri groase de piatră, la colțuri cu turnuri de apărare, chiliile au galerii și pridvoare, pline cu flori frumoase și colorate, iar în fața bisericii, pe deal, livezi întinse, vii, câmpii și păduri ce aparțin călugărilor. Parcă niciunde nu se îmbină atât de armonios tufele de azalee roșii cu trandafirii și mușcatele, cu florile de bouganvillea pitite în ghivece, sau cu frumoasele panseluțe vesele.

Sigur că și vizita noastră începe cu Biserica Mare-Sfânta Treime; ajungem în pridvorul care este deschis, susținut pe patru coloane în față și două în spate, construit în stil brâncovenesc, am admirat pictura, unde l-am regăsit și pe Sfântul Nicodim de la Tismana. În biserică am intrat, am văzut, am simțit, dar poze nu am făcut pentru că este interzis. În pronaos, pe lângă mormântul lui Mircea cel Bătrân este și cel al mamei lui Mihai Viteazul, monaha Teofana, călugărită după moartea fiului său. Un puternic miros de crini, amestecat cu smirnă și tămâie, îți deschid toate simțurile, iar sufletul se bucură în tăcere pentru câteva clipe de rugăciune. Am admirat totul, este foarte frumoasă pictura, altarul, geamurile mici, ce lasă doar câteva raze de lumină să pătrundă.

Revenind din nou afară, în lateral este fântâna despre care vă spuneam, construită pe vremea lui Neagoe Basarab. Este o fântână cu bazin din piatră și are o formă octogonală, cu o cruce în interior. Are numele de fială sau Baptisteriu sau izvor. Pe vremuri avea patru capete sculptate din piatră, iar din gura lor curgea apă, acum mai e doar unul. Conform credinței populare, dacă arunci un bănuț ți se îndeplinește dorința. Așa că am încercat și noi, asemeni multor altora judecând după numărul mare de monezi din interior. Mai există încă o fântână, aproape de bucătărie, pe latura de nord, construită tot pe vremea lui Neagoe Basarab, de aceea îi și poartă numele.

Încet-încet ajungem la latura din sud-est, acolo unde este și muzeul, organizat astfel din 1983, în șase camere, la parter și etaj.

Aici întâlnim o foarte importantă colecție de vechi obiecte bisericești. Am văzut icoane foarte frumoase, vechi, pictate pe lemn și sticlă, din secolele XIV-XIX, obiecte de cult, cruci, clopote, cărți scrise în limba română, cu litere chirilice, sau tipărituri în slavonă ori grecești. Am văzut și admirat deasemenea monede, bijuterii, manuscrise, evanghelii ferecate în metal și pietre prețioase, foarte frumoase, Psaltirea lui Doroftei în versuri, Evanghelia Mitropolitului Vaarlam, ori fragmente de sculpturi în piatră. Am remarcat o bucată de piatră din mormântul lui Mircea cel Bătrân, o bucată chiar din piatra originală. Am intrat apoi în Cerdacul Lui Mircea. Se spune că aici, Grigore Alexandrescu și-a scris celebrele versuri dedicate lui Mircea, cu ochii la Olt, acolo unde și noi am privit îndelung, admirând și pozând cadru după cadru. Absolut minunat! Și evident am citit versurile, care stau la loc de cinste în ramă pe pereți.

Nu puteam să nu observ stema Principatelor Unite, capul de bour și vulturul reprezentând unirea Moldovei și a Țării Românești, dar și fotografii de epocă din timpul restaurărilor și lucrărilor de la mânăstire. În celelalte încăperi mai sunt expuse documente ce prezintă evenimente din timpul domniei lui Mircea cel Bătrân și din istoria Coziei.

Deasemenea există și un mic colț cu obiecte ce pot fi cumpărate, icoane, cărți, brățărele, lumânări, etc.

Dacă privim clădirea Bisericii Mari pe exterior, căci i-am dat ocol de vreo două ori, vom vedea o bogăție de ornamentații-arcaturi, rozete, ferestre cu ancadramente unice, motivul vulturului bicefal bizantin, dar și cruciulițele din jurul rozetelor; sunt rânduri orizontale de cărămidă și piatră în stil bizantin și cadre verticale. Biserica mare a fost zidită de meșteri din Serbia, în formă de cruce și are o turlă mare în formă de decagon construită pe naos. Crucea de pe naos este din timpul lui Mircea cel Bătrân, iar policandrele din interior sunt cele dăruite de Constantin Brâncoveanu.

Prin spațiul destinat cuhniei, am trecut dincolo de zidul gros, ieșind în curtea exterioară, pe malul Oltului. Sunt oferte pentru plimbări cu bărcuța pe Olt, dacă doriți. M-am mulțumit doar să admir împrejurimile, să mă bucur din nou de soare, pentru că da, în timp ce eram la muzeu, ploaia se oprise și soarele strălucea miraculos.

Ieșind spre parcare, zăresc peste șosea, clădirea- Bolnița Sfinții Apostoli, supranumită și „giuvaerul secolului XVI” cândva parte din întregul complex, doar separată prin construirea șoselei pe malul Oltului, spre Sibiu. Așa a rămas acolo pe deal, lângă cimitir, o clădire superbă, construită între anii 1542-1543 de Petru, fiul lui Radu cel Mare, care ajunge domnitor și se va numi Radu Vodă sau Radu Paisie. Este zidită din piatră și cărămidă, are pereți înalți și este mică ca dimensiune, cornișa este formată din cărămizi dispuse în zig-zag, dinți de fierăstrău, despărțite prin linii de cărămizi orizontale.

Zona înconjurătoare este nespus de frumoasă, este o oază de relaxare, de calm, de spiritualitate, de liniște, un loc ce te apropie de natură în cel mai pur mod cu putință. Nouă ne-a plăcut foarte tare și vă recomand și vouă!

Webmaster, o rugăminte: https://youtu. be/aOINjwbmPX0 Mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 1535 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI